848 matches
-
m-am lăsat devorat de cuvinte/ călcîndu-te am trăit bucurii nerușinate/ bucurii de om singur" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Poetul are sentimentul unei damnări moderne, în compoziția căreia intra istoria (nervozitate temporală), spaimă mulțimii (nevroza a solitudinii), dedublarea eului (inconformism al ființei în raport cu sine). "Pesimismul" e conotat metropolitan, spre a i se asigura alibiul unei "actualități" pe cît de defectuoase moralmente, pe atît de trebuitoare nădejdii de supraviețuire estetică: "Trec pe străzi cu o sabie deasupra capului./ În spatele
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
a dat de lucru; Dumnezeu, nu omul. Omul „îmi dă de lucru” cel mai adesea „pieziș”, cum ar zice același Arghezi, în dispreț mascat, în silă dresată mediatic ca potop de minciună; omul recent, care altul?, mă presează unduios la dedublare, mă obligă calin la alienare, cică să mă drăgălesc porcește cu el, cică „mă roagă el”, cică „să fac asta pentru el”, cică așa, ca între noi, porcii, să arunc bucuros la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică așa, de dragul
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei dedublări a eului poetic. Pe de-o parte avem a face cu un echilibru, cu o caligrafie tranchilizantă de tip romanic, pe de alta cu o turbulență, cu acea „barbarie” indigenă de care se plîngea Cioran, străduindu-se a se „salva
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Cîmpulung, pune „cîteva flori pe mormîntul mamei”. Face aceasta după ce, într-o zi, rămas singur, se întreba: „De cît timp nu m-am dus la cimitir, la mormîntul mamei mele? De cît timp mă urmărește întrebarea aceasta? Ca într-o dedublare, sunt ades acolo, în fața crucii.” E încă un semn al apropierii finitudinii? Semnul unor lovituri definitive e prezent. Într- un articol din Familia, scris de o debutantă, descopere o alăturare a lui G. Călinescu de Urmuz, fără să fie citat
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
fenomen despre care vorbiți în cartea Dv., care se manifestă că refuz, să zicem așa, de a recunoaște răspunderile privitoare la angajările, mai ales ale nomenclaturii, alături de vechiul regim, dar și ale simplului cetățean care a trebuit să suporte cunoscută dedublare, făcînd compromisuri cu puterea. Ce "morală" este de tras din această situație, căci vorbim, nu-i așa, despre "moralele istoriei"? - Pe de o parte, eu nu mă pot substitui indivizilor care trăiesc în aceste țări. Am trăit și eu acolo
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
ca pe vrenmea lui Ceaușescu. Își completează cu imaginarul propriu cum crede că va fi mai bună imaginea lui, dar acest lucru nu face decât să deruteze alegătorul", explică psihologul, care atrage atenția asupra faptului că premierul își dedublează personalitatea. "Dedublarea personalității - e un caz unic în istoria politică a României, nu am văzut până acum așa ceva, nu am văzut persoane care să voteze într-un fel ca premier, să trimită o lege pe care n-o votez pentru că eu, ca
Psihiatru: Ponta, mitoman politic. Iohannis, ori vorbește, ori pierde by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21818_a_23143]
-
să stîrnească rîsul cu orice preț. Cafeneaua strînge laolaltă oameni, povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua, hanul altor secole, devine martorul întretăierii unor destine, dedublărilor mascate sau nu, agitate din cînd în cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de celebre. Atmosfera venețiană și deopotrivă goldoniană se află, timp de
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere/ nai sângen tine/să-l arzi păl dă vine..."/ Că tre săț dai aere// cân vezi
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
situație, antinațional! Conștiința europeană ar fi o probă de "rigiditate"! Nu cumva "rațiunile" inimii filosofului, pentru a apela la un concept pascalian, îl trag înapoi spre "eternitatea" stătătoare pe care, cu instrumentar doctrinar, o blamează? Nu cumva se petrece o dedublare a conștiinței lui Noica, ce-și prejudiciază astfel propria demonstrație? Al treilea episod al integrării noastre în istorie, selectat de filosof, îl alcătuiește opera lui Lucian Blaga. Ciudat punct de reper în campania împotriva "României eterne", a "României patriarhale, sătești
