252 matches
-
aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret și imediat pe care l-am primit din mână Domnului - o mulțime de prieteni adevărați. După acel moment am mai mers la discotecă, dar mă simțeam oribil, parcă mă dedublam. Aveam impresia că Isus se uită la mine și mă întreabă: "Ramona, crezi că eu îmi găsesc plăcere în ceea ce faci tu acum?" Pur și simplu mă disprețuiam acolo și mă simțeam îngrozitor, mă simțeam oribil. Reporter: De ce crezi că
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367401_a_368730]
-
nebun. Își rupe tunica fin croită după moda secolului renascentist italian. Se izbește în piept și țipă ca un isteric. Expresie înfiorătoare pe chip) VITTORIO I: Ce-au de nu mă aud? Se plânge cu fața acoperită de palme. Se dedublează și se strânge, dând impresia că sunt mai mulți oameni pe scenă. Dacă artistului îi este cu neputință să interpreteze singur toate rolurile se apelează la figuranți) VITTORIO II: Poate n-ai strigat destul de tare ca să te audă! VITTORIO III
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
mod necesar, a unei posibile autobiografii a acestui Poet, descoperită în opera sa. Poezia lui Eminescu nu pune la îndoială conținutul autobiografiei autorului. Statutul autobiografiei poetului este mai degrabă acela de rol trăit, de autor și interpret, astfel Poetul se dedublează în personaj-poet, iar ipostaza de interpret întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune. Statutul pe care Eminescu îl acordă autobiografiei este mai degrabă acela de trăire a clipei, de autor, personaj și interpret: poetul se dedublează, chiar și
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
Poetul se dedublează în personaj-poet, iar ipostaza de interpret întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune. Statutul pe care Eminescu îl acordă autobiografiei este mai degrabă acela de trăire a clipei, de autor, personaj și interpret: poetul se dedublează, chiar și în Luceafăr: “Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale.” Ipostaza de nemuritor întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune, de basm românesc. Poetul însuși, se
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
sale, cizelarea limbii, arta în mânuirea versului, sonurile noi care leagă cuvântul de popor, acest „răsărit falnic”, al poeziei noastre, care au rămas ca mărturie a genialității poetului. Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. La începuturi Eminescu s-a dedublat, a fost și om, dar încet-încet a devenit și geniu. Mitul geniului vine din romantism. Mitologizarea se face lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viața scurtă, vârsta de 33 de ani
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
Transpare din aceste versuri imaginea Miresei nuntirii mioritice: „Când va suna miezul nopții, vom dansa valsul iubirii; / vom muri puțin, apoi vom învia în cântecul veșniciei...” (Cântec pentru o dorință”). În volumul „Pașii singurătății” Singurătatea se caută și se regăsește dedublată cu iubitul viselor alături, călători prin lumile eterice pentru o iluzorie clipă alături, până ce visul se sfârșește și totul se destramă. Asemeni unei înălțătoare zeități a iubirii, poeta unește în vocea sa interioară atât pe Penelopa cât și pe Nausikaa
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
chipul oglindit. Tehnica dialogului cu sine, amintește de dialogurile lui Platon, imaginate cu discipolii săi, experimentate din nevoia limpezirii unor percepte filosofice, etice și estetice, nevoie pe care o simte și autorul de față. În cazul în speță, autorul se dedublează, își complică profilul scriitoricesc cu mai vechea și nestinsa pasiune pentru filosofie și, astfel apar două personaje, colocutori: Constantin- alias autorul-filosof și Florin, autorul scriitor și ziarist. De altfel acest mod ingenios de a provoca dezbateri pe teme filozofice se
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
schimbării eului propriu, a cărui unică plusvaloare este ELIBERAREA sa prin POEZIE. (GHEORGHE A. STROIA); * * * 8. ELENA NEICU* BUCUREȘTI: CU TINE PRINTRE ANOTIMPURI (versuri) Poezia Elenei Neicu este romantică în esență, dar și prin abordare, versul rimat și ritmat fiind dedublat de o muzicalitate aparte. Privită din exterior, lumea construită de poetă este cea a unui suflet tânjind după iubire, a unui suflet care dăruiește iubire, așteptând în schimb răspuns la scrisori netimbrate. Sunetul suav al muzicii versurilor sale, acutul simț
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
