96 matches
-
în 1950, iar în volum în 1957 cu Fierul dracului. Poezia lui S. răspunde comenzilor ideologice ale momentului sau urmează formula tradiționalistă, de inspirație rurală. Constante ale volumelor Fierul dracului și Fișă personală (1963) sunt festivismul, stilul direct, retorica patetică, declamatoare, problematica afișat etică, dar mai cu seamă sloganurile mobilizatoare, preluate de „poetul-cetățean”: „Eu sunt poetul lucrurilor categorice, / Ca munții-n cerul clar după ploaie, / Poet al zilelor care devin istorice / chiar de la prima ceasului bătaie”. Deși, în acest context, literaritatea
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
Orient, Anastasius I, sau regelui francilor, Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii, în 501, a papei Symmachus, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. 000). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, căutat și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, dintre care trei ne-au parvenit în totalitate, iar din celelalte (erau în total 34) numai fragmente. b) Poemele Mai cunoscută este opera sa poetică: în versuri foarte îngrijite și influențate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
muncitorească”, „Pagina culturală”, „Viața de organizație”, „Cu dalta și ciocanul”, „Cronica filmului”, „Cronica dramatică”, „Note de lector”, „Sport”, „Actualitatea”, „Lumea ideilor”, „Cântarea României”, „Accente”, „De peste hotare”, „Agenda”, „Ultimele știri”. Versurile, incluse destul de rar în sumar, au, în general, un caracter declamator, patriotard, mai cu seamă în etapa de început a ziarului. Ele sunt semnate de Ștefan Iureș, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Marcel Breslașu, Eugen Jebeleanu, Al. Andrițoiu, Nicolae Labiș, Ion Brad, Victor Tulbure, Florența Albu, Adrian Păunescu
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales prin punerea în pagină. Prin versul propriu-zis, deloc suprarealist, deloc absurd, deloc oniric, deloc hermetic, amintește, ca și prin tonul modern, declamator, de Blaise Cendrars din Du Monde entier sau de Zone de Apollinaire. În Întâlnire cu pasărea Phoenix se înmulțesc accentele unui umanism patetic, propriu atmosferei primilor ani postbelici (chemări la reconstrucție, la o viață nouă etc.). Poetul se acomodează, acum
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
pagină din Arcade peste anotimp conține trimiteri la „glorioasele realizări” ale omului de tip nou. Cartea e plină de „eroi”, („primul constructor”, „excavatoristul”, „Ilici”). Poetul crede că e un mesager al poporului, iar versul său ar fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică „scânteia” în învățătura de partid: „Sunt ca o torță jinduind după flacără / Și de aceea trec pragul sediului de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Epistula VI”, p. 226, și „VII”, p. 237. 36. P. Riché (op. cit., p. 307) reproduce un text sugestiv al lui Casiodor (Var., II, 3, p. 48): Litterarum quippe studiis dedicatus, perpetuam doctissimus disciplinis mancipavit aetatem... Vehemens disputator in libris, amoenus declamator in fabulis... fuit quidan nostrorum temporum Cato... Rerum quoque naturalium causas subtilissime perscrutator Cecropii dogmatis Attico se melle saginavit („Ca unul care era dedicat studiilor literare, a cucerit eternitatea prin învățături savante... Dialectician înfocat în cărți, maestru de declamație plăcut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el la unison cu mișcările avangardiste, pomenindu-i pe Tristan Tzara și pe André Breton; complexitatea sufletească a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1953, urmată de numeroase volume de versuri (din care unul destinat copiilor - Răscrucea vârstelor, 1966), precum și de o culegere de nuvele. Debutând la începutul anilor ’50, P. a dat - la fel ca mulți dintre colegii săi de generație - o lirică declamatoare, „confecționată”, puternic marcată de comandamentele oficiale de militantism politico-patriotic și de accesibilitate propagandistică a expresiei. Ulterior, când presiunea dirijismului politic a mai slăbit întrucâtva, poetul s-a străduit să-și pună în valoare filonul de sensibilitate genuin, relativ comun de
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
De un simbolism mai mult exterior și mecanic, poezia lui I. Minulescu conține, totuși, pe alocuri, o gândire muzicală [...]. Succesul poeziei minulesciene nu vine însă de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioară; ea e cea mai sonoră și declamatoare poezie din literatura noastră actuală. E. LOVINESCU SCRIERI: Romanțe pentru mai târziu, București, 1908; Casa cu geamurile portocalii, București, 1908; De vorbă cu mine însumi, cu ilustrații de Iser, București, 1913; Măști de bronz și lampioane de porțelan, București, 1920
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
destrămată. Rarisim, clișeul este abandonat și se ivesc versuri ceva mai energice, cu o anume inventivitate imagistică. În Țara, unde tutelar este spiritul lui V. Alecsandri din Ostașii noștri, C.-P. narează epigonic, banal, episoade ale Războiului pentru Independență, făcând declamator apologia bravurii și a iubirii de țară. O „istorie critică”, Războiul neatârnărei (1913), relatând „asaltul și luarea Griviței”, și paginile autobiografice intitulate Amintiri din viața-mi, publicate postum în două volume (1944, 1999), au un interes mai mult documentar și