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
vor traversa ciclic crize de adaptare: soluțiile din afară sunt gata făcute și nu rămâne decât să le studiezi și cultivi, pe când cele dinlăuntru presupun schimbarea fondului, probă de foc, titanică și mai ales - fatalitate! - de durată lungă. De aici dedublarea discursului despre modernizare și inevitabila cenzură a simțului realității la cei mai mulți. Dar nici cei puțini, criticiștii, nu erau într-o postură mai comodă, ei neîntârziind să alunece în nostalgii paseiste și primind eticheta - atât de rezistentă în timp -, de reacționari
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
un ochi care privește/ un ochi care privește/ etc., încearcă să-ți imaginezi/ până la capăt/ această figură geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării, o îndeplinește și livrescul remarcat de critici, sub diverse forme, încă de la debut. Dedublarea ar putea fi pusă
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării, o îndeplinește și livrescul remarcat de critici, sub diverse forme, încă de la debut. Dedublarea ar putea fi pusă în legătură cu "vârstele" pe care le parcurge eul poetic și care se privește pe sine în momente diferite: "Tu mă înveți acum/ știința
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării, o îndeplinește și livrescul remarcat de critici, sub diverse forme, încă de la debut. Dedublarea ar putea fi pusă în legătură cu "vârstele" pe care le parcurge eul poetic și care se privește pe sine în momente diferite: "Tu mă înveți acum/ știința de a muri/ așa cum odinioară/ m-ai învățat să umblu/ prin lumea plină de
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
acestei (im)posturi de alchimist, poetul se produce pe șine, în variante numeroase și deseori ingenioase. Aceasta nu este decât un travesti al controlului cerebral, al intelectului care-și tatonează limitele în raporturile sale cu ingenuitatea poeziei, prin urmare o dedublare fabuloasă a fabulosului aflat în impas. Prin hermetism, ezoterism, protocol inițiatic, autorul își asigură o supraviețuire condiționată. El afectează, cu o grație trufașa, rigidă, scienta și inscienta ce se interpenetrează în "elanul" spre absolut, proclama propria să magie discursiva, elaborată
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
scrierilor dostoievskiene, ci și al epocii. Documente, scrisori, articole sunt citate și analizate cu o acribie demnă de toată lauda. În centrul preocupărilor sale rămîne însă în permanență personajul, cu toată gama de antinomii pe care o presupune, cu toate dedublările succesive, cu tot cortegiul de metamorfoze radicale, de la nihilism la sublim și ridicol. Există, la Ion Ianoși o adevărată voluptate de a urmări, pas cu pas cum "unicul se bifurcă în unități contrare distincte", o adevărată obsesie a ideii "personale
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
La prima vedere am fi tentați să credem că acestora din urmă li se acordă cu precădere atenție în studiul de față; în realitate însă, exegetul se concentrează mai ales asupra zonelor de glisaj, asupra subtilelor și complicatelor procese de dedublare: Fiecare demon este totodată la Dostoievski, jumătatea principală sau secundară a altcuiva. Fiecăruia i se înfățișează o parte a sufletului propriu sub chipul exteriorizat, obiectivat, al unui prieten ori dușman, perceput de cele mai multe ori ca prieten și dușman, întrucît îi
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
este totodată la Dostoievski, jumătatea principală sau secundară a altcuiva. Fiecăruia i se înfățișează o parte a sufletului propriu sub chipul exteriorizat, obiectivat, al unui prieten ori dușman, perceput de cele mai multe ori ca prieten și dușman, întrucît îi certifică aievea dedublarea." (p. 155) În cea de-a doua parte intitulată Ecouri și interferențe vocația de comparatist a lui Ion Ianoși este și mai evidentă, iar miza studiului său se dovedește a fi, o dată în plus, surprinderea corespondențelor intertextuale. Sînt aduși în
