84 matches
-
mult ca oricând perspicacitatea lui Stroeve. El a văzut de la început că aici e vorba de o revoluție în artă și a recunoscut încă din fașă geniul pe care acum îl laudă întreaga lume. Dar dacă am fost nedumerit și deconcertat nu înseamnă că nu am fost impresionat. Până și eu, în ignoranța mea cumplită, n-am putut să nu simt că aici exista o forță reală care-și căuta calea de exprimare. Îmi stârnise interesul și emoția. Simțeam că tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene. Doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De fapt. Leej îl pregătise la ceva de acest gen. Povestindu-i vizita Discipolului din perioada lui de inconștiență, ea îl descrisese ca pe un individ care prefera să se servească de oameni în loc să-i ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
M-a găsit însă de îndată ce a intrat și n-a avut nici o tresărire. Efectul meu fusese ratat. Am sărutat-o ca pe o străină și nu știam ce să ne spunem. O simțeam transformată. Cum prevăzusem altfel întîlnirea noastră, rămăsei deconcertat și-mi simții capul vâjâind. Totuși, făceam reflexia cu oarecare dispreț: "I-a făcut un palton nou, ridicol. Dar pălăria o cunosc." Voii să-mi spun gândul ca un început al pedepselor ce trebuiau să vină, dar atenția îmi fu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreme rea. Asta e istorie: supușii Angliei se îndreaptă cu toții spre capitală pentru a sărbători nunta moștenitorului tronului. Asta e istorie, și vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art, deshidratați de căldura din autocare, înghesuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, purtând pe coloana subțire a gâtului un singur șirag de perle, Martina îmi evita ochii, explicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în detaliu, reacțiile celui care, învins, se întoarce acolo unde îi este locul, în spațiul său! Sau ajunge în altul identic!...” Totul a decurs perfect. Filmările pe autostradă, cadrele menționate de Regizor, intrarea în oraș... Echipa din dreptul Cetății - deși deconcertată - a surprins în amănunt momentul impactului cu zidul, tabla făcându-se armonică și catapultarea mașinii înapoi, de parcă era o jucărie, una din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Potcovarul, care examina o potcoavă a calului nervos, înălță capul: — Să tot fie cincizeci de ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trezi, spuse: Să acționăm, fără prea multă vorbărie. Și aboli taxa respectivă. Pentru sărbătorirea acestei prevederi, emise o monedă specială, destinată să-i păstreze memoria în viitor. — Nu trebuia să-i îngădui! strigă Junius Silanus, agresându-l, în fața unor senatori deconcertați, pe neliniștitul Sertorius Macro, care, în zilele alegerilor, le garantase cu o imprudență plină de entuziasm că tânărul Împărat era inofensiv. — E o hotărâre necontrolată, izbucni. Deschide calea reformelor vizionare pe care populares le propun din când în când. Veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În comentariul lui Dianu despre scriitoarea conservatoare poloneză Marya Kasterska, acesta o numește „ambasadoare culturală a patriei sale”, tonul articolului vădind - pe ansamblu - un acut complex de inferioritate identitară, dublat de un transparent elogiu al gîndirii reacționare: „Eram umilit și deconcertat. Patriotismul acesta luminat de un întreg sistem filozofic doctrinar pînă la Barrés, Nietzsche și Maurras nu bănuiam că poate lua de circumstanță forma elegantă a unei politici de expansiune culturală ca aceea întreprinsă de buna scriitoare. Și nu vedeam în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
părea diferit, de parcă i s-ar fi adăugat un ecou. Mai făcu vreo câțiva pași, clătinându-se, pradă amețelii. Încerca senzația că nu era singur, aceeași senzație pe care o experimentase cu câteva ceasuri În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici e moartea! Cel care Îl ținea era un tânăr Înarmat, cu plete blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea o torță, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă o Învățase și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie convins. Trebuie să fi fost una din numeroasele legende care circulau la curtea coruptă a lui Bonifaciu, răspândită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e că nu mi se pare oportun să deschidem intrarea spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce? — Nu mi se pare demn ca viitorii noștri ambasadori să dea peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până să mă prind! Sigur, cu vederea mea slabă, nu i-a fost prea greu să mă păcălească, dar chiar și așa... râse Du Maurier amintindu-și. Împielițatul. Și cu tine și-a făcut numărul, Henry. — Cu mine? repetă Henry deconcertat. Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai ales când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lua în stăpânire patria care ne-a dat ființă. Secretarul ridică din umeri și întrebă, să iau notă de solicitarea domnului reprezentant al p.d.d., domnule președinte, Opinez că nu e cazul, ceea ce se întâmplă este că toți suntem nervoși, dezorientați, deconcertați și se știe că într-o astfel de stare de spirit e ușor să spui lucruri pe care, de fapt, nu le gândești, sunt sigur că domnul secretar n-a vrut să jignească pe nimeni, el însuși este un alegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu legătura neagră și la tânăra cu ochelari fumurii. Zâmbi amintindu-și de încurcătura agentului când i-a spus că acest nume i s-ar potrivi la perfecție soției bătrânului cu legătura neagră, Dar ea nu purta ochelari fumurii, răspunsese, deconcertat, bietul agent clasa a doua. N-am fost leal, gândi comisarul, trebuia să-i arăt fotografia grupului, fata are brațul drept căzut de-a lungul trupului și ține în mână niște ochelari fumurii, elementar, dragul meu watson, da, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unui sclav, pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea noastră! Sclavul puse cupa în fața lui Antonius; acesta nu schiță nici un gest. Cei prezenți încetară să mai urmărească luptele, observându-l - unii curioși, alții deconcertați - pe legatul Legiunii Galbiana, care de când venise nu deschisese gura. — Ia cupa și închină, îi șopti Errius. Ce-i cu tine? Antonius clătină din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
surori. Voi vă închipuiți că toate femeile trebuie să ție coada cratiței ori să împletească ciorapi de iarnă pentru soții lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco! ― Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă doamna Constantinescu deconcertată; îi era frică de Iuga, pe care-l cunoștea foarte ciufut, cum nu i-a fost niciodată de generalul care fusese un om ca o bomboană și nu ieșea din cuvântul ei. ― Tu te uiți la Grigoriță care-i copil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și temătoare. Se indignează, dă înapoi, se simte umilită. La rândul său, contele Larderel rămâne perplex și deconcertat la vederea acestei candori și ingenuități regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva decât să-și ia adio... și aventura se termină brusc. Care erau de fapt intențiile Mariei? Larderel, desfrânat notoriu și aristocrat ruinat de jocurile de noroc, nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Întrebarea dacă tatăl lui Hamlet și Claudius au aceeași mamă, o Întrebare totuși esențială pentru tribul Tiv: «Tatăl lui Hamlet și unchiul său aveau aceeași mamă? Ă Întrebarea sa nu avu timp să răzbată până la mine; eram prea bulversată, prea deconcertată să aflu că unul dintre elementele cele mai importante din Hamlet a fost scos din joc. Am răspuns ușor vag că bănuiam că aveau aceeași mamă, dar că nu eram sigură, povestea nu zicea nimic despre asta. Bătrânul stăpân Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mult. Or fi având motivele lor, presupun: ludice, de antrenament. Poate că n-au conștiința cruzimii și răspund doar la codurile naturii lor. Poate că omul face la fel: e fidel Înspăimântătoarei simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte, aparențele Înșală. Există o ordine ascunsă În dezordine, aș
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căzut multe ploi. Divorțând de natură, noi, oamenii, ne-am pierdut puterea de a ne consola În fața ororii care ne pândește aici, alături. Cu cât observăm mai mult, cu atât mai puțin sens are totul, cu atât ne simțim mai deconcertați. Uite că, din pricina ciufutului de GØdel, nici măcar nu mai putem să ne refugiem În singurul loc pe care Îl credeam sigur: matematica. Dar, atenție. Dacă nu ne consolăm În urma observării, putem găsi consolarea În faptul Însuși al observației. Mă refer
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Tabloul te conține și pe dumneata. Dar nu numai ca parte din el, ci și ca agent. Ca pe o cauză. - E ciudat că spui așa ceva. - De ce ți se pare ciudat? Faulques n-a răspuns. Își aducea acum aminte, ușor deconcertat, ceea ce prietenul său, omul de știință, adăugase când sporovăiau despre haos și regulile lui: că un element de bază al mecanicii cuantice era faptul că omul crea realitatea privind-o. Înainte de a privi, nu existau cu adevărat decât toate situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu gura Întredeschisă și fruntea ușurel Încruntată, cu o dungă de durere aidoma icoanelor unor sfinte fecioare seviliene. La Florența, influențat, fără nici o Îndoială, de acel loc, și fiindcă ea era atât de aproape de locul său de baștină, Faulques descoperise, deconcertat și liniștit, că iubirea lui pentru Olvido Ferrara nu era doar foarte fizică și intelectuală. Era și un sentiment estetic, sub fascinația liniilor delicate, a unghiurilor și câmpurilor posibile de unde Îi putea privi trupul, a mișcării liniștite, atât de legată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]