255 matches
-
de iubire. Or, marele sentiment chintesență a existenței și a credinței pune între paranteze simțul critic. Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul românesc", Craiova, 2002) nu sunt ale personajului, evident. Sunt ale autorului Theodor Codreanu, care găsește de cuviință să se dedubleze, în speranța de a ilumina ființa unui al treilea, sinele omului cu același nume. Cu alte cuvinte, personajul este un lampadofor. Cel care vede, nu doar ca operație secundară, e ochiul insului coborât în peșteră. Iar vederea se definește dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pierdut sadovenian, care constituie izvorul infinit al operei". Obsesie a dublului, a alterității, oglinda se întoarce în postmodernism cu mai multă ferocitate decât în Antichitatea lui Platon. Theodor Codreanu își încheagă aforismele în plasa dublului. Și cum fiecare autor se dedublează mai mult sau mai puțin grosolan față de textul său, dar în mod sigur se autopercepe ca alteritate a textului, toată analiza lui Codreanu se centrează pe un fel de maltratare a fiecărui autor prin obsesia pe care și-a centrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal și al celor apropiați, individul se refugia într-un conformism de suprafață, mima adeziunea, se dedubla. De multe ori, acest mod de adaptare se prelungea în ființa personală, pătrundea în viața privată, în relațiile cu cei din jur. Treptat, individul își pierdea eul, renunța la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețineau puterea. Format
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Își permit să fie) mult mai fascinați de prezență decât suntem noi. Cornel Vâlcu: Mihaela, spui la un moment dat: „entuziasmul nostru excesiv nu ascunde iluzii”. Entuziasmul pe de o parte, excesiv pe de alta... „Excesiv,” says who? De ce te dedublezi? Mihaela Ursa: Pentru că În altă situație și În alt context pot privi cu dezamăgire aceleași idei. De fapt, asta tot repet În text: că ficțiunea În care suntem se modifică după vibrațiile textului În care intrăm. Am aici exemplul acela
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
supra). Unii autori, urmându-l pe J. Authier-Revuz163, preferă să vorbească despre modalizare autonimică pentru a insista pe faptul că este vorba despre urmele unei activități prin care subiectul care enunță își marchează distanțarea față de propriul său enunț: enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul, pentru a comenta cuvântul tocmai enunțat, el produce un fel de buclă 164 în enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
față de propriul său enunț: enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul, pentru a comenta cuvântul tocmai enunțat, el produce un fel de buclă 164 în enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să întrerupă fraza, formula "ca să spunem așa" face ca verbul dedublează să fie aici parțial incorect. Dincolo de semnele tipografice (italice, ghili-mele, puncte de suspensie, paranteze sau liniuțe), modalizarea autonimică mobilizează o mare varietate de sintagme
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțat, el produce un fel de buclă 164 în enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să întrerupă fraza, formula "ca să spunem așa" face ca verbul dedublează să fie aici parțial incorect. Dincolo de semnele tipografice (italice, ghili-mele, puncte de suspensie, paranteze sau liniuțe), modalizarea autonimică mobilizează o mare varietate de sintagme: "într-un fel", "mă scuzați de expresie", "dacă pot să spun așa", "sau mai degrabă", "adică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și enunțare: de fapt, nu se povestește o întâmplare, ci o serie de ritualuri masochiste sofisticate care, ca atare, întrețin o relație cu enunțarea literară. Stilul rece al textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111). Naratoarea nu se ferește, de altfel, să amestece nivelurile, povestirea apărând inclusă în ritual: "Experiența aceasta am vrut s-o povestesc în carte, desigur, cu permisiunea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
nu se povestește o întâmplare, ci o serie de ritualuri masochiste sofisticate care, ca atare, întrețin o relație cu enunțarea literară. Stilul rece al textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111). Naratoarea nu se ferește, de altfel, să amestece nivelurile, povestirea apărând inclusă în ritual: "Experiența aceasta am vrut s-o povestesc în carte, desigur, cu permisiunea și încurajările Stăpânului meu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
