651 matches
-
le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea numele ei, dar habar n-avea cum arăta la față, într-atât de plină îi era mintea cu imaginea lui Bull, încă din clipa în care fata îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e chiar insuportabil! - Domnule, se înverșunează și criticul, e o glumă proastă! Îmi pare rău, n-o gust... - Ce spuneam? Arată ca Lenin, vorbește ca Lenin, e insipid ca Lenin, are umor de Lenin... după ce Vogt i-a scos creierul decolorat, l-a tăiat felii și l-a pus în parafină, să-l studieze, să vadă care-ar putea fi sursa geniului, poate neuronii piramidali crescuți prea mult? Nu mai căsca gura la mine, mă tulburi! îi trimite un rever și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată viteza, trecu, zburînd jos, pe deasupra capului acelui bărbat care-l privea, așezat pe o stîncă Înaltă, pe jumătate dezbrăcat și cu creștetul acoperit cu o pălărie decolorată și udă de sudoare; se Îndepărtă spre sud deasupra mării mugitoare și se Întoarse cu forța și viteza unei săgeți slobozite de un arc uriaș, cu ciocul drept și capul În piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu-l văzuse încă pînă atunci, dar care spunea destul ele clar ce avea de spus. Scutură din cap și scuipă într-o parte. "Ar mai trebui să beau ceva, să-mi revin." S-a uitat pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat pus peste sânii goi și un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei fără să observi micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din zonele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
oferi și altora. 7. Se Întâlniră În modul cel mai banal cu putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu picior înalt, care răspândea lumină electrică puternică, fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmat dâra din firimituri de cuvinte printre vechile turnuri de cărți și de-a lungul unei scări neîngrijite pătrunzând și mai adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreo jumătate de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles că se afla prin acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele spălate de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele spălate de timp, reușind să presupună un nume care pare a fi "Tușino". Este precizată și data la care probabil a fost luată imaginea din care Dora nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și la zgomotele cacofonice care-l învăluie fără încetare, într-o parodie a tentației la care Buddha era supus, odinioară, de către fiicele lui Mara. Ochii i se odihnesc liniștit pe suprafața lucioasă a paginii tipărite; gura, cu buze aspre și decolorate, nu trădează nici o emoție. După vreo jumătate de oră de concentrare a atenției într-un singur punct și, implicit, de suspendare a activității raționale, cerșetorul se hotărăște să-și ridice privirea, pentru a descoperi ceea ce eu însumi zărisem cu câteva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
teama că zorii nu vor mai veni, că în odaie se zbate o culoare firavă, care cerșește lumina ce n-o mai poate îmbrățișa în "neliniștea verbelor", mai exact "în participiul curat / optativul vremelnic/ în indecis subjonctiv" (Nocturnă), privește norii decolorați plutitori peste ape, constată cum ziua de azi s-a topit aidoma aburului, își spală rănile cu amintiri și iluzii. Peisajul pe care-l cutreieră e unul de absențe: "cutreier prin parcuri - / făpturi gîrbovite / și cîini aburoși / aceiași din vara
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
au o deschidere exacerbată spre detalii pe care niciun îndrăgostit nu le-ar observa: "Adoram - de-a dreptul - zgomotul pe care îl făcea când sorbea supa, felul în care îi curgeau șuvițele de păr răzlețite pe frunte (câteva fire debile, decolorate, se împiedicau în sprâncenele drepte și rămâneau arcuite caraghios acolo), țăcănitul lingurii izbite de dinți, apoi, când îi vâram sub nas farfuria cu felul doi, obrajii ei rotunzi care se umflau într-una gata să pleznească - pentru că devoratoarea de telenovele
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
cu o tristețe prefăcută, nu mi-e plăcut să-ți spun, dar pe piața de carne vie trebuie să faci investiții serioase, nimeni n-o să se apropie de tine dacă porți așa ceva, îmi flutură prin față niște chiloți verzi și decolorați, aproape deșirați, iar eu simt roșeața ridicîndu-mi-se în obraji, de parcă aș fi fost pălmuită, cară-te de aici, perversule, ia-ți labele de pe dulapul meu, dar Gaby continuă să scotocească, doar te-am rugat să mă ajuți, face el pe
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
picioare și pe urechi, dar pe burtă și pe piept cenușiul e ceva mai deschis. Nu e un animal prea mare, cântărește în medie cam 15 kilograme. O altă informație care m-a încântat: coioții au ochi de un galben decolorat, care pe timpul nopții lucesc în tonuri aurii, ușor verzui. Și am aflat că sunt ființe foarte inteligente, curioase și adaptabile, și că locuiesc în medii diverse, unele din ele în Vestul american. Se țin la distanță de ființele umane, dar
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
sistemul digestiv, iar culoarea roșie a nasului indică riscul sau chiar existența unor probleme cu pancreasul, cel mai probabil ca urmare a abuzului de alcool”, afirmă Adrian Florea. Bărbia, corespondentul rinichilor. Cine are pielea de pe bărbie cu pete și zone decolorate suferă de afecțiuni ale rinichilor și vezicii urinare. De asemenea, acneea prezentă în această zonă indică faptul că persoana în cauză se confruntă cu un dezechilibru hormonal. Obrajii oglindesc plămânii și vezica biliară. Persoanele care au depigmentări pe obrazul drept
Riscul de îmbolnăvire poate fi „citit” pe chip by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64919_a_66244]
-
Cosmin Ciotloș Sunt două cerneluri care se amestecă în cartea Andreei Răsuceanu. Prima e subțire, decolorată, de o nuanță bleu ciel parcă, si corespunde pasajelor prozastice, care, în Cele două Mântulese, nu-s deloc puține. Aceasta e cerneala invenției, a fabulației pe marginea documentului, a portretisticii de epocă și-a descripției caricaturale. A doua e, însă
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
În ceapa din cămară, vinul din frigider, în iaurt... Aș fi putut, nu doar să ascult, Ci și să urmez deviza Celor Aleși: festina lente. Pe cînd așa... Peticind - cît, cum se poate - O pînză tot mai subțire și mai decolorată... Sub zăpadă e bine... "Poate altădată!" În urmă: conturul trupului, răsturnat pe spate. Mîinile reci. Obrazul încălzit tot mai greu De focul paielor cu care m-a umplut Dumnezeu. Ceas E noapte. Te trezești. Adormi. Și iar Durerea din stomac
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
de multe ori ai o mînă de dat și iei cu două Doamne mare mai e puterea ta. Să nu o mai ocolim atîta ai plecat gata ești bun plecat adio copile îi strigi răgușit bătrîn pe o fotografie mică decolorată. Să nu o mai ocolim atîta nici nu te cunosc bine doar la chip dar nicidecum cel de acuma. Să nu o mai ocolim atîta ce ai cîntat e bun cîntat liniștea bandajează cu multă zăpadă un trup negru.
Cîntec by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2615_a_3940]