137 matches
-
Rusia, nobilimea austriacă care, pentru a se deosebi de parveniții înnobilați, stabilește diferențele care se impun, în Almanahul de la Gotha (1763); aristocrația prusacă, care are privilegiul de a poseda fiefuri și iobagi, care se include în Almanah; aristocrații din Italia, dedați leneviei pe domeniile lor (latifundia) date în exploatare, sau Granzii de Spania cu trufia lor structurală... Locul pe care îl ocupă nu este rîvnit întrucît ei nu se confruntă cu existența unei burghezii dinamice. În fața acestei nobilimi nu există decît
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Cantemir. Înainte de a-i da cuvântul, se mai cere observat un lucru, care își are tâlcul său: în această lume a bestiarului cantemirian, care este una a rapacității, a lăcomiei, a dorinței de putere și chiar a prostiei arogante, cei dedați studiului sunt rejectați către margine ca incomozi; ei deranjează planurile celor puternici, tulbură jocurile de culise și deconspiră intrigile murdare. Nu e o lume care să aprecieze rațiunea, mintea modelată de cultură, ci una care favorizează viclenia primară, instinctuală. Să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În aceiași termeni scria În 1859 maghiarul Franz Liszt despre evreii est-europeni : „În ultimele douăzeci de secole, ei [...] au avut grijă să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Într-un articol intitulat „Intelectualismul jidovesc” (apărut În 1922 În ziarul violent antisemit Apărarea Națională, editat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deținut un rol important în conturarea profilului școlii ieșene de medicină, asigurând ulterior un important număr de medici de elită, absolvenți ai Facultății de Medicină din Iași. Încă de la înființare, au fost atrași către profesiunea medicală tineri de valoare, serioși, dedați studiului și conștienți de rolul social pe care îl vor deține ca medici. Una dintre aceste mărturii, document inedit, mi se pare deosebit de elocventă. Este un act aflat în arhiva catedrei de Istoria medicinii de la U.M.F. Iași, un interesant "legământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a le zugrăvi, de a le retrăi și transfigura în sine însuși, de a le converti frumusețile efemere în frumuseți nepieritoare, la incandescența celor mai autentice trăiri afective. De acolo, din resorturile tainice ale sufletului său de artist, de moldovean dedat contemplărilor și visărilor poetice, au pornit culorile calde și strălucitoare ale garoafelor și crizantemelor, ale anemonelor și trandafirilor, ale merelor și hulubițelor din tablourile sale; de acolo, din sufletul său îndrăgostit de pământul natal și de miraculoasele frumuseți ale naturii
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
pe cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
între autoritățile române și sovietice (subl.ns.) luați imediat măsuri ca această stare de lucruri să înceteze stop.”. Documentul a fost semnat de unul din adjuncții ministrului de Interne Aldea, Corneliu Popescu. Despre ce sinceritate putea fi vorba între ocupanții dedați dezmățului general și neputincioasele autorități românești, nu ne putem da seama nici măcar acum, după atâta timp scurs de la evenimente dar un fapt este cert: șefii de la București cereau subordonaților din teritoriu ciocul ceva mai mic și supunere desăvârșită în fața oricărui
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
într-o stradă cu multă lume, o minune, de poezie. * Mai departe... iarăși străzi cu nume de altădată: Ciuboțica cucului, Strada Florilor, Strada Degetarului, Strada Degețelului, Strada Ciurului... Trecem acum pe Strada Eșarfei... Cine și ce, vreo cucoană, vreun domn dedat eleganței, vreun erou cu brațul bandajat în eșarfă, o eșarfă ca simbol al unui eveniment? Ce ascunde această denumire ciudată? Am ajuns pe Strada Copilului. Doamne, o fi de bine, un copil odată prea mult așteptat? O fi fost, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spaniol, am dictat în italiană ceea ce adusesem cu mine de la Roma însemnat pe scurt. Am terminat de scris în decembrie 1555, la Genova. Capitolul I CONVERTIREA (1521-1522) Rănitul de la Pamplona 1. Până la vârsta de 26 de ani fu un om dedat deșertăciunilor lumii 1 și își găsise plăcerea mai ales în mânuirea armelor, cu o mare și deșartă dorință de a dobândi faimă.2 Astfel, într-o zi, se găsea într-un castel asediat de francezi 3. Toți camarazii lui, văzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară pe băț, dacă nu chiar ceva mai contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări, cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
somn, fără să aibă nimic ceva gros pe ei, ca îmbrăcăminte. Alexandru Teodorescu, fratele și rasoforul Agathon sau ieroschimonahul Daniil, Sandu Tudor, pseudonimul lui literar, de poet și ziarist de temut, a fost admirat și hulit, deopotrivă. A fost omul dedat plăcerilor vieții. Mondenităților bucureștene. Om bogat, cu multe, multe proprietăți și blocuri situate chiar în centrul Capitalei. Bărbat chipeș și trufaș, om de lume, trecut încă de tânăr prin experiența a trei căsătorii, toate eșuate. Ziarele vremii, Gândirea sau Floarea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
