101 matches
-
expunerii, dar dată fiind importanța acestor observații, grupul de lucru a pus condiția existenței unui set secund de stele de rezervă. Regiunea selectată în cele din urmă se află la o ascensiune dreaptă de 12h 36m 49.4s și o declinație de +62° 12′ 48″ . Odată ce a fost aleasă o regiune, trebuia să fie dezvoltată strategia de observație. O hotărâre importantă era determinarea filtrelor de folosit la observații; Camera planetară și de câmp larg 2" este echipată cu 48 de filtre
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
lumină. O fotografie cu durată lungă de expunere permite să se sesizeze culoarea bătând în roz. Nebuloasa Omega poate fi văzută, cu o relativă ușurință, din cele mai multe din zonele populate ale Pământului, datorită faptului că nu este situată la o declinație prea sudică: în unele zone din Nordul Europei și din Canada, în apropiere de Cercul Polar, vizibilitatea sa este foarte dificilă, iar în Europa Centrală vizibilitatea este relativ scăzută. Omega Nebuloasa poate fi văzută cu o relativă ușurință de cele mai multe
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
M13 sau Roiul Globular din Hercule sau încă Marele Roi Globular din Hercule) este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Coordonatele sale cerești sunt: ascensie dreaptă 16h 41m 41,44s și declinație +36° 27′ 36,9″. Cu o magnitudine aparentă de 5,8, acesta este abia vizibil cu ochiul liber pe o noapte fără turbulențe atmosferice și fără Lună. Diametrul său este de aproximativ 23 de minute de arc și este ușor
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
M13 se găsește pe partea dreaptă a trapezului, la circa o treime din înălțime (pornind din colțul superior drept). Perioada optimă de observare este seara, din luna aprilie până în octombrie. M13 poate fi observată de pe ambele emisfere ale Pământului, însă declinația nordică a obiectului îi favorizează puternic pe observatorii aflați în emisfera nordică; pentru observatorii din regiunile boreale, obiectul este foarte sus în nopțile de vară. Pentru observatorii aflați în emisfera sudică, obiectul se află mult mai jos pe bolta cerească
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
că prin magnitudinea sa aparentă este mai ușor perceptibilă decât Sigma Octantis (σ Oct), deși mai aproape de axa de rotație a Pământului, dar mai greu de reperat. () este o stea din constelația Carul mic situată foarte aproape de polul nord ceresc (declinație: +89° 15′ 51″). Din această cauză, și fiind ușor vizibilă cu ochiul liber (magnitudine aparentă: 1,97), este utilizată pentru orientare, indicând cu precizie destul de bună (sub 1°) direcția spre nordul geografic. Deoarece Steaua polară nu coboară sub orizont (nu
Steaua polară () [Corola-website/Science/310393_a_311722]
-
de conjuncție atunci când cele două obiecte împart aceeași longitudine ecliptică. Conjuncțiile în ascensie dreaptă și în longitudine ecliptică nu se produc de obicei în același moment, dar sunt adesea foarte apropiate una de cealaltă. Dacă cele două obiecte posedă aceeași declinație în momentul unei conjuncții în ascensie dreaptă (sau aceeași latitudine ecliptică în timpul unei conjuncții în longitudine ecliptică), cel care este mai aproape de observator pare să treacă prin fața celui care este mai departe. Cele trei corpuri sunt atunci în situație de
Conjuncție (astronomie) () [Corola-website/Science/314301_a_315630]
-
pentru reprezentarea reliefului (prin curbe de nivel) pe hărțile topografice. În Anglia sec. al XVIII-lea, dezvoltarea navigației atrage după sine și dezvoltarea științei cartografice. Edmond Halley (1656-1742), inițiază crearea primelor hărți tematice. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic, iar mai apoi, în 1702, extinde această reprezentare asupra întregii lumi (mai puțin zona Pacificului de unde nu dispunea de date). Aaron Arrowsmith (1750-1823) publică lucrări extrem de precis elaborate cum ar fi: Harta Oceanului Pacific (1798), și “General Atlas
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