veroniană” se deschide către un public larg, un fel de romanță eminesciană, cum o numește Iulian Costache care prinde la public. „Negocierea gradului maxim de accesibilitate: romanța eminesciană.” Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. La începuturi Eminescu s-a dedublat, a fost și om, dar încet-încet a devenit și geniu. Mitul geniului vine din romantism. Mitologizarea se face lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viața scurtă, vârsta de 33 de ani
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
ceea ce simți, aflându-te doar „în vorbă” pentru a ieși în evidență sau de a face câte ceva complet neadecvat vorbelor tale spuse cândva, este o boală contagioasă a zilelor noastre, contactată de cei ieșiți din găoacea comunismului. Nu ne mai dedublăm acum, dar mințim cu nerușinare. Răutatea și lipsa de reținere sunt defecte care nu pot sta alături de demnitate. Marcu Aureliu considera că demnitatea omului derivă din rațiune, din stăpânirea ei: „A ne abține de la orice pripire în judecățile noastre, a
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
calvarul unui neam care a rezistat de-a lungul veacurilor sub acoperire (suntem aici de două mii de ani - știa el ce iarbă paște eroul între eroi, confecționat, la o adică, și el din talașul gazetăriei pomenit la începutul acestor rânduri), dedublându-se până la pierderea oricărei identități”. Însă, cea mai completă apreciere pare a fi cea făcută de Mircea Dinescu: „Cu biografie de prozator american (boxer, băiat de gălăgie la circ, scriitor de vagoane, electrician, îndrumător cultural, etc) Mihai Vișoiu s-a
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
și, ca atare, nici formelor intuiției, adică spațiului și timpului. M.-I.B.: Ca și când, ați fi purtători ai aceluiași suflet? E.D.: Am simțit cum urcă din abisul care devenisem, cum ajunge la suprafața ființei și a persoanei mele, cum ne dedublam, rămânând unul singur. Așa am stat, împreună, până s-a făcut ziuă. Atunci, în zorii tulburi, am scris acea poezie (3). M.-I.B.: Eu pot crede. Dar, fie că e dicteu automat, fie că e creație de laborator, fie
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
obiect care are aerul detașării, cu o volubilitate uituca în fața imposibilului asumat. Eseul sau ar fi cazanie, daca nu s-ar pamfletiza spre a da viață unei stări, intermitențe asemeni vulcanilor (dacă s-ar sfârși unde începuse), dacă s-ar dedubla într-o profesiune de credință. O individualitate pecetluita în sine, exteriorizându-se doar magnetic, călcându-și “pioșenia depășită”, orgoliul satisfăcut - se înfățișează autentic actul împărtășirii despre geneză și soarta poeziei în eternitate. O spovedanie lui Eminescu nu mai avea rezonanță
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
celei în care vegetează Dionis: „Nici nu mai știa de câtă vreme / Revista asta / Zace aici / Abandonată pe caloriferul / Cu vopseaua scorojită, / Ascunsă în parte / De pervazul ferestrei strâmte”. Personajul nostru modern nu beneficiază însă de șansa de a se dedubla, fie și într-un pastor medieval, întrucât la bloc, în traiul în comun, este spionat de „vecina de peste drum”. Belgradul transmite impresia că îl stăpânești. El încă te ajută să-l domini. Vuietul lui nu este fără sens. Sunt două
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare”, „Porcec”), „du-te să-l ajuți să te ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare” („nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car”, „Porcec”). Eul liric se dedublează și supraviețuiește propriei morți. Omul de noapte „vede întunericul” și lucrează la dulceața și răceala propriului somn. Pentru el, trezirea ar însemna reluarea calvarului lucidității, adică amplificarea minimalității ființei, ieșirea din sine: „la ce ne-am trezi și cu ce-
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
etaje. Mai întâi, Rică Venturiano se profilează ca un emițător ce prin intermediul unui articol de ziar adresează un mesaj. Ca și receptorii săi se instalează Jupân Dumitrache și Ipingescu. Apoi, în raport cu interpretarea mesajului primar (al articolului), cei doi receptori se dedublează alternativ în emițător-receptor, receptor-emițător. Prin specificul său, discursul politic consiliază, orientează strict, indică. Astfel, el se profilează ca un „discurs de incitare la acțiune”. Cel care a observat și conceptualizat acest tip de discurs este profesorul Jean-Michel Adam. Printre trăsăturile
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
cu care cred ceilalți că vine în Canada) sunt izolate și imiscibile. Realitatea este că cele două euri sunt forme ale aceleiași identități funcționând pe principiul vaselor comunicante. Ea ilustrează condiția emigrantului ce eșuează din cauză că, în loc să-și gestioneze emigrația, se dedublează cultural și pune în contradicție eul emigrant cu eul imigrant. În mod nejustificat, dă preeminență preocupării de a avea o imagine de canadiancă perfectă în dauna preocupării de a păstra coerența formulei sale existențiale. Oamenii pot emigra ca români și
