224 matches
-
trece pe lângă un magazin cu articole sportive sau pe lângă vreun teren de sport sau va vedea un copil întorcându-se de la școală, cu echipamentul murdar în vreo sacoșă, nu va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela din portret are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și nu am voie să părăsesc pădurea pentru prea multă vreme. Aceasta va fi cea mai lungă călătorie pentru mine, va trebui să alergăm foarte repede, ca să mă pot întoarce la timp, altfel voi fi murind urât, ca orice cerb decrepit, zbârcit și slab hrană pentru lupi bătrâni și nu ucis de un cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ucide tot ce există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acolo și fu întreruptă. Cohorte întregi de urmași și de neamuri, Crezând că sunt unici, tineri și veșnici, În curând aveau să privească în urmă Ecoul a ceea ce fuseseră vârste. Copilul se-ntâlnea cu bătrânul slăbit, Bătrânul era un copil decrepit, Dar noi îi păzeam în tăcere, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
face că, astăzi, imnurile de stat a două țări de pe Mediterana sînt de origine moldovenească. Dar nu ca să ne aducă nouă noutățile muzicale din Țara Sfântă venea Maria Weisz la Satu Mare. Tatăl ei murise, iar pe maică-sa, slăbită, temătoare, decrepită, trebuia s-o interneze Într-un azil de bătrîni În care să-l ducă și pe fratele Jóska cel și o dată fata din Bagdad sărac cu duhul. Altă instituție de protecție pentru astfel de oameni În România Socialistă nu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cealalta a scenei este un autocitat, un semn purtat în ultimele montări, este accentul explicit pus pe senzația puternică a iluziei. Dar este o formulă greoaie pentru spațiul intim de la Metropolis. Ideea de a avea doi Puck, unul bătrîn, decrepit, osos, sec, și celălalt tînăr, pur, inocent, zglobiu, mi se pare valabilă și provocatoare de-a dreptul. Dar se susține numai teoretic, nu și pe scenă. Rămîne în sine, autonomă. Din acest palier lipsesc două elemente fundamentale: ludicul și eroticul
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
leac și fără consistență, dar cu o crîncenă intensitate, ca zborul hîdelor arătări scăpate din cutia Pandorei, trece o corabie agățată de Perahim din abia cîteva tușe fine, imaginea înseși a destrămării care se prelungește, semănînd cu o stranie rezistență decrepită. Din cînd în cînd, se strecoară o aluzie străvezie, ca pînza de mucegai: "Tu strigi Ťîndurareť... E-un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
dintre cele mai interesante eseuri despre homosexualitate, daca nu chiar cel mai bun, se găsește în unul dintre volumele celebrei serii românești a lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Volumul se intitulează Sodoma și Gomora, si ilustrează bolgiile aristocrației decrepite și crepusculare căreia baronul de Charlus îi este modelul și herbul exemplar și despre care croitorul Jupien afirmă cu un aplomb de connaiseur "baronul are cur nu glumă". Rătăcirile elevului Törless ale lui Robert Musil ofereau o perspectivă crudă asupra
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
fost tocmai de lord, e altă discuție, pe care Lovinescu n-o ocolește. Recunoașterea, poate, a unui caracter, în felul lui, îl face să numere un om al vorbei mai totdeauna rostite printre scriitorii chiar și ocazionali. Conul Costică Dissescu, decrepit, la vremea când generația lui Lovinescu îi face cunoștința, e un personaj bizar, cu pasiuni și patimi foarte diverse. La adăpostul lui, Lovinescu se răfuiește în lege cu Bogdan-Pitești, vechi „amic”, fără să-l ierte, la urmă, nici pe bătrânul
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
din avion și Julie, prietenoasă și plină de viață ca o fată de cowboy, îi aștepta în fața aeroportului în vechiul Volvo al familiei. Și apoi casa. Fotografia pe care Rebecca i-o arătase lui Peter îl pregătise pentru grandoarea-i decrepită - încîlciturile de wisteria și veranda adîncă, umbroasă -, dar nu pentru casa in situ, nu pentru minunile părăginite ale întregului cartier, cîte o încîntătoare casă veche și respectabilă după alta, unele mai bine îngrijite decît altele, dar nici una vopsită de curînd
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
de la Muzeul de Artă Contemporană. Suntem avertizați că pentru imaginile de aici se folosește de culori naturale, obținute din praf, cenușă, pământ, polenuri și muștar, culese din universul cartierului său. El se exprimă în legătură cu acele peisaje, moarte de-a binelea, decrepite, dacă nu cumva și depresive, așa cum trebuiau să o facă predecesorii săi, ironic totuși, pentru că personajele care le privesc par copleșite. Lumea se dizolvă, devitalizată de orice elan, monocromă, ca și când niciodată nu ar fi circulat sângele prin ea și imaginația
