1,050 matches
-
pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede), dar e clar că ne aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare (dacă nu toate trei) e în afara oricărei discuții. Prozatorul acumulează o mulțime
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
mod clar, altceva decât un eseu. Pledoaria se amână de la un capitol la altul și de la o promisiune la alta. Iar decriptarea mărunțită înlocuiește, în mod nefericit, viziunea. Cel puțin la suprafață, acolo unde ar trebui să predomine afirmația, nu deducția. Și, cel puțin atunci când sub lupă, se află un autor de talia lui Cioran. Contrar regulilor de gen, contrar restricțiilor de spațiu tipografic, contrar - în definitiv - uzanțelor tacite, Mircea A. Diaconu scrie, pe mai bine de două sute de pagini, o
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
obârșie sau element fundamental. Orice principiu este un Început pe plan ideatic, o sursă de acțiune. Principiile generale ale dreptului sunt prescripțiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului și aplicarea sa. Formele sub care se poate prezenta un principiu sunt: axiome, deducții sau o generalizare a unor fapte concrete. Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește principiul ca fiind „elementul fundamental, idea, legea de bază pe care se sprijină o teorie științifică, un sistem sau ca totalitate a legilor și noțiunilor de bază
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
se așeza la masa de scris. Trebuia să informeze despre un anumit medic ofițer al armatei americane, care intrase În legătură cu membrii unei organizații ostile SUA. Pe scurt, se punea ceva la cale. Aici nu mai era vorba de presupuneri sau deducții abstracte, exista dovada concretă, Înregistrarea convorbirii dintre doctorul Thomas și cei doi presupuși agenți ai MSAMDR. Aparent, discuția lor avea un caracter științific care nu punea În pericol securitatea Statelor Unite. În realitate, lucrurile stăteau exact invers, iar maiorul Smith urma
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceea fusese victima unei pisici manipulate genetic, lucru ce le era cunoscut și celor care Îl urmăreau pe Pablo, și tocmai de aceea nu-l prinseseră pînă atunci. — Extraordinar! exclamă bucuros Pablo. Dar cum de ți-ai dat seama? — Prin deducție, răspunse modest maiorul. Dacă mi dai voie, am să-ți spun un secret: sunt un geniu. — Și dacă se dovedește că nu e așa cum spui? — Atunci, Înseamnă că nu sunt, ceea ce, la drept vorbind, nu m-ar deranja prea mult
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Performanțele psihiatriei actuale au ajuns la un asemenea nivel, Încît te pot face să crezi că ești simultan tren de marfă, Iuri Gagarin și Polul Nord. Dar mai departe? Pablo nu mă putea ajuta. El Însuși Își reconstituia trecutul Îndepărtat prin deducție, cu ajutorul unor dovezi indirecte. Descoperise că fusese una din gărzile personale ale lui Ceaușescu abia după ce văzuse Într-un ziar fotografia pe care mi-o arătase și mie. Cum ajunsese Însă la concluzia că ar fi fost, nu mutat, ci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
convingerea că palatul subteran este bine păstrat și n-a fost deteriorat sau jefuit, iar povestea incendiului din mormânt este lipsită de temei. Potrivit analizelor, împăratul Xiang Yu a distrus doar o parte din construcțiile auxiliare ale mormântului. Dacă această deducție este corectă, putem să ne imaginăm cât de somptuos este acest palat subteran. Știați că Drumul mătăsii avea și un traseu maritim? Drumul mătăsii a fost o importantă cale de răspândire a civilizației chineze antice în lumea occidentală și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aceea, destul de mulți români, care n-au fost recompensați pentru meritele lor și-au valorificat aceste invenții în străinătate, deși n-ar fi dorit acest lucru. Scriitorul Mircea Mihăieș preciza într-un articol că: „După zece ani de presupuneri și deducții, după ce s-au scris mii și mii de articole, românul s-a convins că în decembrie 1989 în România s-a petrecut ceva important. Nu e prea clar ce anume, de vreme ce vreo optzeci la sută din alegători ezită între teoria