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
mari șanse de reușită. Deși mort, prestigiul tatălui ei ar fi apărat-o încă. Putea să se opună divorțului. Putea refuza căsătoria cu Gallus. Înghite în sec. Nici măcar n-a deschis gura. Pe neașteptate, toată exasperarea ei se întoarce asupra declamatorului. Pe zeii atotputernici! Nu citește! Nenorocitul improvizează. Unde se crede? O să se facă de râs. Nu e momentul să dea dovadă de ușurință în talent, ci să arate că trudește din greu, tot anul, în fiecare zi și o bună
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul. Stănică vorbea sonor, rotund, cu gest artistic și declamator, iar Olimpia, moale, sentențios și cu o mare convicțiune. Aglae deschise focul: - Ar trebui să fiu supărată pe voi, Olimpio. Niciodată nu s-a întîmplat în familia noastră asemenea rușine. Trebuia să vă gândiți bine înainte de a face pasul ăsta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jumătate/ În castel În poartă oare cine bate?”), risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești tu acela, nu-ți sînt mamă eu”), Însă ceva rămîne din această rostogolire de silabe cîntătoare: muzica exterioară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reprezentație din Tosca, urmărind actele cu cel mai mare interes. Avea un cornet de bomboane mici, foarte parfumate, din care oferea din când în când. Indolenta cânta și juca bine, deși s-ar fi putut face o observare: cânta prea declamator și juca prea rece. Gestul patetic înlocuia emoția propriu-zisă. Smărăndache o numea maestră de balet. Făcea gesturi perfect gimnastice, bune de prins în reflectoare. Totuși interpretarea era originală, și când, înaltă, solemnă, puse sfeșnicele cu lumânările aprinse lângă cadavrul ministrului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi citate și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul și a văzut... un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a poruncit: "Du-te-n mina ta, chiorule!". Se pare că îmblănitul l-a ascultat. Eu însă, rămas bujbei, am găsit un pretext și am întins-o, deoarece oricît de mult mi-ar plăcea și coniacul, și absurdul, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu cu nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul de comandă e în fond al unui prost și al unui umilit. E neuitată figura de babă a piticei din Las meninas." (Capitolul Spiritul critic, s. n.) Un lejer ecran se înalță, totuși, între construcția sa și percepția cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ani de căutări și experiențe dezinteresate, să-și găsească un limbaj. Să dai cu piciorul la toate și să revii cu cinism în urmă, punând pe un Mounet-Sully și Sarah Bernhardt să ilustreze pe ecran, într-un stil pompos și declamator, capodoperele clasice, însemna sacrificarea deliberată a specificității celei de a șaptea arte."7 Încercând să explice teoria conform căreia jocul actoricesc teatral ar fi incompatibil cu filmul, John H. Lawson observa că aceasta pornește de la faptul că "ecranul proiectează personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
claseze niște hârtii. Generalul mai măsură de două ori odaia, parcă și-ar fi pregătit un discurs, apoi, cu două degete, scoase țigara din gură și se opri înaintea lui Apostol. Îl privi câteva clipe, încruntă din sprâncene și vorbi declamator, dar fără asprime, întocmai ca odinioară, în tren: ― Te-am numit la Curtea Marțială în locul celui bolnav... bineînțeles provizoriu, fiindcă nu-mi place să descompletez serviciile frontului pentru... din principiu... Azi însă Curtea Marțială a devenit tot atât de importantă ca și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o scenă; viața aceasta artificială, intrând în viața pozitivă prin puterea artei; această realitate făcută din cuvinte și gesturi care îi transforma pe actori în creaturi ale Domnului, cu virtuțile, pasiunile, slăbiciunile lor, și nu în niște eroi scrobiți, impasibili, declamatori și sentențioși. O, Shakespeare, mulțumesc! O, Kemble și Smithson, mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu! Mulțumesc îngerilor poeziei! Văzui astfel Romeo, Virginius, Shylock, Wilhelm Tell, Othello, îi văzui pe Macready, Kean, Young. Citii, devorai repertoriul străin, și recunoscui în sfârșit că, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ei recentă va fi În câteva minute râsul Întregului spital. Desigur, asta În afara cazului În care Butoiaș ciripise deja, dar, din moment ce nu i se păruse genul care să posede un simț al umorului, era imposibil să fie genul zeflemitor sau declamator de glume. În plus, părea un doctor care ia foarte În serios ideea de confidențialitate doctor-pacient. Nu era convinsă totuși că tânărul doctor american care stătea În fața ei avea asemenea lipsuri la departamentul umor. Se decise că trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful picioarelor din camera bolnavului, pentru a Împrospăta carafa cu zeamă de orz cu lămâie și zahăr, preferată de dl James; dă din cap trist. Se crede În marș pe undeva. Joan Anderson țâțâie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de străpungere lansate de I. Bogdan, D. Onciul și N. Iorga. Prima
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]