primele două porțiuni. Porțiunile talusului sunt bine izolate și ușor de recunoscut; cu toate acestea este considerat în întregime și comparat cu un cuboid, căruia i se descriu șase fețe. Unghiurile talusului. Corpul formează cu colul două unghiuri: unghiul de declinație și unghiul de înclinație, unghiuri ce formează prin faptul că, la acest os, colul nu continuă direcția corpului, ci este înclinat în jos și medial. Unghiul de înclinație este deschis în jos și are în medie 115°. Unghiul de declinație
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
declinație și unghiul de înclinație, unghiuri ce formează prin faptul că, la acest os, colul nu continuă direcția corpului, ci este înclinat în jos și medial. Unghiul de înclinație este deschis în jos și are în medie 115°. Unghiul de declinație este deschis medial și are 158°. Cele două unghiuri se modifică în unele deformări ale piciorului. Unghiul se înclinație este cu atât mai deschis, cu cât piciorul este mai plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
are 158°. Cele două unghiuri se modifică în unele deformări ale piciorului. Unghiul se înclinație este cu atât mai deschis, cu cât piciorul este mai plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai bolit. Unghiul de declinație este mai mic și colul mult deviat medial în piciorul varus. Orientare Se așează înainte capul, în sus trobleea, lateral fața articulara triunghiulară. Fețele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, mediala, anterioară și posterioară. Este cel mai voluminos os al tarsului
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
de trafic aerian ELEV PSN - cotă poziție FATO - zonă de apropiere finală și de decolare GSM - sistem global pentru comunicații mobile ICAO - Organizația Internațională a Aviației Civile INS - sistem de navigație inerțială INTST - intensitate LEN - lungime LGT - lumină MAG VAR - declinație magnetică MET - meteorologic/meteorologie MN - Marea Neagră PPR - autorizare prealabilă necesară RACR - reglementare aeronautică civilă română RWY - pistă TAF - prognoză de aerodrom TKOF - decolare TLOF - zonă de contact și de desprindere ULM - aeronavă ultraușoară motorizată VFR - reguli de zbor la vedere
REGLEMENTAREA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ din 7 martie 2016 (*actualizată*) privind amenajarea, utilizarea şi înregistrarea aerodromurilor civile - RACR-AD-IADC (Anexa nr. 2)*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270432_a_271761]
-
ondulația geoidului în fiecare punct măsurat, cotele capetelor pistei și ale tuturor punctelor semnificative ale pistei, precum și cota cea mai mare a zonei de contact, exprimate în sistemele WGS 84 și Marea Neagră 1975; ... (8) temperatura de referință a aerodromului; (9) declinația magnetică, data la care s-au făcut măsurătoarea și variația anuală; ... (10) programul de funcționare (administrație, servicii etc.); ... (11) facilități și servicii pentru pasageri, organizarea fluxurilor de pasageri; ... (12) facilități și servicii de handling, disponibilitate sezonieră; ... (13) facilități cargo; ... (14
REGLEMENTAREA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ din 7 martie 2016 (*actualizată*) privind autorizarea aerodromurilor civile - RACR-AD-AADC (Anexa nr. 1)*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270433_a_271762]
-
acel pește”, într-un mod mai abstract; "fisken" este forma hotărâtă „peștele”. În anumite cazuri, forma hotărâtă indică posesia, cum de exemplu se observă în construcția "jag måste tvätta håret" („Trebuie să"-mi" spăl părul”). Adjectivele au flexiunea în funcție de două declinații - nehotărât/indefinit sau hotărât/definit - și trebuie să se acorde cu substantivul pe care îl determină în număr și gen. Formele nehotărâte de neutru și plural al adjectivului sunt de obicei formate prin adăugarea unui sufix ("-t" sau "-a") la
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Centauri). Pentru reperarea stelelor și ușurința muncii astronomilor, numeroase cataloage au fost create. Printre cele mai celebre, cităm catalogul Henry Draper (HD) și Bonner Durchmusterung (BD). În cataloage stelele au fost aranjate după coordonatele lor, "alpha" (ascensie dreaptă) și "delta" (declinație) și le-a fost atribuit un număr. Stelele se grupează în mai multe categorii. Diagrama Hertzsprung-Russell e folosită pentru determinarea tipului și vârstei unei stele. Temperatura suprafeței stelei (calculată în funcție de culoarea luminii pe care o emite) este comparată cu strălucirea
