220 matches
-
cu sacrul vizualizat plastic este una aparte, care include în textura ei primordială acea ieșire necesară a privitorului din propriul Eu cu scopul unic de „a atinge absolutul și a descifra viața” (C. Brâncuși). Hiperlaicizarea societății contemporane în funcție de canoanele specifice deconstructivismului ateu propune însă o îndepărtare evidentă a umanității de la traiectoria principiului brâncușian anterior exprimat. Formula ritmică a decadenței generale cu ostentație repetată acum de o postmodernitate, ce anulează pur și simplu logica ... Citește mai mult „Mie însă mi se pare
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
cu sacrul vizualizat plastic este una aparte, care include în textura ei primordială acea ieșire necesară a privitorului din propriul Eu cu scopul unic de „a atinge absolutul și a descifra viața” (C. Brâncuși). Hiperlaicizarea societății contemporane în funcție de canoanele specifice deconstructivismului ateu propune însă o îndepărtare evidentă a umanității de la traiectoria principiului brâncușian anterior exprimat. Formula ritmică a decadenței generale cu ostentație repetată acum de o postmodernitate, ce anulează pur și simplu logica ... XXVIII. MAGDALENA ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
aceasta pe care o trăim la nivel global astăzi, cu rolul prim de a alunga din sfera Universului divin Creația însăși cu Creatorul ei cu tot, spiritul devenind cu repeziciune în asemenea parametri „gândiristici” o componentă deloc necesară a pseudoreformistului deconstructivism ateu. La 25 ianuarie 1881, Mihai Eminescu, reperul fix pentru românitate în constelația vastă a culturii mondiale, scria următoarele: „A veni în lumea aceasta, unde gloria unuia era gloria comunei întregi, proprietatea era a neamului cu istoria și cu tradițiile
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
științe sociale internaționale, Editura Polirom, Iași, 2011. 39 Sozialökonomische wissenschofts, vezi Dragoș Paul Aligică, op. cit., p. 23. 40 Dar nici nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152. 42 Ibidem
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
practicată, însă, pe un model eronat al ,,științei lângă știință”. Vom trata problemele subliniind cerința ca prin specializare să nu se omită realitatea complexă, ca deciziile să fie elaborate în mod multidirecțional, subliniindu-se, atât valențele, cât și limitele fiecăreia. deconstructivismul (postmodernismul), abordare critică pornind de la ceea ce aduc primele două perspective, are drept paradigmă teza: puterea „traversează” toate relațiile sociale (M. Foucault); în practica managerială va trebui să avem o viziune critică, în sensul de a supune concepțiile și acțiunile managementului
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
al „credinței și tăgadei”, al „plugului”, al „florilor de mucigai”, al „boabei și al fărâmei”, al „horelor” și al „zmârcului”. După cum se vede, C. face abstracție de compromisurile argheziene, necercetate: Cântare omului și 1907. Tematismul critic, care astăzi, în epoca deconstructivismului, pare obosit, reprezenta atunci o atitudine critică înnoitoare: el conținea refuzul de a falsifica textul prin supunerea la o analiză în primul rând ideologică, făcută în numele utilității sociale. Cel mai solid inventar tematic al literaturii române dintre cele două războaie
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
vezi Mureșan, Comentariu la Republica lui Platon, Ed. Metropol, București, 2000, p. 21 și mai ales pp. 246-247. Cf. C. Noica, „Cuvânt prevenitor”, în Platon, Opere, V, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 9 sqq. Pentru împărțirea în tradiționalism, deconstructivism (Derrida), neotradiționalism (Nussbaum) și în abordarea dialogal dramatică (Heidegger, Gadamer, A. Bloom și A. Cornea), vezi Mureșan, op.cit,, p. 31 sqq. Cf. Republica, 369c-d. Cf. Aristotel, Politica, III, 5, 1278a 4 etc. Cf. Politica, 331c-d. Cf. Republica, 334a. Cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
verile cu polen. Clujul literar în anii ’90, Pitești, 2002. Ediții: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, Cluj-Napoca, 1991 (în colaborare cu Ioana Bot); Al. Ivasiuc, Cunoaștere de noapte, introd. edit., Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Mircea Popa, „Trupul neîndoielnic”, „Adevărul de Cluj”, 1995, 30 martie; Augustin Cozmuța, O hermeneutică a textului de nivel universitar, „Graiul Maramureșului”, 1995, 26 mai; Carmen Varfalvi-Berinde, Inima unei lumi calde, tandre și vii, APF, 1995, 10; Dan
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
