94 matches
-
și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare... Strigam, făceam largi gesturi declamatorii, voiam să pedepsesc cu propriile mele mâini acest afront timid pe care prietenul nostru încercase să-l arunce vieții... Gândul meu rămăsese însă pustiu: nici o idee, nici un argument valabil. Numai emoția și indignarea mea erau adevărate, cuvintele mele erau false
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
manifestării sale și căutările poetului de „a se rupe” și a-și găsi vocea proprie, pe linia creației tradiționaliste. Devenise poetul despre care G. Călinescu sublinia că până acum, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii”... „poezii ocazionale de îmbărbătare” în timpul războiului, devenea acum un altul... Citindu-i noile Poeme, G. Călinescu avea să scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Iașul e locul ideal, el ți se oferă nu ca o iubită înflăcărată, ci ca o prietenă fidelă, statornică. (Mihaela WERNER) Să-mi fie îngăduit să redau câteva versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută Iașului. Și, chiar dacă sună declamatoriu și vetust, ele reprezintă totuși dragostea mea neștirbită pentru bătrâna cetate moldavă: "Mă-nchin, bătrâne, zidurilor tale/ crescute din legende și din stei,/ cu-atâtea străluciri voievodale/ încremenite-n veșnicii de zei./ De-aici străbate Ștefan peste vremi/ întinerind mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și ei parte activă. De asemenea judecătorul, medicul, subprefectul. Despre ce se va vorbi în aceste cercuri? a. Se înțelege că-n primul rând se va încerca a se statornici sentimentul de solidaritate națională, nu însă în formele și fraze declamatorii, ci dezvoltând întăiu ideia moldovenească basarabeană și ideia moldovenească în general, cu fapte istorice, cu tradițiile, cu obiceiurile, cu portul, cu limba, cu literatura. Asta va alcătui despărțirea de Rusia și de ce-a fost. b. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intelectual al unei întregi generațiuni, sunt multe scrieri de valoare care vor rămânea ca modele de stil și de cugetare omenească în istoria literaturei noastre și nu puțin au contribuit ele de a ne face să părăsim neologismele, exagerările, tonul declamatoriu, într-un cuvânt de a da limbei noastre scrisă și vorbită forma plastică de astăzi. Aceasta o știe toată lumea și nu e trebuință de o mai întinsă demonstrațiune. Aceasta am mai afirmat-o și altădată prin o scrisoare ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei structuri, civilizații, epoci, activități
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist." Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi."Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: "E un Horia poet care știe că istoria și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist." Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi."Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: "E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul." Scriitori contemporani Ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dată unor versuri dedramatizează unele versuri, cum ar fi dubitația implorantă din "De nu m-ai uita încalte, / Sufletul vieții mele" ceea ce în italiană devine Io temo che poi mi dimentichi / tu vita, tu anima mia. Textele lungi, epice, patetice, declamatorii, aflate sub regimul unei concentrări extensive cum spune Edgar Papu, i-au reușit mai bine traducătorului, decât sonetele, să zicem, decât textele mai scurte dense, aforistice de mare pondere imaginifică și prozodică. A ști la ce se poate renunța și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
precum un fenomen nefiresc apărut pe fundalul unei realități comune. E ca un sunet strident în mijlocul unui zgomot de fond ce nu depășește tonalitatea obișnuită a gazetăriei culturale. Numai că stridența nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi depășește puterea de control narativ: odată declanșat imboldul, discursul se deapănă de la sine într-
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
într-un repertoriu axat pe secolul XX. Alegerea făcută de tânărul dirijor rus Vladimir Jurovski, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai generației sale a pus în lumină flexibilitatea și capacitatea dinamică a orchestrei și propriul său temperament. Versiunea sa, declamatorie, foarte teatrală, a Simfoniei a V-a de Prokofiev (acum avem și o posibilitate de comparație, căci la trei zile distanță am auzit-o din nou în interpretarea mai ponderată a lui Kurt Masur cu Orchestra Națională a Franței) s-
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
dobîndi astfel o vedere cuprinzătoare asupra universului liric al poetului, asupra tensiunilor care îl străbat, asupra căilor prin care acestea ordonează materia verbală. Solo Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Ateneului cu două importante momente ale simfonismului vienez, o simfonie haydniană de tinerețe și impresionantul "Te Deum" de Bruckner, lucrări temeinic clădite în compania orchestrei, a corului. în cadrul aceleiași seri de muzică, pianista Mihaela Ursuleasa nu a atins nivelul elocvenței declamatorii pe care o reclamă realizarea primului Concert, în mi bemol major, de Franz Liszt. în schimb, la cererea publicului, ne-a oferit bucuria de a o fi urmărit într-unul dintre " Studiile tablou" de Rachmaninof, o pagină pe parcursul căreia a
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7627_a_8952]
-
acum că chiar faptul acesta va va dovedi cît a fost de secret votul sub dvs." Mai adaugă că au votat și cetățenii care, de fapt, n-au participat la scrutin, avînd vreo 50 asemenea cazuri. După atîtea argumente, conchidea declamatoriu acuzator: "Așadar, alegerile, vorbind chiar numai de cele din urmă, alegerile dvs au fost pătate de ilegalitate, pătate de violarea secretului votului, pătate de ingerințe brutale, materiale, manifestate prin bătăi și teroare". În principiu, deputatul liberal Delavrancea avea dreptate. Actul