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele "i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
se vede că laboratoarele de înregistrări și măsurători absolute sunt ferite de perturbații externe, fiind situate în câmp uniform. Observatorul a fost dotat în 1943 cu un sistem de variometre Askania & Eschenhagen, care înregistrau variațiile elementelor H (componenta orizontală), D (declinația) și Z (componenta verticală) ale câmpului geomagnetic. Înregistrarea se făcea optic, pe hârtie fotografică, magnetogramele fiind developate și scanate manual. Magnetogramele furnizate de variometrele Askania dau o reprezentare sugestivă a variațiilor câmpului geomagnetic, de la "variația diurnă" tipică pentru o perioadă
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
și o dată la culminația inferioară, adică la punctul său cel mai jos (perigeu). De multe ori, prin culminație se înțelege culminație superioară. Culminația unui obiect, măsurată în grade la apogeu, este: unde este λ este latitudinea observatorului și δ este declinația obiectului. În general, soarele este vizibil la culminația superioară (la amiază) și invizibil la culminația inferioară (la miezul nopții). Dar în timpul iernii, în apropiere de Polul Nord, soarele este sub orizont la ambele culminații. În cea mai mare parte a emisferei
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
ceresc și sunt toate vizibile la ambele culminații, atâta timp cât cerul este suficient de întunecat. Astfel de stele, care nu apun niciodată față de locul observatorului, sunt numite stele circumpolare. Următoarele trei exemple ilustrează toate cele trei cazuri, în funcție de latitudinea observatorului și declinația corpului ceresc. I) Obiectul se află deasupra orizontului și la culminația superioară (apogeu) și la culminația inferioară (perigeu): este circumpolar, adică |declinația + latitudinea |> 90°(de exemplu, în cazul în care valoarea absolută a declinației este mai mare decât colatitudinea, în
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
locul observatorului, sunt numite stele circumpolare. Următoarele trei exemple ilustrează toate cele trei cazuri, în funcție de latitudinea observatorului și declinația corpului ceresc. I) Obiectul se află deasupra orizontului și la culminația superioară (apogeu) și la culminația inferioară (perigeu): este circumpolar, adică |declinația + latitudinea |> 90°(de exemplu, în cazul în care valoarea absolută a declinației este mai mare decât colatitudinea, în emisfera corespunzătoare). III) Obiectul este sub orizont, chiar și la culminația superioară, adică în cazul în care | declinatie - latitudine |> 90 ° (de exemplu
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
trei cazuri, în funcție de latitudinea observatorului și declinația corpului ceresc. I) Obiectul se află deasupra orizontului și la culminația superioară (apogeu) și la culminația inferioară (perigeu): este circumpolar, adică |declinația + latitudinea |> 90°(de exemplu, în cazul în care valoarea absolută a declinației este mai mare decât colatitudinea, în emisfera corespunzătoare). III) Obiectul este sub orizont, chiar și la culminația superioară, adică în cazul în care | declinatie - latitudine |> 90 ° (de exemplu, dacă, în valoare absolută, declinația este mai mare decât colatitudinea, în emisfera
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
în cazul în care valoarea absolută a declinației este mai mare decât colatitudinea, în emisfera corespunzătoare). III) Obiectul este sub orizont, chiar și la culminația superioară, adică în cazul în care | declinatie - latitudine |> 90 ° (de exemplu, dacă, în valoare absolută, declinația este mai mare decât colatitudinea, în emisfera opusă); III) Culminația superioară (apogeul) este deasupra orizontului, iar cea inferioară (perigeul) este sub orizont, astfel încât corpul ceresc răsare și apune zilnic. Al treilea caz se aplică pentru obiectele din acea parte a
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La o latitudine de 52 ° N, culminația superioară este la 58°, în sud, iar culminația inferioară
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]