193 matches
-
Soarele rămâne mereu același, egal cu sine Însuși, fără nici un fel de devenire. Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. Ca și omul, luna cunoaște o istorie patetică, decrepitudinea sa sfârșind prin moarte. Trei nopți de-a rândul cerul Înstelat rămâne fără lună. Dar această moarte este urmată de o renaștere: luna nouă. Această veșnică revenire la formele ei inițiale, această periodicitate nesfârșită fac ca luna să fie, prin
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o manieră firească de lucru. Nu-și îngăduie stridențe și complicații inutile în planul regiei epice, ceea ce nu înseamnă că nu-și surprinde cititorul prin turbulențe și răsturnări specifice inepuizabilului său arsenal tehnic și stilistic. Nu sunt ocolite nici zonele decrepitudinii fizice și fiziologice și nici ascunsele trape și strategii ale seducției feminine. Mereu credibil, în spiritul adevărului vieții, adesea șocant, aventuros, proteic. Asasinarea frumuseții Ian McEwan (n. 1948, Aldershot, Anglia) își datorează consacrarea romanului de debut "Grădina de ciment" (1978
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a complotiștilor. Oricum, portretul fizic și psihologia Conducătorului devin adevărate obiecte de studiu pentru Kadare. Prozatorul demontează resortul clinic ce-l ține în viață pe Conducător, și anume ura față de pionii deja compromiși și obsesia de a-i elimina. În ciuda decrepitudinii mintale, el adoră jocul de-a masacrul, ale cărui victime sunt de obicei discipolii care l-au adorat aproape mistic până mai ieri. Rituri și ritualuri ale unei societăți dresate cu biciul lugubrei idelogii care a făcut ravagii și în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ierte pe Domnu pentru apartenența la șleahta de anchetatori și persecutori ai tatălui ei pe când se afla în orașul Sintra, este singura femeie ce evadează de pe moșia Palmela, singura ce-l va părăsi pentru un melodramatic love-story, sfârșit în sărăcie, decrepitudine și demență. Joaõ este copilul lui Isabel, cu totul altă plămadă decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
oase din cutii și perii aliniate pentru examenul medicului legist, nevastă-mea liniștindu-se încet așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii, atât în tropii viciilor și decrepitudinii fizice urmărite pas cu pas, cât și în descrierea mașinii propagandistice a regimului, tip papagalul dresat să repete ca o caterincă: "Cine conduce? Salazar Salazar Salazar". Însăși procesiunea la celebrul loc de pelerinaj și rugăciune Fatima nu este scutită de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tinerețe. Și nici măcar puterea binefăcătoare a Maicii Domnului din Jeszkotle n-o putea primi, sufletul său fiind închis ermetic ca un glob de sticlă. Nu-și va găsi leacul nici în erotism, nici în jocul cabalistic și nici măcar în vis. Decrepitudinea și sentimentul pierzaniei și al absurdului vor fi corolarul depresiei și abuliei în care fusese țintuit. Kloska, prin forța lucrurilor târfa satului, primind în ea masculii mai nărăvași, devine un canal genital de scurgere a spaimelor și surescitării comunității descumpănite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un plafon. Cu toate că, la scară mondială, acestui proces Îi este prevăzută o continuă creștere, realitatea urbană a secolului al XXI-lea este constituită radical din doi poli: insule de dezvoltare accelerată și spații În declin. Cele din urmă pot atrage decrepitudinea a regiuni și orașe Întregi. Această polarizare Îi Împovărează pe arhitecți și urbaniști cu o nouă responsabilitate, Întrucât planificarea urbană se află nepregătită pentru noile cerințe asociate declinului urban: nu este Înzestrată nici cu experiența ori viziunea potrivită, nici cu
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
prin libertinaj moral, religios, economic, și a Răsăritului prin coerciție, înfometare, lagăre, închisori, deportări, teroare. Starea de degradare și alterare spirituală scontată a fost atinsă, încât astăzi nu vă mirați, copii ai Apusului, că ați ajuns la așa stare de decrepitudine spirituală, încât nu numai că ați pierdut simțul reacțiunii la păcat, dar vă și complăceți în el; părinții voștri, masoni, v-au trădat sufletește, predându-vă în brațele sinagogilor satanei. CAPITOLUL III În libertate: 1964 1989 Toată viața țăranului român
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
20, în personalul Tășnad Jibou, vălurimi, rotunjirea pe margine de dom Tășnadul, fantastică urbe de cinci biserici în turnurile lor, legea pe fiecare, plus turnul de apă și schema cu turn releul, perechea de bucureșteni cu grotescul hărțuielilor familiale la decrepitudine, să-ți fie soție, ori mamă, oarbă pentru lume, pe care o urmărește prin reacțiile tale, cîtuși de puțin sigure, nu mai știu decît să răspund și să pun la punct, cu glas mare, raporturile noastre, vom prinde la Jibou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un an și îi este dor să mai depene împreună amintiri, să mai afle noutăți și să îndepărteze, măcar pentru câteva ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
G. Călinescu), pe care se ridică întreaga arhitectonică a gândirii eminesciene, prezența prafului și a numeroaselor sale manifestări: stânca, ruina, mușuroiul, pulberea este una dominantă. El poate fi urmărit ca un fir roșu din tablourile sociogonice ale poeziei la imaginile "decrepitudinii", a locuințelor "intrate în putrefacție", a grădinilor "reîntoarse la starea incultă"2 care, după cum arată același critic, populează proza eminesciană și, în proiectele numeroase de teatru, capătă semnificație de "hieroglifă" a istoriei, impunând prestigiul unui "centru" arhaic național. Cercetând aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. (Închinare lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca la un factor modernizator al Partidului Conservator, amenințat de anchiloză si decrepitudine (la sfârșitul secolului al XIX lea, precizează acesta, „junimiștii se prezentau ca un element modernizator al bătrânului organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900, îl fac însă să nu și dea seama că partidul în slujba căruia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu doar acționale („a face”) sau epistemice („a ști”), ci de readucerea omului la el însuși, de restabilire a umanului din el. Odată „întreg”, omul va „produce” și o realitate socială care să fie mai prietenoasă, senzația de noroi, și decrepitudine universală lăsănd loc optimismului și acțiunii cu finalitate. Cui poate reveni un loc central în aceasta „reformare” a omului, dacă nu tocmai celei care are drept „obiect” tocmai omul, adică educația? Ridicarea privirii către stele, dintr-un noroi evident, dar