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
adevăr într-un mod atît de politicos. între imaginea ideală din manual - vă rog - poftiți - mulțumesc - cu plăcere - scuzați - nu face nimic etc. - și ghiontul care îi corespunde adesea în realitate legătura e foarte firavă. Atitudinea de sistematică și naturală dedublare are și reflexe literare. Un loc comun destul de răspîndit e cel al îndrăznelilor de limbaj din Moromeții lui Marin Preda. Desigur, critica literară din ultimele decenii a discutat mai mult despre etica si filosofia personajelor și a subliniat pe drept
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
mai rău - și era cazul țării mele - un neofeudalism delirant-industrializator, în sine și pentru sine, în care "planificarea" îmbrăca formele ctitoririlor legendare ale lui Ștefan cel Mare; unde pica săgeata lui, acolo se înălța lăcașul". Gura păcătosului! Tulburați de imprevizibila dedublare a lui Titus Popovici (e drept, manifestată scriptic atunci cînd toate pericolele au trecut), nu-l putem măsura pe nefericitul fericit prozator, decît cu două măsuri, așa cum ne propune el însuși: o dată în calitate de nomenclaturist obedient, de stipendiat de lux al
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
face figura unei rude mai sărace cu duhul a lui Zacharias Lichter sau întruparea stradal-mioritică a unui Palomar, dacă n-ar suferi de o ușoară autofilie (pictează chipul lui Iisus cu propriile trăsături), de halucinații, accese de paranoia și chiar dedublare a personalității. Iar dacă n-ar avea oareșce umor și autoironie, Bikinski ar fi chiar un personaj pe de-a-ntregul tragic: are vedenii, propriile cópii îi populează halucinațiile, aude voci cu care intră în dialog, ține cuvântări naționalist-fanteziste în piața
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
tineri, că afirmarea are nevoie de timp și de o muncă imensă ca platforma să fie solidă și performanța durabilă. Acasă a adus o lumină bizară prin canale. Protagoniștii lor au fost, pentru cîteva seri, protagoniștii scenei Teatrului "Creangă", o dedublare provocatoare a nocturnului. Nu știm, de fapt, ce lumină va învinge.
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
luminozității celor vii” (ukulele). Dar singurătatea are nevoie de confirmări. Realul fiindu-i advers, autorul se adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
de muncă drept un om normal, cu capul pe umeri, cu toate că se vedea închiderea în sine, aproape derutantă. Bine a procedat romancierul că lui Ciprian, ca tată, i-a strecurat abil, adesea ingenios, și rezistent, în economia tramei, sarcinile de dedublare, interogare, de solilocviu, fiului său Adrian. Din această perspectivă, ca personaj, Adrian Vrânceanu este mai realizat. El este copilul găsit, pierdut în gunoaiele vieții, cel care trece prin paradisul iubirii de la 17 ani, ca apoi, refuzat de Miluța, să cunoască
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
tatăl lui George pare atins de o bruscă fervoare culturală, ceea ce-l face să-și ducă fiul la o conferință despre numele proprii. În al doilea rând, pentru că respectiva conferință e susținută chiar de Gabriel H. Decuble (tipul acesta de dedublare a devenit, prin repetare, loc comun). Iar în al treilea rând (și cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
o opțiune de a alege între pensie și salariu, deși această opțiune este mai nimerită pentru o funcție de execuție decât pentru una de conducere în cea de-a doua structură de conducere a SRTV și anume Comitetul Director. Prin această dedublare, doamna Culcer perpetuează forme de manifestare jurnalistică împotriva firii. Astăzi (miercuri, n.r.), între 11.00 și 12.00, toate televiziunile de știri din România difuzau un news alert referitor la cazul Constanda. Canalul de știri controlat de doamna Culcer difuza
Decizia lui Lăzescu de a o păstra pe Rodica Culcer la conducerea Ştirilor TVR scindează membrii CA. Vezi părerile acestora () [Corola-journal/Journalistic/25861_a_27186]