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
realității ficționale: „Povestea trebuie povestită de tine. (...) Atenția trebuie centrată pe narator și nu pe poveste. Aici e tot farmecul poveștii: că tu crezi că o prostituată care n-a prestat decât un zâmbet câteva ore ...” (p. 32). El se dedublează pentru ca, prin această strategie, să accelereze intrarea lectorului pe o cale ferată a interpretării preferențiale. Naratorul-personaj face o lectură a existenței sale fictive, chiar de față cu lectorul. Se instalează astfel epic o ficțiune de gradul al doilea care dă
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
ca sentimente specifice și în „Teroarea iluziei”). Omul buzurian trăiește și totodată se autoanalizează, el meditează în raport cu sine și cu ceilalți. Mai mult, capacitatea sa de oglindire urcă la speculație, la reflecție în raport cu sine și cu faptele sale. Omul se dedublează, simte și judecă: un Cassian simte, „celălalt Cassian” meditează, evaluează („Celălalt Cassian devenise destul de indulgent”, p. 38; Borges chiar afirmă „Sunt celălalt”, p. 178). „Raport asupra singurătății”, ca și celelalte romane buzuriene, configurează personalitatea umană prin incizii în toate cele
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
cu care cred ceilalți că vine în Canada) sunt izolate și imiscibile. Realitatea este că cele două euri sunt forme ale aceleiași identități funcționând pe principiul vaselor comunicante. Ea ilustrează condiția emigrantului ce eșuează din cauză că, în loc să-și gestioneze emigrația, se dedublează cultural și pune în contradicție eul emigrant cu eul imigrant. În mod nejustificat, dă preeminență preocupării de a avea o imagine de canadiancă perfectă în dauna preocupării de a păstra coerența formulei sale existențiale. Oamenii pot emigra ca români și
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
nu ar avea alte griji, s-ar putea face un summit pe tema Hormoni sau Suflet? Ar fi... bătrânii versus tineret! Cu mențiunea că vor mai fi fiind rătăciți și într-o tabară și în alta, veți completa Voiajori Desant Dedublați Și Amor. Desigur, iubirea este apanajul zeilor și al poeților! Oamenii pașnici și casual fac... sex fiindcă este mai comod și te scapă de chinurile sufletești și marile dureri de cap amoroase. Câte o pământeancă are norocul să trezească pasiuni
MIGDALE DULCI AMARE (2) – SĂRACA FATĂ BOGATĂ (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341669_a_342998]
-
pe care le-ai șters teribilist de perete o interfață între ține, magnificul și tipul ăla je m'en fiche câinii nopții lătra surd sângele meu se sparge în o mie de particule buclucșe îți imortalizez grota unde eco-ul se dedublează în mortar în diafan în vectorial într-un picior stâng lung tot mai lung u luna fistichie crește pe coasta culori de apă se scurg translucid apă clinchetește a sare din mari a ienupăr cules într-o vară a insomnii
AZBEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377633_a_378962]
-
vâjâiau și aveam febră. Spre seara, neavând somn, am urcat la Observator să văd ce se mai întâmplă cu steaua albastră. Aici mă aștepta o altă surpriză de proporții: steaua își reluase obișnuita poziție pe cer, iar cea care o dedublase dispăruse cu desăvârșire! Acest nou eveniment făcu să-mi bată inima cu putere. Am părăsit Observatorul repede și am plecat în grabă spre cabană să comunic știrea celorlalte echipe care se mai aflau în zonă. Mi-au confirmat și ei
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
dată; îndoit; dubletul este al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție; dual semnifică un număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche; verbul a (se) dedubla echivalează cu a se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite; iar substantivul derivat din acesta dedublare denumește acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. Sintagma dedublarea
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
alcătuind de obicei o pereche; verbul a (se) dedubla echivalează cu a se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite; iar substantivul derivat din acesta dedublare denumește acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. Sintagma dedublarea personalității indică o tulburare psihică constând în disocierea personalității, la același individ, una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. Încă din antichitate, dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea a
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]