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
painjiniș (s.n.) zugrăvit cu sînge (Eminescu: 2011, II, 44). Unitățile lexico-semantice construite cu ajutorul sufixului colectiv -iș (hățiș, păienjeniș) alarmează puțin din cauza impresiei de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai mare este descrisă în cercuri concentrice: dinspre exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Atmosfera camerei lui Dionis este aceeași din odaia lui Toma Nour. Nuanțele diferă: la Dionis, "ușile toate erau deschise", în schimb, Toma Nour primea foarte rar vizitatori. Ușile casei lui Dionis erau mereu deschise poate pentru că abia mai rezistau în decrepitudinea verde și umedă. Acasă la Dionis, multe din cărți erau "grecești, pline de învățătură bizantină". Tomurile geniului pustiu "dormeau [...], visând fiecare din ele ceea ce coprindea". Pe masa din "lemn grunzuros de vechime" a lui Dionis, erau "ziare rupte", printre altele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Un astfel de proces de rafinare și de sublimare întâlnim în poemul Feofan. Slavă de Nichita Danilov 77: "Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe". În aparență, decrepitudinea marchează corpul ajuns în amurgul existenței, dar nu ar fi decât un exemplu particular al unui adevăr general uman, dictat de timpul care ne apropie de moarte. Nu de această moarte este vorba, nu de existentul macerat de ireversibil, adus
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a fost provocată de zgomotul insuportabil al oamenilor 16. Totuși, dacă se examinează miturile care, în alte cazuri, anunță Potopul ce va să vină, se constată că motivele principale ale diluviului se află atât în păcatele oamenilor cât și în decrepitudinea Lumii. Prin simplul fapt că există, adică este viu și produce, Cosmosul se degradează treptat și sfârșește prin a se stinge. Acesta este motivul pentru care el trebuie recreat. Altfel spus, Potopul realizează la scară macrocosmică ceea ce, simbolic, se efectuează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care vrea să facă rău. Că teatrul lui este poezie, ce trebuie văzută În contextul sufletului său Întunecat. Această confesiune mi-a dat curaj să tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe lângă demonetizare și ieșirea din vogă a avut parte de un foarte trist sfârșit de viață (pe care de altminteri Simone de Beauvoir l-a consemnat pentru public și posteritate cu grija de a nu omite nici un detaliu penibil al decrepitudinii fiziologice ce a acompaniat acest sfârșit). Pe lângă aceste nefericiri și ca un efect al lor Sartre devenise intelectualmente nu diminuat, dar vulnerabil și ̀ și pierduse putința sau poate (ceea ce e și mai trist) dorința de a străluci, de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost, apoi, și amintirile despre „maestrul Eftimiu”, pe care l-a însoțit de mai multe ori la șezătorile literare din regiunea și județul Bacău, pentru a organiza vitrine și expoziții cu cărțile sale. Chiar după ce intrase în faza ireversibilă de decrepitudine fizică, acesta își păstrase elocvența, avea replici strălucitoare și era, nu o dată, mordant față de unii dintre contemporanii săi celebri. Întrebat, de pildă, ce părere are despre Mihai Beniuc, ar fi răspuns sec că e „mic la stat, mic la poezie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o străfulgerare, tot atâtea fețe spectaculos ivite pe chipul acestui mărunt funcționar ministerial. Care sunt acestea : torționarul, cel care ar fi dispus să smulgă adevă- rul prin orice mijloace de la cele trei femei, filozoful care-și condamnă secolul contemplându-i decrepitudinea, mis ti- cul care trăiește extaza, momentul revelator, revoluționarul cu o doză de anarhism care vede revolta generalizată con- tra marii finanțe și a capitalismului veros și nebunul, con- secință a confruntării cu adevărul ultim, suprem. Toate acest figuri conțin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cititori tineri - mă refer la Wired, SPIN sau Raygun. În toate aceste reviste scrisul este mic și pe un fundal care nu formează un contrast suficient de mare. Mesajul este clar: revista este pentru tineri și nu face concesii la decrepitudine. Situația seamănă cu aceea când Mick Jagger, absolvent de colegiu și provenind dintr-o familie bună, pronunța cuvintele neclar și-și înghițea silabele, ceea ce făcea ca muzica lui să nu fie accesibilă urechilor obișnuite cu Bing Crosby și Patti Page
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
pentru a se muta în aceea a secătuiților, și o viziune mai clară a lucrurilor îl va face să se cumințească. Cruciații Mormântului Sfânt ca și aceia ai omului nou se aranjau cu bună-credință, ca Isus, să moară în pragul decrepitudinii blazate. Creșterea destul de neliniștitoare a speranței de viață va diminua oare timpul dăruirii de sine sau, dimpotrivă, va amâna cu tot atât zece sau douăzeci de ani vârsta medie dincolo de care până și ideea de a merge să te bați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu are densitate epică și nu relevă psihologii de un contur mai accentuat. Ceea ce domină este caracterul poematic, chiar atunci când se încearcă observația detașată, ca în descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]