acesta, care îndrăznise să nu se supună „cuvenitei” pedepse. Cei „doi hojmalăi” nu glumesc și dacă ar pune mâna pe fugar ar fi vai de el. „Dușmanul” eroului-narator se comportă ca un dușman adevărat și furia urmăririi îi dublează forțele dedublându-l: Toader a Catincăi e dublul său credincios în respectivul episod. Această urmărire, această goană cu groaza în spate nu sunt singurele din Amintiri... În a doua mare scenă de urmărire, dorința urmăritorului (a urmăritoarei, mătușa Mărioara) de a-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
oamenilor, lucru pe care aceștia Îl Îndeplinesc luînd Înfățișarea soților. Descendenții acestei uniri prin vicleșug moștenesc Întunecimea arhontică și spiritul contrafăcut, iar inimile lor sînt Întunecate pe veci130. Narațiunile din SST și HA, În care ipostazele apar dedublate și chiar dedublate dincolo de necesar (Pistis/Sophia/Zoe/Eva de Lumină), prezintă o intrigă ușor diferită. CÎnd Arhonții Îl așează În Paradis pe Adam, care se tîrăște dar nu se poate ridica În picioare, Sophia o trimite pe Eva de Lumină-Povățuitoarea să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asemenea „focului demiurgic” al stoicilor 175) Între Pleroma spirituală și Vrăjmașul Beelzebul 176. El este convertit de către Sophia și astfel se pune capăt ignoranței sale177. Același happy end se regăsește și la basilidienii lui Ipolit 178, pentru care Demiurgul este dedublat În Marele Arhonte al Ogdoadei, perfect În comparație cu lumea, Însă neștiutor de ceea ce este deasupra (hyperkosmia)179, de regiunea ascunsă dincolo de firmament (stereoma), și În Arhontele Hebdomadei, care este dumnezeul din Tora180. Amîndoi au fii care le sînt superiori, În același
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alt creator sau factor care este Principiul și cauza morții, a pierzaniei și a oricărui rău.” Dumnezeu nu este atotputernic, căci nu are nici puterea de a face rău, nici puterea de a se autodistruge, nici puterea de a se dedubla. El este numit „atotputernic” doar În chip metaforic, pentru că este capabil de a săvîrși toate cele bune. Relele provin de la un Principiu al Răului, altul decît Dumnezeu; acest principiu, Sathanas, „Puterea Întunericului” (Coloseni 1:12-13; Luca 22:53), este puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lucru se întâmplă mereu în pamfletul alegorizat, ci re-etalată negativ, printr-un joc politicos care exclude referințe fizice sau particulare calomnioase. Adversarul este vizat, astfel, în calitatea sa de persoană publică, moralmente vulnerabilă, tocmai pe acest palier. Când polemistul este dedublat de pamfletar, identitatea nominală a adversarului dispare, iar personajului nou creat i se construiește o imagine fizică și psihică fictivă și, evident, anamorfozată. Tot teoria argumentării ne furnizează o tipologie standard a argumentelor, care poate fi aplicată cu succes discursului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tind să eclipseze solidaritățile construite pe referința muncii și la clasele sociale generate în cadrul producției capitaliste. În sfârșit, culturalizarea pieței(lor) o transformă pe aceasta din urmă într-un loc și o miză a înfruntărilor imaginare cu ceilalți, în spații dedublate la nivel local și mondial, dar, totodată, și tocmai de aceea, ale reformulării raportului cu figura statului. Întreprinderea este unul din siturile privilegiate în care aceste fenomene globale pot fi surprinse, prin prisma ocurențelor lor locale și singularizate. Articularea lor
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A Încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal și al celor apropiați, individul se refugia Într-un conformism de suprafață, mima adeziunea, se dedubla. De multe ori, acest mod de adaptare se prelungea În ființa personală, pătrundea În viața privată, În relațiile cu cei din jur. treptat, individul Își pierdea eul, renunța la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețineau putere. Era
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
l'Androgyne"55. Faptul este semnalat și de Eugen Simion când afirmă că interacțiunea dintre literatura științifică și literatura de ficțiune, inițial respinsă și ulterior acceptată de către Eliade se datorează faptului că "hermeneutul din sfera istoriei religiilor nu se poate dedubla în așa chip încât, scriind în prozele fantastice despre simboluri și coincidențele oximoronice, să uite de știința lui"56; la fel, Ștefan Borbély se declară sceptic cu privire la afirmațiile lui Eliade despre faptul că narațiunea Șarpele ar fi produsul pur al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