Delavrancea si ravagiile cenzurii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17662_a_18987]
-
știri iconice“; 4) să nu fie dezamăgit de anemia artistică a versurilor; 5) să nu uite că are dea face cu descoperiri (apocalipse), care nu se exprimă în nuanțe conceptuale; 6) să-și reamintească că Nichita a repudiat metafizica abstractă, declamatorie și ostentativă; 7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile nu țin
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
din interviuri, e o anumită plăcere a prudenței suspendate. De obicei, diplomația și, firește, cutuma dialogului în sine presupun înțelegeri sau, cine știe, restricții biografice. Andrei Pleșu are nevoie să iasă în lume așa cum e. Cu plăcerile gastronomice și tihna declamatorie, cu gândul apocaliptic al călătoriei. Nu-și ascunde umorile, când ele există. Nici admirația. Cu alte cuvinte, morga lui Andrei Pleșu durează pe parcursul unui interviu câtă vreme rezistă ispitei imprudenței. De oriunde pornește vreun răspuns, el ajunge să lase deoparte
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
o poezie atât de permisivă, încât ajunge să-și includă și referentul. Lumea s-a strecurat, pur și simplu, între două coperți. Secvențele și frânturile comunicării, sintaxa aglutinată a propozițiilor și întinderea firească a replicilor întretăiate (fără dramatism exterior, teatralitate declamatorie), neglijarea voită a ortografiei și ignorarea selectivă (nici involuntară, dar nici mecanică) a punctuației semnalează efortul autorului de a elibera poezia nu numai de constrângerile genului, ci și de acelea ale gramaticii. Se degajă o autenticitate izbitoare: constituită sau, mai
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
sine) încheie momentul într-o notă de maximă spiritualizare. E ca și când am fi conectați direct la însuși limbajul Instanțelor cerești. Adevărul sentențios conținut în Stihirile glasurilor (partea a 4-a) e impus de sonoritatea terifiantă a alămurilor și de accentele declamatorii ale vocilor, subliniind profetic ideea deșertăciunii oricărei măriri și a toate cele omenești. Stihirile glasurilor sunt urmate de Strigătul Atotțiitorului (partea a 5-a, "corespunzătoare oarecum catolicului Dies irae"), în același registru apocaliptic. Deși penultima, secțiunea a 6-a, Evanghelia
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
ca deseori anulează spectacole; dar spre satisfacția noastră, la București a fost într-o formă excelentă. Într-o combinare de stiință suverană și inspirație a concentrat în cele câteva măsuri ale unei arii o întreagă dramă. De la declarația înfocata și declamatorie a lui Cavaradossi (Recondita armonia) la lirismul suav al poetului Rodolfo, de la angoasa, zbuciumul lui Turridu din Cavaleria rusticana la evocarea îndurerata din E lucevan le stelle cantul este branșat la tensiune maximă. Iar în setul de canzonette simplitatea muzicii
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
civile. Poemele cu titlul Istorie duminicală (cinci la număr, în corpul volumului) sunt dedicate duminicii ca stare de spirit. Confortul bibliotecii este augmentat de conștiința ninsorii de afară. Versurile par o combinație între imaginarul înfrigurat al lui Bacovia și retorica declamatorie a lui Adrian Păunescu: ,Înfrunte oricine ninsoarea de-afară/ De astăzi rămîn sechestrat între cărți/ Zadarnic mă strigă, prin viscol, la scară,/ Ecouri sosite din sute de părți.// Aici mă absoarbe vârtejul de file,/ Furtună nebună e-acum Pasternak./ Sub
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
început de carieră, nu a construit aceste concerte "în mare". Leonskaia, împreună cu Horia Andreescu (Orchestră de Cameră Radio cu ceva suplimenti), le-au împins în seria operelor de anvergură. Încă de aici, există un Chopin pasional, cu aplecare pentru tragicul declamatoriu. A avut relieful dramatic cel mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și efecte de regie: contraste de registre, abisul și clamarea într-un spațiu înalt. Pianul simplu și - deja
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
Mereu surprinzător, niciodată banal sau plicticos, adesea teribilist, Mircea Dinescu este una dintre rețetele ideale pentru succesul unui talk-show. Ca stilistică, Adrian Păunescu este exact opusul lui Mircea Dinescu. Ironiei (auto)bășcălioase a lui Dinescu, bardul îi opune un discurs declamatoriu, grav, mereu important, fără nici o fărîmă de umor. Lamentațiile străbunicului abandonat de o tînără iubită sună sinistru (în lexicul său apar la tot pasul cuvinte precum ,tragedie", ,moarte", ,suferință"). La un moment dat pune chiar o întrebare care ar putea
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
un mijlocitor care trebuie să redea textul. De altfel, ceea ce i se cere anume e voce frumoasă, dicțiune, frazare, căldură și pasiune recitativă, chestiunea întrupării ori a costumului, de pildă, nepunându-se cu necesitate, iar jocul scenic fiind necunoscut” . Prezentarea declamatorie a rolului este impusă și de faptul că tragedia clasică franceză (Corneille, Racine), de exemplu, este în versuri și impune o anumită solemnitate, evitându-se familiarul, văzut ca o adevărată trivialitate în artă. Acest retorism aservește actorul textului, până când, determinat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
manifestării sale și căutările poetului de „a se rupe” și a-și găsi vocea proprie, pe linia creației tradiționaliste. Devenise poetul despre care G. Călinescu sublinia că până acum, a scris o mare cantitate de poezii vlahuțiene, corecte și prelung declamatorii”... „poezii ocazionale de îmbărbătare” în timpul războiului, devenea acum un altul... Citindu-i noile Poeme, G. Călinescu avea să scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]