acea aversiune pentru adevăr care se observa la el. Nu îl respingea în calitatea lui de adevăr demonstrat; dimpotrivă, ca prostie, ca ceva incompatibil cu ceea ce credea el, personal, că este adevărul. A fost mult mai mult pradă iluziilor decât dedat minciunii; de aceea nu respingea pe cineva ca opozant, ci ca imbecil, iar gura îi era plină de expresii de desconsiderare și de dispreț. Își făcuse alte reguli de optică decât ale celorlalți oameni. Adăugați la aceste predispoziții coruperea caracterului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Cei care refuză focul lămuritor vor fi lepădați asemenea sării care și-a pierdut puterea de a săra. Multe dintre activitățile și lucrările cu care biserica se laudă în prezent sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Însă niciunul din cei dedați vreunui fel de înșelătorie, vreunei forme de nebunie lumească, nici vreunui fel de ușurătate, standardelor duplicitare, nici vreunei forme de senzualitate nu va supraviețui flăcărilor viitoare. Dumnezeu urmează să trimită un stol de păsări la geamurile fiecărei încăperi și în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
disciplina oficială obligatorie și de controalele unor comandanți severi, apărea neras, mizerabil, plin de cicatrici și de semne pe corp, cu dinții stricați și beteșugurile prost mascate, așa cum trebuia să arate un individ pentru care interfața socială nu mai conta. Dedați relaxării depline, devorați de alcool, epuizare fizică prematură, promiscuitate și boli venerice, fără tăria morală, motivațiile și voința de a renunța la vicii, pirații aveau chipuri pe măsura extincției lor treptate. Luptele pentru capturarea navelor cu mărfuri repetau tiparul luptelor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
vadă filmul făcut după ea. "Un tip slab, în plus, cunoaștem muzica, a vrut să sară din tren, mai bine să rămână pe peron, și să nu mai conteze pe noi pentru nimic." Eterna amărăciune a cusurgiului. Ierarhii de la Vatican, dedați integral căințelor, nu vor să audă această notă falsă în euforia regăsirilor. Iar sioniștii oficiali, acei friends of Israel, prietenii săi dintotdeauna, au șters din agenda lor numele fostului tovarăș de drum. Iată cum un savant cutezător venit să activeze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
își imită cu haz superiorii, găsesc plăcere în traiul bun. Nu sunt desigur niște sfinți, dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
e decât o amintire, tematicile securității și ale sănătății invadează viața de zi cu zi: noul spirit al timpului nu împiedică nicidecum o sociologie a cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nu mai e pasiv și hipnotizat, ci un actor informat care-și poartă de grijă, se supraveghează, își schimbă atât aspectul fizic, cât și igiena de viață. De aceea trebuie combătute sociologiile care interpretează cultura contemporană sub semnul unui prezenteism dedat celebrării plăcerilor trăite de pe o zi pe alta. Adevărul este că oamenii bombardați cu informații mai mult sau mai puțin alarmiste și împărțiți între norme conflictuale sunt din ce în ce mai puțin nepăsători față de clipă. Pe de o parte, solicitările hedoniste; pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și, apucându-l de piept, a strigat: - Unde erai în timp ce aici lumea murea? În spatele lui, Grimoald și Rodoald urlau: - Unde este trupul unchiului nostru Gisulf? Marciano, un bărbat și jumătate, mai dedat spadei decât crucii, a izbutit să-i despartă pe Rotari și pe Grasulf, după care, asigurând calmul și respectul cuvenit, ne-a povestit ce s-a întâmplat. Solii s-au dat de gol în confruntarea cu gărzile avarilor pe drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
minunatul realist al poeziei noastre populare : „Nu idealismul poetic la care ne gândim sub înrâuriri literare 1-a făcut pe țăranul nostru să cânte primăvara ci anume preocupări de viață ale lui în legătură cu ceea ce era prielnic îndeletnicirii la care era, dedat deci, în fond ceva prozaic, ceva de ordine practică” Ovid Densusianu ne prezintă ca dovezi ale transhumanței pe aceste meleaguri fragmente din diferite balade, colinde, doine. Astfel este fragmentul care vorbește de drumul Bărăganului „Bătut, e Doamne, bătut / Drumul Bărăganului
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
niște «anneauxț-uri, și lucru ciudat și inexplicabil până mai ieri, o cochetă și albă freză se înalță spre ceafă, căzând pe umeri, lucrată parcă din dantelă străvezie, cum nu s-a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
victimei, cu una de piatră), „i-a zburat pe braț o găină”, povestește Anton Maria del Chiaro în a sa Istoria ..., publicată la Veneția în 1718, „ceea ce a fost îndată socotit ca un semn rău, mai ales de către acele persoane dedate superstițiilor, care sunt încredințate că până și întâmplările pur și simplu accidentale sunt efecte misterioase ale Providenței”484. în aceleași zile (merge mai departe Del Chiaro cu informațiile), s-a produs și prevestirea, și ea demnă de crezare, a Stancăi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gloria geniului" acestuia, cu beneficiul spiritual consecutiv pe care literatura îl reprezintă pentru societate. Iar în Epistola a II-a (Cartea a II-a), în care vorbește despre cei doi frați din Romă, atât de diferiți prin caracterul lor, unul dedat odihnei și distracțiilor iar altul care muncește fără răgaz din zori și până-n noapte, Quintus Horatius Flaccus atribuie deosebirea tot acestui natale comes (însoțitor de la naștere) nesupus voinței omului, considerat supranatural, care decide în mod exclusiv "steaua" fiecărei persoane, menirea
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]