totalității umane, masculină și feminină, prin însumarea numerelor 4 și 3: Adam, în ceasurile primei sale zile, capătă sufletul, care-i desăvârșește existența, la ceasul al 4-lea, iar la ceasul al 7-lea, el dobândește o tovarășă, adică se dedublează în Adam și Eva327. Lipsa individualizării prin nume a celor trei fete și a babei, a vizitiului care-l readuce la țigănci (fost dricar în tinerețe, deci conotând ideea de moarte, alături de animalul psihopomp, calul) sugerează nu numai lipsa funcției
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
moleculară mică. Dintre exopeptidaze, carboxilopolipepsidazele acționează asupra proteinelor cu greutate moleculară mare. în subsidiar, se știe că enzimele proteolitice sînt secretate de pancreas sub formă inactivă; activarea lor se face prin intervenția altei enzime - enterokinaza. Fermentul lipolitic care este lipaza dedublează grăsimile în glicerină și acizi grași. Fermenții amilolitici: amilaza transformă amidonul în maltoză, iar maltoza este transformată în glucoză de un alt ferment pancreatic numit maltaza. Pancreasul endocrin, care are ca substrat anatomic insulele lui Langerhans produce hormonul numit insulina
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
lămurit deja clasica lucrare a lui Denis de Rougemont, Iubirea și Occidentul. Tomas nu e un Tristan, iar Tereza nu este o Isoldă, cu toate trimiterile autorului la respectivul mit. Distincția este de o însemnătate capitală: numai "ateul" Tomas își dedublează viața în Don Juan și Tristan, dar Tereza simte că ambele modele existențiale sunt erezii prima neognostică, cealaltă având reminiscențe în religia iubirii catare și cavalerești, conform căreia împlinirea iubirii (ca regăsire a Paradisului pierdut) nu e posibilă decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
anihilării totale, el se lăsa acoperit de aripa străină și pufoasă, pe care-o găsea deseori lipită ascultător de trupu-i. Ea era ascultarea lui. Luând aminte la vastitatea subsonoră a spațiului, căutându-i încordat coerențele printre întreruperi, ființa lui se dedubla la paroxismul efortului propriu, scindându-se, înstrăinându-se, dar menținându-și totuși contactul cu sine printr-o articulație, ce se deplasa spontan fără încetare. Nu-i era întotdeauna ușor de găsit și la dispoziție. Fisura asta născută din excesul de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zile de decalaj intern... fără a socoti că de câțiva zeci de ani trăim cu o oră avans față de soare, chiar, de fapt 2 ore, vara. Prin urmare... asta e. Unghiile și părul, ne semnalează.. Dacă unghiile devin casante, se dedublează, sunt marcate de pete albe, dacă părul albește prematur și e înspicat, este adesea un semn de carență de siliciu, de zinc și de calciu. Nu trebuie să consumăm prea multe fructe acide (acre), nici să amestecăm fructele acide (lămâie
51 Sfaturi ?n?elepte pentru a fi c?t mai s?n?to?i c?t mai voio?i ?i c?t mai...frumo?i by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/83082_a_84407]
-
autorități și permițându-le doar celor adecvate, „aprobate”, să iasă la iveală.14 După Alina Mungiu, de ritualizarea credinței a avut parte, mai puțin vizibil decât la Pitești, Întreaga Românie. În cea de-a patra etapă mai ales, reeducații se dedublează schizoid, iar scindarea este descrisă ca o decorporalizare În care sufletul este spectator, iar trupul, actor: „Parcă eram dedublat. Aveam impresia că duhul meu stătea departe și ascultă cum strigă trupul meuă Aveam senzația că mă văd pe mine Însumi
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a avut parte, mai puțin vizibil decât la Pitești, Întreaga Românie. În cea de-a patra etapă mai ales, reeducații se dedublează schizoid, iar scindarea este descrisă ca o decorporalizare În care sufletul este spectator, iar trupul, actor: „Parcă eram dedublat. Aveam impresia că duhul meu stătea departe și ascultă cum strigă trupul meuă Aveam senzația că mă văd pe mine Însumi de la o distanță oarecare, apoi Încet-Încet cele două ființe s-au apropiat una de alta, contopindu-se. Începeam să
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
este dificil de a se preciza ce revine în activitatea fermentativă secreției glandulare și distrucției celulare. Extrasă din mucoasa intestinală de către Cohnheim (1901), erepsina a fost considerată mult timp ca singura enzimă proteolitică a sucului intestinal. Aceasta acționează asupra polipeptidelor, dedublându-le în aminoacizi și este fără efect asupra protidelor cu moleculă mai complexă. Erepsina este formată dintr-un grup de enzime endocelulare denumite în ansamblu peptidaze, cu acțiuni diferite asupra polipeptidelor, tripeptidelor și dipeptidelor. În timp ce carboxipeptidaza detașează din polipeptid aminoacidul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]