112 matches
-
de mult în nopțile lungi și geroase, căldură nesuferită nouă, plimbăreților plictisiți și fără țintă. Cu uimire descoperi că Cișmigiul anilor ’30 nu diferă prea mult de parcul actual, ornat cu puzderie de flori și terase la care tinerii se dedulcesc la o bere rece sau la o Cola. Pensionarii și îndrăgostiții sunt nemuritori. Reportajul de eveniment Poate fi confundat cu relatarea, câtă vreme pare transmis de la fața locului și se ocupă de dramatismul unei întâmplări: incendiu, accident aviatic, luare de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
zisa lui Noica, oamenii nu prea erau „vizitați de concept”. Noi am fost o generație mai norocoasă. Am făcut licee foarte bune și o facultate în care cei mai mulți profesori proveneau din acea generație, dar scăpaseră în Occident și s-au dedulcit la formele veritabile ale filosofiei, la cercetare sociologică de ultimă oră. În conștiința publică actuală au rămas mai degrabă ideile create în jurul discipolilor Școlii de la Păltiniș de monopolul editorial simbolic al lui Liiceanu asupra cărților de filosofie și despre totalitarism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că alegerile mele fuseseră aiurea. Că m-am lăsat dat pe păcăleala unor vorbe în care cei care mi le vindeau nu numai că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit de pedeapsa muncii se-adună pe buza schelei. Abia când se duce în a doua raită „la varice“, când să plătească, rămâne prostit cu mâna în buzunar, ferm convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-le personajelor șansa să își revină. Se întoarse foarte încet și îi găsi prefăcându-se destinși: Claire fumând, iar Loftis sprijinindu-se de balustrada scărilor, ușor jenat, ca un gentleman din sud pentru care tusea e déclassé. — Sărmanul Charlie! Se dedulcea el uneori la plăcerile grecești, așa că sunt sigur că celor de la putere le-ar fi plăcut la nebunie să-l crucifice. Danny îi întinse paharul cu apă. — Te vor crucifica pentru orice. Mare păcat de ce s-a întâmplat cu Hartshorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uscat. Boierul n-a avut ce face: a adus de pe alte moșii țigani și i-a așezat pe aici. Ăia nu se omorau În nici un caz cu munca, dar tot era mai mult decât nimic. În scurt timp, s-au dedulcit și ei la pește. Știau să pună lațuri prin pădure și prindeau iepuri și fazani, ba chiar și căprioare. Până la urmă, boierul s-a plictisit, a lăsat pământurile În seama arendașilor și norocul lui cel mare a fost că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sunt niște căcățișuri de care s-ar fi rușinat și un poet de mâna a treia de acum o sută cincizeci de ani...). De aici n-a mai fost decât un pas până să se strecoare insinuarea că m-aș dedulci la anume păcate pentru care Doamne-Doamne a pedepsit Sodoma și Gomora. Argumentul cel mai firesc de partea acestei bănuieli este că Încă nu m-am Însurat, la vârsta Înaintată de douăzeci și trei de ani pe care o am. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajunsese o legendă, căci Bâta răspândise zvonul că numai ea știa ce soiuri și cât din fiecare să amestece atunci când tescuia strugurii și punea mustul la fiert În niște butoaie mari, cu doage groase de stejar. Până și boierul se dedulcise la licoare, căci i se părea mai bună decât ce avea el prin hrube. Vinul ăsta de dar, Însă, Îl făcea greu. Se duce, după cum zic, la finul Florea Cucu, pe Înserat, ca să-l tocmească pentru a doua zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l bănui pe omul de cultură Marin Foiște că ar fi sporit averea lăsată de tată-său, vestitul leneș și petrecăreț, pe care Bâta mea Încerca să-l pună la muncă, iar Bâtul Îl ocrotea și mergeau Împreună să se dedulcească la plăcerile păcătoase ale vieții. Misterul casei care nu mai arată a colibă, ca pe vremuri, nu e nici o taină