în raport cu poetica lui E. A. Poe și Wallace Stevens. Studiile dedicate unor poeți români contemporani - Nichita Stănescu sau „Hemografia”, Timpul ca imagine mobilă a eternității la Cezar Baltag, Continuitatea ființei la Aurel Rău - vor fi continuate de lucrarea Marin Sorescu și deconstructivismul (1995) și de amplele eseuri din volumul Scriitori români în paradigme universale (1998), în care sunt discutate, cu o distinctă percepție interpretativă modernă, fenomene de cultură veche românească, îndeosebi scrierile cronicarului Miron Costin și ale lui Dimitrie Cantemir, autoarea abordând
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
predilecție din literatura americană, proză psihologică (Edith Wharton, William Dean Howells, Henry James) și proză fantastică (într-o cuprinzătoare antologie), dar s-a oprit și la scrieri SF (Isaac Asimov). SCRIERI: Scenarii și limbaje poetice, București, 1989; Marin Sorescu și deconstructivismul, Craiova, 1995; A Survey Course in British Literature, I-II, București, 1997-1998; Scriitori români în paradigme universale, București, 1998; A Discourse Analyst’s Charles Dickens, București, 1999; Discursul modernist, București, 2000; Discursul postmodern, București, 2002. Traduceri: Regele visurilor (Povestiri americane
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
Virgil Nistor, „Regele visurilor”, ST, 1981, 3; Cristian Moraru, Modernitatea poetică - structuri și limbaje, RL, 1990, 11; Ion Pop, „Scenarii și limbaje poetice”, ST, 1990, 5; Monica Spiridon, Chipuri ale poeziei moderne, R, 1991, 1; Dan Stanca, „Marin Sorescu și deconstructivismul”, RMB, 1995, 18 octombrie; Constantin M. Popa, Marin Sorescu față cu hipotextul, L, 1997, 3-4; Dan Stanca, „Scriitori români în paradigme universale”, RMB, 1998, 10 noiembrie; Geo Vasile, Conștiința de sine a literaturii, LCF, 1998, 45; Monica Spiridon, Textul și
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
Interferențe, 69-71, 77-79; Lovinescu, Unde scurte, I, 208-209, 254-257, 313-316; Maria Vodă Căpușan, Marin Sorescu sau Despre tânjirea spre cerc, Craiova, 1993; Mănucă, Analogii, 216-221; Cristian Stamatoiu, Cariul din „limba de lemn”, Târgu Mureș, 1995; Maria-Ana Tupan, Marin Sorescu și deconstructivismul, Craiova, 1995; Marian Barbu, Aspecte ale romanului românesc contemporan, II, Craiova, 1995, 138-154; Nițescu, Proletcultismul, 333-334; [Marin Sorescu], CRC, 1996, 23-24 (semnează Liviu Leonte, Constantin Ciopraga, Lucian Vasiliu ș.a.); In memoriam. Marin Sorescu, CC, 1996, 11-12; Claudiu Groza, Marin Sorescu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Chiarelott (1983); J. Caputo (1987) ș.a. Pedagogia poststructuralistă poate fi considerată „inima” pedagogiei postmoderniste propriu-zise, domeniul central al „gândirii noi” care își propune să „spargă limitele” și să depășească prejudecățile gândirii moderne. Conceptul de poststructuralism este interșanjabil cu conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în Franța, ca reacție la structuralismul lui von Bertalanfy, Ferdinand de Saussure, Lévy-Strauss, Parsons, Piaget ș.a. În anii ’40-’50, această abordare științifică devenise un structuralism invadator care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poststructuralismul inițial. Ulterior, conceptul de poststructuralism și-a extins sfera și s-a contopit cu postmodernismul. Cel din urmă s-a afirmat, la începuturi, ca o mișcare inovatoare radicală în arte, tehnologie și știință. În anii ’90, postmodernismul a asimilat deconstructivismul și poststructuralismul, transformându-le în moduri de a gândi „dincolo de” (limitele gândirii moderne, prejudecăți, căi bătătorite, convergențe, obișnuințe etc.). Marii inspiratori ai gândirii curriculare poststructuraliste au fost gânditori europeni în vogă în anii ’60-’70: J. Lacan (teoria subiectului decentrat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
masculinism și homosexualism; dorința de „a fi” la educator și la elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și postmodernismul); spațiul educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hipererotismul și educația sexuală; realitatea spectaculară și teleeducația; ludismul postmodernist și educația; „spectacularizarea” (spectacularization) războaielor și educația irenologică; rezistența subiectivă și educația. Cele mai importante personalități ale teoriei curriculumului care s-au aplecat asupra impactului acesteia cu postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul sunt: Peter Taubman (1982, 1990); Jacques Daignault (1992); Cleo Cherryholmes (1988); jan jagodzinski (sic!) (1992); Clermont Hauthier (1986, 1992); Wen-Song Hwu (1993); William Pinar (1988, 1994); Madeleine Grumet (1990); Rebecca Martusewicz (1992); Tony Whitson (1991); Valerie Walkerdine (1985, 1988); Jennifer
