603 matches
-
bună”. Senatoarea Cristiana Anghel, invitat special cu ocazia lansarii pe 5 decembrie la Palatul Parlamentului a volumulului „Tărâmul cu dimineți putrede”, scris in 1987 de George Bogdan, ofrandă azi pentru cei răpuși de dictatura comunistă, cu fronda-i cunoscută, a declamat cu intonație de actriță și de dascăl totodată, în fața unei săli pline și atente, câteva versuri mesaj pentru politicieni pe care dorește să le citească în plenul Parlamentului în perioada următoare, în una din intervențiile sale, deoarece i se par
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94152_a_95444]
-
ne conduc sau care vor să ne conducă în viitorul apropiat.Nu vorbim de doctrine, nu vorbim de platforme ci comentăm numai purtarea demnitarilor așa cum se prezintă ei în fața electoratului, indiferent din care parte a lui provin.... II. AMETIST LUCID DECLAMÂND, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
vie, intreprți: Cornelia Bronzetti (vioară) Constantin Urziceanu (clarinet), Răzvan Gachi (saxofon), Bogdan Nechifor (actor) și inginer de sunet Erica Nemescu. Pe un fundal, un continuu electroacustic, evoluează actorul și interpreții; la un moment dat, aceștia alcătuiesc un cor antifonic care declama un poem suprarealist apoi, isi reiau partitura. Maia Ciobanu a inventat o nouă lume cu contraste, cu creșteri și descreșteri dinamice, cu noi sonorități, păstrează însă o relație viabilă cu tradiția clasică, de pildă Simfonia a VI - a de Beethoven
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
ca spații de siguranță "Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens sa vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
jumătatea cefei exact atunci când pleacă și zâmbetul ăla care ți luminează toată fața spre ochii care, știai?, se schimbă și ei, devin aurii, calzi, calzi ca o mângâiere... în fine, să lăsăm). Eu nu am spus nimic. Tu ți-ai declamat povestea despre cine sunt eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit cu un dram de divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mângâia hormonii turmelor de adolescenți adunați pe stadioane, lansând din când în când și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame în fața noastră, cu patos și cu convingere! Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia, nici măcar aceea pe caz de boală cu comisie aranjată. Eu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
când fusese cu ai lui la Casa de Cultură, sarcină de partid În cadrul „Cântării României“, și asistase la tot circul, cu balerini Îmbrăcați În costume populare, care dansau „Călușul“ de parcă l-ar fi compus Prokofiev, cu poeții locali care Își declamau producțiile patriotice inepte, cu recitalurile grupurilor de copii care Învățau să cânte la chitară și la vioară În cadrul cercurilor de la Casa Pionierilor etc. Și toți preamăreau unirea de la 1859, care, bineînțeles, prevestise venirea la putere a comuniștilor În frunte cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a îmbătrânit în rol? -Eu i-am spus ca seamănă cu regina-mamă... In biroul agenției pătrunse un bărbat îmbrăcat într-un costum de epocă. -Pisano! -Postumus!Ce bine că te-am găsit. S-au petrecut lucruri grave. -«Vorbe,vorbe,vorbe»,declamă teatral Dan. -Nu Postumus.Sunt fapte.Asculta-mă cu atenție. Regina și Cloten au modificat programul „Cymbeline”. „La Roma tu ești ucis în duel de Ioachimo.Regina și Cloten îi otrăvesc pe Bellarius,Cadwal și Polydore.Eu îl trădez pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Dorin:De când s-a inventat fuga,sunt cel mai rapid la bătaie! Monica(Se așează pe celălalt fotoliu):Nu mă referam la curajul de a interpreta un rol mare.Poate Hamlet? Dorin(Se lasă cu capul în poala ei și declamă): ”Grozavă idee să stai culcat între picioarele unei fecioare”.( Se aud pași pe scară.)” Iată-i că vin. Voi face pe nebunul”. (W.Shakespeare). (Intră Alin și Augusta) Alin:Ea este Augusta! Augusta:A! Ce de lume! Marele actor,în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sigură - e aia care la coadă citește ziarul și are în coș O lasagna de pus la microunde, UN măr și O sticlă de vin. La una m-am dus prompt și i-am pus și sticla mea în coș, declamând: „Una și cu una fac două.“ I-a plăcut atâta neobrăzare inteligentă. Vinul ei era prost, ca să-l putem bea l-am amestecat cu al meu, inventând cocktailuri vinicole. Pulsațiile de durere din creier de a doua zi mi-au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a urcat ea pe mine, lăsându mă să văd că Păpădie și militarul în uniformă veneau întins spre noi. întins veneau - spaimă răscoleau. S-au oprit și ne-au examinat, stuf cât vedeam cu ochii. — Futaiul e motorul lumii, a declamat Păpădie, care pretinde că un bulibașă străbunic de-al lui discuta filozofie cu Kogălniceanu. Militarul a comentat, privindu-mă aprobator: — Și mie îmi plac oleacă șleampete, cu sânii puțin căzuți. M-am ridicat, neant de frică în cap. Militarul m-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Cu sticla și două pahare în cinci degete Îde la mână) făcute gheară, am împins-o spre sofa: — Rumi service, am anunțat, indicându-i cu un gest larg pernele. Bând cu sughițuri mici și privindu-mă drept în ochi, a declamat: — Sunt singura femeie din confrerie. Șeicul e convins că voi urca rapid în ierarhie. — Femeile n-au ce căuta la ceremoniile lor, am suspinat. Poate doar să fie prezente în public, când vor ei să facă un dans demonstrativ pentru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