pentru cine cunoaște cele Întâmplate. O s-o iau, pe scurt, mai de departe. Când au venit comuniștii la putere, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care purta drept nume mare un nume de femeie, ceea ce Îi făcuse pe vânătorii ce-l ocoleau ca pe talpa iadului să-l poreclească Ion Femeie, ca să-i tăvălească prin tină răutatea pe care o dovedea cu cei ce se dedulceau la braconaj. Pe când era tânăr, Directorul izbutise - prin cine știe ce noroc, căci mită nu se pricepea să dea și credea cu tărie În imoralitatea celui ce-o oferea, mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a aflat că „Drăghiciu” era mare meșter la mâncăruri... Și eu aș înclina să cred că aista-i adevărul, dar...nu știu cum să spun ca să nu greșesc... Ai iertarea mea înainte de a greși. Apoi Grigorie Ioan Calimah voievod s-a cam dedulcit la robii țigani. De aceea la 7 decembrie 1762 (7271) hotărăște: „Iată că ne-am milostivit asupra sfintei Mitropolii și... o am miluit cu cinci sălașe de țigani din drepți țiganii domnești”. Drept-îi, dar după cum se vede daniile de tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își alina și el cum putea osteneala și umilința. Se dedulcea și gusta din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea, cum ar fi bunăoară Mirela, și uite că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e deja prea târziu, vei înțelege că te-ai lăsat amăgit, ispitit, ea e mai aproape de diavol decât bărbatul, dar totodată mai aproape și de Dumnezeu. Cum dracu’ vine asta? Ea intermediază, negociază, gustă din bine și din rău, se dedulcește pe când amestecă prin cratiță, preparând fiertura magică, vitală, mortală... Reuși, în sfârșit, să le numere. Erau nouă, Rafaele, și te simțeai din ce în ce mai bine printre ele, poate unde erau mai multe decât pomeniseși vreodată în bucătăria Elenuței. Turma asta, Rafaele, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o anumită calitate, o însușire eliminatorie, un atuu. Cineva care, cu toate greșelile săvârșite, nu a fost încă înrobit și de hibele părinților, ale moșilor și ale strămoșilor, prin comiterea păcatului omenesc originar. Cineva curat, cineva care nu s-a dedulcit, încă, la fructul oprit. Cineva virgin! Virgin? Holtei? Adică nedus la muieri? Ne'nceput, inocent, bleg, vrei să spui? Celibatar? Flăcău?! se uimește Dănuț. Eu, zău, dacă mă-ncadrez, în baremuri! Fratele nostru și cu Bossulică, nici măcar! Anatomic și psihic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intră-n casă, te beregățesc Și-n voie se ascund unde poftesc În visterii, în bănci se vâră-o mână, Acelora cu mierea la-ndemână. Ca să nu prade vreun străin despot O-nsumă credincios un patriot, Investitorii au mult de dedulcit Marea privatizare s-a urnit. Șacali-uniți și cu rechini de apă, Din gura lor o flotă nu le scapă ....................... Dar codrii proliferi neîncetat Mai cresc atâți copaci de agățat. .................. Țepeș, ar mai trebui înscăunat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
seamănă mult cu el... Acum ele descoperă porunca, legea și Încălcarea ei... Încep să-și simtă viitoarea suire pe cruce, țesînd În fir de aur scene fierbinți din viața și moartea poetului necunoscut, În bolboroseală căruia Îmi ascut eu securea, dedulcită În așteptarea sosirii acelei jumătăți iepure-șchiop ― pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