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi în nici un caz consensul, stabilitatea sau agreement-ul - dimpotrivă, norma ar trebui să fie „conflictul, instabilitatea, disagreement-ul, pentru că procesul este unul de construcție urmată de deconstrucție prin construcție”. Expresia „deconstrucție prin construcție” (deconstruction by construction) este vădit inspirată de deconstructivismului lui Derrida. Dar ce are în vedere Cherryholmes? El prezice că, dacă domeniul curriculumului va evolua spre o atitudine poststructuralistă, atunci practicienii vor trebui să abandoneze speranța în certitudine și să înceteze să-și mai fixeze ca scop stabilitatea. Cherryholmes
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de curente de gândire, teorii sau metodologii în vogă în cultura occidentală - structuralismul, semiotica, contribuțiile de teorie literară ale Școlii formale ruse, venite tot prin filieră occidentală, precum și diferite metode de hermeneutică literară etc., în oarecare măsură și poststructuralismul și deconstructivismul. În cazul p., a cărui aclimatizare la noi este inițiată în anii ’80, acesta privea în mod direct creația literară, nu numai cercetarea și interpretarea ei, fiind recepționat, în primă instanță, ca un curent literar. Centrul de iradiere din care
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
populare ale patrimoniului zeiței Dochia, Zburătorul eminescian [...] se proiectează în personaje ca Sarmis legendarul ori ca istoricul Mușat”), iar excursul critic derutează nu rareori prin fuga pe trasee excentrice. Reinterpretarea poemului e justificată prin idei noi de poetică, psihanaliză și deconstructivism (prin Gaston Bachelard, C.G. Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
modernității noastre de astăzi. Într-o astfel de întreprindere, n-ar fi loc nici pentru un relativism desuet, în care orice cunoaștere și orice valori, indiferent de sorgintea sau impactul lor, ar fi posibile și acceptabile, și nici pentru un deconstructivism filosofic à la Derrida, pentru a sfârși în iraționalism sau în nihilismul lui Nietzsche. Inițiativele „noii științe sociale”, recte ale sociologiei, au început deja să se producă și aș dori în continuare să prezint doar două ilustrări pe care le
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
D. Held, The development of modern state, în S. Hall, D. Held, D. Hubert, K. Thomson (ed.), Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell, Londra, 1996, p. 62. A. Minc, Le Nouveau Moyen Age, Gallimard, Paris, 1993. Realismul, constructivismul și deconstructivismul, ca orientări metodologice de inspirație filosofică, în special epistemologică, polemizează intens pe această temă. Vezi G. Thomas, J.W. Meyer, F. Ramirey, J. Boli, Institutional Structure: Constituting State Society and the Individual, Sage, Beverly Hills, 1987. A. Smith, An Inquiry
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai ingrată, pentru că au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și relativismului; instituționalizarea ideologiilor contraculturale, de la revoluția sexuală și afrocentrism la feminism. Bloom a avut și curajul de a discuta inteligent și sincer tabuuri social-politice pe care nici Stânga, nici Dreapta (aceste etichete sunt în Statele Unite foarte relative, mai mult
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă după ceea ce s-a considerat a fi eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și lumea externă. Nu se poate vorbi despre o realitate în afara sensurilor și semnificațiilor pe care noi le dăm lumii pe care o percepem. Cercetătorul din științele socioumane contribuie el însuși la crearea, la construirea realității pe care o studiază. Deconstructivismul va servi la chestionarea paradigmei dominante, la penetrarea aparenței simbolurilor pentru a le face transparente, la dezavuarea „regimurilor universale ale adevărului” (Boje et al., 1996). b) Contextualismul este o viziune inspirată mai ales de etnometodologi. Etnometodologia oferă o teorie elaborată
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
O, 1990, 24; Ion Simuț, Citatul - semn de criză, RL, 1990, 31; Alex. Ștefănescu, Farmecul discret al erudiției, RL, 1990, 33; Ion Buzera, Dincolo de citat, R, 1990, 9; Gabriela Duda, Acțiunea citatului eminescian, VR, 1991, 1; Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Alina Creangă, Trădarea cuvintelor, ECH, 1996, 10-12; Mariana Criș, Actualitatea discursului critic, „Azi - Supliment literar”, 1997, 10; Borbély, Xenograme, 128-129; Mircea Anghelescu, Procesul Caracostea, RL, 2000, 31; Alexandru Ruja, Un destin perdant, O, 2000, 11; Petraș, Panorama
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]