niște comori, Julien. Triumfător, Gaspadin îi băgă sub nas o rarisimă cule gere de folclor cecen, tipărită la Sankt-Petersburg în 1877 în șapte exemplare de celebrul lingvist, baronul Uslar. — E un folclor foarte straniu, îl asigură, frunzărind, Gaspadin, care-i declamă drept dovadă un dicton: „Peștele care vorbește / Are gura plină de apă“, apoi îi puse cartea în mână și-l îndemnă să citească povestea cu Viteazul și Osul Pelvian, ceea ce atrase din partea lui Nur Iulian recunoașterea ignoranței sale desăvârșite într-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu pași mari în amintiri, aproape că simțea mirosul de brad și putea să vadă flăcările deasupra cărora frigeau bucățele de slănină înfipte în bețe. Ionel, pasionat de literatura SF, se lansa în lungi dizertații despre Dunele lui Frank Herbert, declamând întâietatea fremenilor pe o planetă pustiită de furtuni și necesitatea mirodeniei într-o lume modernă caracterizată prin mîncăruri trucate, chiar așa le spunea, trucate, iar nopțile îi învăluiau în umbre și nu-i trimiteau la culcare decât atunci când zorii trimiteau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
română sta la hotel ca pe ghimpi, la fel ca Neculce pe vremuri. Și, într-o bună dimineață, la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
de dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzân-du-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: " Pe umerii tăi rotunzi/ Flutură arta, o, iubita mea,/ Străbătând eternitatea,/ Seri citind portativele lumii./ Steaua polară își leagănă veșnicia./ Suntem cu toții locuiți de himere,/ De aceea vedem patratura sferei/ Cântând la ghitară." Nu astfel
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
Gabriela Ursachi Dacă în februarie s-au împlinit 55 de ani de la moartea lui Constant Tonegaru, luna aceasta se rotunjesc alți 90 de la nașterea colegului de generație (pierdută? uitată?) Dimitrie Stelaru. De profesie "nomad cronic" și poet prin vocație declamată cu nemodestie: Îmi plîngă vestalele negre / Trecerea prin fumul șerpilor lumii - / Mai curat decît lacrima / Să mă adun în etern", "îngerul vagabond" Stelaru se remarcă printr-un nonconformism structural atît în viață, cît și în cuvîntul scris. Se naște la
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
rămas din spiritul filozofic decît obișnuința maniacală de a repeta regulat expresii sibilinice ca "starea de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul grav și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Mozart, dobândește la Dan Grigore tenta șăgalnică a unei dinamici interioare de o indicibilă savoare, de un percutant umor. Recitalul a fost inaugurat de acea celebră pagină bachiană care este adaptarea pentru pian a Coralului "Isus, bucuria nazuințelor mele", moment declamat cu gravitatea unei elocvențe deloc șarjate, de bună inspirație. în adevăr, culminația serii a reprezentat-o această evoluție a muzicianului nostru pe parcursul unui program de miniaturi muzicale din care nu au lipsit și anume creații cu iz jazzistic provenite din
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
pervers al viețuirii noastre, devenit insensibil la sacru și la fervoarea câte unui neoromantic răzleț. Căci, în pofida datului conjunctural, poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
împovărat de vârstă și necazurile vieții, pe care Filippos Filippou îl descrie cu simpatie, dar și cu nelipsita sa ironie. Brusc, Kazantzakis își înălță privirea spre cer, unde zbura un pescăruș. - La liberté. Qu'est-ce que c'est la liberté? declamă și apoi își privi pe rând musafirii în ochi. Gata, s-a zis cu Grecia, e pierdută, forța i-a slăbit, sângele i s-a făcut apă, nu mai poate să conceapă și să nască eroi. Klaras nu păru satisfăcut
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
simțul detaliilor poate fi suficient, în cazul dialogului e nevoie de o foarte fină intuiție a firescului. Replicile trebuie să sune natural, să pară că nu mai sunt scrise, ci rostite, or tocmai asta îi lipsește lui Liviu Cangeopol. Personajele declama pretențios sau împletesc monologuri interioare, adeseori incitante, dar care nu sună niciodată normal. O lume ficționala în care se vorbește astfel își lasă prea la vedere șforile, iar artificiul este evident. Deschidem la întâmplare și surprindem o discuție despre comunism
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
însă, el a început să se îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel de mai nainte. Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile, și făcea multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul în masă, era oarecum în harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
patrimoniu, dar de valoare muzeistică, un scriitor clasic pe care manualele l-au uitat. Poezia sa patriotică supraviețuise în perioada comunistă prin legendele istorice din Muma lui Ștefan cel Mare sau Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare, declamate la festivități, dar astăzi, când, pentru cei mai mulți dintre noi, e ridicol să fii patriot, reamintirea ei este imposibilă altfel decât în regim parodic. Cine să-l mai creadă pe domnitorul adresându-se curții în Mircea cel Mare și solii: "Viitor
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele dintâi o expuneau amestecată cu obsesiile intime ale creatorului, urcând împreună cu ele din subconștient. Celelalte o declamau retoric, utilizând aluzii străvezii și făcând jocuri de cuvinte puerile, cu numele unor vedete ale zilei. Prin urmare, nu gesticulația anti reprezintă cheia evoluției/ involuției lui Marius Ianuș, ci nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]