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate numai pentru a-și lua revanșa, pentru a câștiga un pariu cu ea. Trebuia s-o înțelegem pe femeia aceea, dacă voiam să putem urmări mișcările acestui Cagliostro. Dar cine era ea, n-am reușit să aflăm. Numai prin deducție am ajuns să știu multe lucruri despre ea, lucruri pe care nu le voi putea expune în nici un raport oficial; organele noastre directoare nu sunt în stare să înțeleagă anumite subtilități... Pentru femeia aceasta - continuă Arkadian Porfirici, văzând cu câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine. Dintre toți doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre ochiurile plasei care îl cuprinde pe orice detectiv cînd scociorăște cu amănunțime în realitate, căutînd un anume fir, anume dovezi care să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el însuși. Doar ei doi. A simțit un început de durere în vîrful degetelor, era aidoma celei pe care o avusese de fiecare dată cînd s-a înhămat la vreo misiune riscantă, o presimțire a primejdiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ostentativ în sumane și ițari. Se putea foarte bine ca Basarab Cantacuzino să nu aibă nici o legătură cu complotul militarilor din Aeronautică și Arsenal, să nu aibă habar de Comitetul de la Vladia, iar totul să nu fie decît produsul unor deducții construite pe o premisă falsă. De va fi așa, vizita asta îl va costa mai mult chiar decît își putea imagina, pentru că Basarab Cantacuzino nu era omul care să se lase călcat în casă pe degeaba. Va trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări nervoase paroxistice, adevărate biciuiri, suportate cu stoicism, dar și cu o oarecare plăcere. Mimica îi era controlată la maximum și doar cineva foarte atent ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la loc și avem cocosul nostru dintotdeauna?! - Întocmai Edmundovici! Ce-i drept, ideea cu plastilină nu mi-a venit În cap. Dar bine cé sîntem Împreuné și ne ajutém unul pe celélalt. - Eu asta am spus-o doar așa, prin deducție. Dar sînt sigur cé ea a existat undeva adînc În subconștientul dumneavoastré. - Cine ea?, Întrebé Vladimir Ilici speriat. - Ea, plastilină din care sé facem cocosul. - Cu toate cé nu sînt un materialist vulgar, trebuie sé recunosc, Felix Edmundovici, cé plastilină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
vom da de aur? Cert este un lucru: planșele sunt la locul lor, cam putrede pe margini, virușii vremurilor au ros straturile cândva lipite bine, din moment ce prin vopseaua scorojită văd dincolo de nașterea mea. Tu, bineînțeles, cu imaginația ta inconfortabilă, emiteai deducții de genul: trăim sub ruinele produse de un cutremur neștiut, dar nu ne dăm seama. Sau: suntem morți demult și ne visăm trăind. Și alte aberații. Și atunci cum să mă mai mire faptul că ești un elev... perpetuu! Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
emoționat și mai aud din urmă: Of, și am și rate mari..., iar nevastă-mea... Prost, dar nu prea... Mitică Barnea era un prost. Chiar dacă unii găseau la el o anume logică incipientă, desigur -, care cu certitudine cuprindea și mici deducții, totuși... Lumea se obișnuise să-l folosească la treburi simple de tot. In general supraveghea situațiile care nu impuneau o anumită decizie logică. Mitică, te rog, adu o găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au glasul cerului. Poliția a stat până seara târziu; fiecare viețuitor al mânăstirii a dat declarație, apoi a vorbit cu tot grupul odată, apoi din nou, cu fiecare în parte. Întrebările erau mereu altele și mereu puse răstălmăcit: presupuneri, supoziții, deducții, insinuări, ipoteze, uneori logice, inductive, algoritmice, alteori emoționale, pline de compasiune, de solidaritate, uneori directe, fără ocolișuri, fără menajamente, alteori tangențiale, întâmplătoare, lipsite de sens. Dacă ar fi trăit starețul, sigur nu ar fi fost de acord cu acest "algoritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plimbându-ne de la Pontificium Collegium Germanicum spre Pincio, cel mai mare parc din Roma. Ne părea un lucru grandios descoperirea, deși dificilă, a unui