neînțelegere“. Ei bine, dinspre incultura mea vine întrebarea echivalentă: cât de motivat-cultural este disprețul multor arhitecți față de specificul arhitectural bucureștean, care desfide în chip esențial cultul enormului geometric? Cât de justificată este ura unor arhitecți - aliați cu nesațiul dezvoltatorilor și dedulciți la arghirofilia investitorilor - față de dulceața, calda intimitate, armonia și nobila sveltețe a stilului neoromânesc? Nu inventez nimic. I-am văzut și auzit cu groază la întâlnirile inițiate la „Capșa“ de Jurnalul Național, la reuniunile organizate de frumoasa ardoare a lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și în nămoluri tăcute, și iar se dedulcea cu subsuori de rinocer aduse tot de pirații înrăiți în patimi slinoase, procurate și vândute pe bani grei, grei ca țărâna de pe mormintele imperiale și apoi legumea încet-încet stomacuri de greieri și piciorușe de lăcustă până simțea că sângele îi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil sugiuc din strada Căderea Bastiliei nr. 19, tot el își răspunse: - Cafea este. Ar fi și coniac. Cafea la noi ca la turci. Coniac la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care-l protejaseră de furia apelor. Totul a durat până după 1990 când în peisajul politic al noii societăți instaurate după ce l-au umplut la Târgoviște cu plumbi pe Ceaușescu, a apărut o caricatură umană, o scobitoare păroasă, o smochină dedulcită la toate răutățile lumii, un fel prună uscată pe loznița din fundul curții, caricatură care purta și un nume (fii-iar de râs în vecii, vecilor) un nume ciudat precum și personajul acesta. Numele nenorocitului care a adus dezastrul pe pământul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a constituit în cele din urmă într-o șansă a disciplinei, așa cum era studiată acesta la Universitatea din Iași, și în alta, nu mai puțin însemnată, a devenirii Elvirei Sorohan. Aceasta, odată împământenită în "regat", n-a încetat să se "dedulcească" din "bunătățile" epocilor considerate mai emancipate ale literaturii românești. Dovadă că în 1961, chiar atunci când susținea seminarul cu noi cei din anul I, debuta în "Iașul literar" cu un articol despre un poet interbelic, intitulat Reeditarea lui Ion Pillat. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Zota ne-a dat un ajutor concret în munca pe care o ducem”. În primul rând, credem că tov. Hușanu mirosise „pozitiv” grătarele de la cele trei restaurante mai acătării din Vasluiul acelor ani (Ungureanu, Coțubaș și Ciocoiu) dar se și dedulcise la vinul bun pe care-l aveau aceștia prin răcoroasele beciuri. Mai credem că „pe linie de partid”, tov. Zota nu-i era chiar „tovarăș de luptă” ci, mai degrabă, un rival. Pâra lui Bighiu l-a scos, probabil, din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
acesta comunica celor din Stănilești la data de 8 februarie că „...cetățeanul în cauză a fost eliberat”. h. „Regățeni” șmecheri În haosul aproape general de atunci, s-au găsit și destui profitori de moment care s-au gândit să se dedulcească din banii alocați de Ministerul de Interne pentru viitorii repatriați fără să aibă niciun drept. Pentru a pune în gardă autoritățile locale, ministerul citat mai sus a trimis la prefecturile din țară un ordin circular cu numărul 32.046/10
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
oboseală. Cu căderi de calciu. Ce naiba vrei să spui, Gicule? Ne fierbi de zece minute și habar nu am la ce te referi! Ehe, Sandule, degeaba urmărești toate posturile - numai posturile lăsate din moși și strămoși nu le ții, te dedulcești mereu, păcătosule! -, tot nu ești la curent. Mai bagă degetele-n priză. A zis Băsescu una tare, muncește șaișpe ore pe zi. Vă dați seama? Face două zile de muncă Într-una singură și mi s-a făcut o milă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
soare, nu-ți rămâne mizilicul nemâncat. La pomana ta, vreau să zic... Să ai țuică pregătită. O singură rugăminte avem, Însă, te rugăm să nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-ai agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni și peturi aruncate de familiile cătrănite? Fața lui Gore devine roșie. Răsuflă sacadat, iar ochii i se rotesc În orbite. Dă paharul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]