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
turma, într-adevăr. în alt limbaj, abia matul dă sensul unui joc de șah. Inițiatic vorbind, abia moartea luminează sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea mai radical antimodernă din literatura română, își visează asfințitul, care e al nostru al tuturor, potrivit apocalipsei evanghelice: "Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. înaintea
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
Gabriel Coșoveanu Radu Aldulescu Îngerul încălecat (ediția a II-a, revăzută și adăugită), București, Editura Cartea Românească, 2011, 330 p. Că o lume decrepită și desfrânată poate fi captată într-o lumină poetică, asta o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
prin monotonie. Pleoapele îi cad pleoștite pe niște ochi mați, fără licăr de intensitate lăuntrică, și dacă nu ar fi stridența pigmentului cu care Grass, la 85 de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu propria-i uzură, și nu cu un cochet bătrînel, care, prin cosmetica de întreținere la care se supune, își acoperă de deriziune vigoarea spiritului. Oricum, nervul arțăgos de gladiator pus pe cîrteală Grass nu și
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
poncife pe care orice scriitor german trebuie să le arate lumii dacă vrea să ia Nobelul. Și Grass l-a luat, în 1999, plătind prețul implicit. Ce a urmat după aceea ține de nervul beligerant pe care foca cu mină decrepită l-a ținut ascuns decenii la rînd. Paladinul a intrat în arenă și a început să lovească, uitînd și de corectitudinea politică și de tentele stîngiste fără de care nu ar fi intrat în atenția juriului Nobel. Rezultatul a fost că
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
ca indivizii menționați să nu se lase fotografiați de Annie Leibowitz. E binecunoscută tendința marii fotografe de a pune în evidență partea dezagreabilă, viscerală a personalității umane. Or, „cei patru care au speriat America” nu par altceva decât niște ființe decrepite, dezorientate de știrea că omenirea nu i-a uitat. Și a doua: la tehnologia mileniului trei, când toată lumea filmează și înregistrează pe toată lumea, isprava lui Nixon n-ar beneficia azi nici măcar de-un paragraf într-o publicație distribuită gratuit la
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
nimeni nu crede că se încalcă libertatea de conștiință. cred că aia trăiesc în regime totalitare dar nu o știu. ÎNAINTE ROMÂNI SĂ SALVĂM VESTUL! FANE SCRIITORUL @ Fane Nu te mai obosi să semnezi, pt că te recunosc după paralogismul decrepit. Din păcate, trebuie sa ma despart de tine cam cum s-a despărțit A Pleșu de DB. Nu vreau să-ți spun în fața că ești imbecil ci doar că noi doi sîntem “reciproc incomensurabili”. Tu nu înțelegi ce e religia
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
farfurie, tocmai bună de mistuit. 31. Reperaj: bătrân cu fața ridată și pălărie de cowboy, cu ochii reci, albaștri ca cerul pe care e proiectat, ne uimește cu prezența sa de moroi căzut pe un câmp electrocutat. 32. Reperaj: femeia decrepită cu alura de vampă și rochie lungă, verde, de seară, face un semn cu degetelul mijlociu către o lampă aprinsă unde scrie "motel de iarnă și vară". 33. Reperaj: măcelărie unde vitele asasinate atârnă în cârlige alături de trupul nud al
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
după-amiaza. Și într-un fel, chiar se bucura că în pofida interminabilelor alergături zilnice, reușea totuși să facă față, fără a fi nevoită să capituleze abandonându-se lui Morfeu, considerând că așa ceva este firesc să se întâmple doar copiilor sau bătrânilor decrepiți. Totuși, cele câteva luni de vară fierbinte și tumultoasă o vlăguiseră mai mult decât era dispusă să recunoască și în după-amiaza aceea, întinzându-se pe canapea cu intenția de a-și odihni picioarele obosite măcar o jumătate de oră, în timp ce
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea Încă o dată. Tonul glasului ei era ferm și sonor, În ciuda Înfățișării ei decrepite. Între timp, Îi deschisese palma cu forța și parcă Îi scruta În ea. Acum, mulțimea aluneca pe lângă ei, deschizându-se asemenea unui val În fața unei stânci marine, ca și când toată lumea s-ar fi temut să Îi atingă. În sfârșit, Îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile șterse îi colorau acum obrajii într-o trandafirie înflăcărare. Zi de zi, Destinat trecea pe la picioarele ei, tot mai decrepit, tot mai stins, cu gesturi încetinite și pasul mai lent. Ei doi se îndepărtau tot mai mult unul de altul. Moartea brutală răpește lucrurile frumoase, dar le păstrează în aceeași condiție. Aici e adevărata ei măreție. Nu ne putem împotrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]