fundament filozofic clar și rațional pentru teologie: o bază naturală cu principii metafizice evidente și cu deducții derivate din rigoarea metodică. Pe această bază naturală de rațiune și filozofie trebuia de acum să construim, cu aceeași radicalitate, suprastructura credinței și teologiei. Astfel am fi avut pregătirea necesară pentru a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și realității în general. Alternativa nihilistă, în forma sa filozofică de reducere la nimic a oricărei semnificații sau în aspectul său practic de nu contează, totul este la fel (pentru a evita termeni banali), găsește totdeauna suficienți termeni negativi pentru deducția absurdității, pentru întreruperea, golul, lipsa de sens și de valori a existenței. Persoanele care trăiesc o astfel de neîncredere de fond nu sunt niciodată satisfăcute și transmit în jurul lor o atmosferă de nemulțumire, plângeri, cinism. De asemenea, există posibilitatea alegerii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
partea cui este dreptatea și adevărul. Dacă e vorba să trunchiem versetele din Scriptură și să nu ținem seama de legătura între ele, de înțelesul întregului capitol, cum și de anumite reguli omiletice, apoi ajungem la interpretări arbitrare și la deducții cu totul opuse intenției autorului. Așa, de pildă, în Capitolul X v. 4 din Psalmi se spune: "Cel rău zice cu trufie: Nu pedepsește Domnul. Nu este Dumnezeu. Iată toate gândurile lui", iar în Cap. XIV v. 1 tot din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prim și ultim Caragiale. Fiindcă, încadrân-du-se perfect în cerințele acestor imperative exegetice, cartea lui Ion Vianu aduce, în fiecare dintre cazurile puse sub lupă, măcar câte o ipoteză convingătoare. Calculate pe degetele ambelor mâini, cele nouă subcapitole reprezintă tot atâtea deducții absolut coerente ce pornesc de la faptele "psihologic semnificative" - și, aș adăuga, stilistic semnificative - din viața, destul de umbrită, a lui Mateiu. În preajma câtorva e, fără urmă de îndoială, de zăbovit. Am în vedere, întâi și-ntâi, excelentul portret relațional al profitabilei
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
procurorii DNA scriu negru pe alb: "Toți cei implicați (...) au acționat în interesul Grivco S.A. din considerente telepatice ori din necunoaștere sau prostie" (sublinierea noastră). Poate dosarul se va numi, de acum, TelepatICA?! Dosar fără probe, bazat pe presupuneri și deducții ”telepatice” Dacă s-au vrut ironici, a fost o glumă nereușită. Prin astfel de ”argumente” ei încearcă să acopere lipsa de substanță a dosarului, să suplinească lipsa probelor. Fraza ar fi frumoasă într-un editorial al lui Dan Tapalagă sau
Voiculescu i-a umilit pe procurori cu un citat din referatul acestora. Fraza cheie aruncă în aer dosarul TelepatICA by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78717_a_80042]
-
cei care fac în mare parte și munca procurorilor. Din păcate pentru adversarii lui Dan Voiculescu, talentul SF este bun doar pentru editura Nemira, nu pentru Instanță. Într-o Justiție necontrolată politic un dosar fără probe, bazat pe speculații și deducții ”telepatice” ar fi fost respins, de la prima înfățișare. Fără a aminti cele zece greșeli procedurale grave care duc la nulitatea absolută a rechizitoriului (click aici pentru a vedea articolul). Risipa de resurse umane și materiale, hărțuirea a zeci de oameni
Voiculescu i-a umilit pe procurori cu un citat din referatul acestora. Fraza cheie aruncă în aer dosarul TelepatICA by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78717_a_80042]
-
fi OK), dar nici măcar nu își descrie propriile gânduri, speranțe, angoase, așa cum o face, să zicem, Gabriela Adameșteanu. Ea nu face decât să umble prin viață cu camera pe umăr. Cel care filmează nu poate oferi însă decât indirect (prin deducție sau din reacțiile celorlalți) detalii despre sine. Pe de altă parte nici stilul narativ nu este în măsură să confere identitate personajului. În aceeași logică a maximei obiectivări, stilul prozei Ioanei Nicolaie este, vorba lui Stendhal, cel al codului civil
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]