83 matches
-
caută să rămână pe toate căile și prin toate intervențiile în capitală. Trei generații (1956) și Arborele genealogic (1957) de Lucia Demetrius mizează pe opoziția dintre lumea aristocratică, degenerată, și cerințele actualității comuniste. Horia Lovinescu în Citadela sfărâmată (1955) vizează defazarea individualismului burghez în timpul revoluției socialiste. Al. Mirodan în Ziariștii (1956) înfățișează viața în redacția unui ziar comunist, implicat în biruința dreptății. Șeful sectorului suflete (1962), tot a lui Al. Mirodan, dezbate problema căutării omului ideal, capabil să se dăruiască celorlalți
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
lui Andrei Terian sau Paul Cernat, pentru a menționa doar două nume, o dovedesc întru totul. Convingătoare în volumul lui Claudiu Turcuș sunt însă considerațiile analitice - hermeneutica foarte atentă pe text e a doua calitate a monografiei - menite să explice defazarea de imaginar a lui Norman Manea față de proza obsedantului deceniu (și nu numai). Dacă nu e într-adevăr „prizat” în literatura română ca un Marin Preda sau Augustin Buzura, asta se întâmplă, susține Claudiu Turcuș, pentru că Manea refuză programatic temele
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
nu dea curs unor provocări care pot veni din partea altor persoane. Este bine să cunoaștem și părerile celor care ne blasfemiază religia"), ierarhii BOR s-au dovedit, încă o dată, complet nepregătiți pentru a face față realității lumii în care trăim. Defazarea, grosolănia comportamentului care nu înțelege decât legea forței și nu acceptă decât măruntele dogme de care s-a înconjurat arată în ce măsură BOR reprezintă o forță a disoluției, și nu a solidarității, în societatea românească. Nu poți trata cu mijloace medievale
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
sinucidă sunt proprietarii unei vieți care nu merită să fie trăită și neputința lor de a se înțelege și de a se exprima este izvorul violenței îndreptate împotriva lor sau împotriva celorlalți. Regizorul construiește bine agitația vană a grupului, permanenta defazare a membrilor săi: ei nu reușesc să se exprime pe ei, nu știu să iubească, nu izbutesc să se adreseze inteligibil și articulat unul altuia și de aici incapacitatea de a comunica normal cu lumea, altfel decât prin zgomot. Antoaneta
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume. Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia înainte gîndirii. Și cum gîndirea în forma ei spontană și firească este intuitivă și nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări interioare de tip ideativ: imaginea pe care o avea despre lume nu putea ține pasul cu sentimentul din al cărui imbold se hotărîse să se lepede de ea. Altfel spus, metamorfoza sufletească devansa primejdios de mult răsturnarea de optică. Ceea ce
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
Era foarte limpede intenția sa de a fi sincron cu mersul elevat al literaturii și de a înnoi structurile literare, pornind de la suportul unor teze constante, obsesive. În micul roman de debut, Singuri, 1968, autorul introduce, în condițiile obișnuite ale defazării literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
exclusiv de modul în care se străduiește să fie sincronă, să mimeze celelalte forme europene sau planetare de a produce artă. În orizontul libertății care caracterizează expresia iconică, creativitatea și spontaneitatea se exprimă adesea și prin aparente derogări și chiar defazări estetice, care însă nu întârzie până la urmă să-și descopere, adesea subit, inserția organică în actualitate și în "habitusul formativ" al epocii. Într-un cuvânt, dezideologizarea estetică a instituției muzeale, de care pomeneam mai înainte, este de fapt dezideologizarea creativității
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
de a cîștiga un plus de autenticitate prin ieșirea mea din postura de judecător și trecerea în condiția de martor. Cărtărescu vorbește despre două generații moderniste, una "genuina, sincrona, legitimă", cea de-a doua, a anilor șaizeci, "defazata și nelegitima". Defazarea este o evidență cu toate consecințele ei nefaste pe care autorul le pune în evidență cu îndreptățire. Nu pot să nu întreb însă dacă termenul de "nelegitima" este potrivit în situația dată. În ce mă privește, cred că nelegitim a
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
așteptare, doar foarte puțin modificată, care acționează subtil în profunzimea fenomenului, a climatului artistic în ansamblul său, a generat în toți acești ani - și generează încă - o producție, să-i spunem așa, încă neadaptată cererii, o producție pe stoc. Această defazare a acțiunii artistice față de realitatea economică și psihologică de astăzi se datorează, în primul rînd, absenței operatorilor specializați pe, atîta cît este ea, piața de artă; o piață, incipientă, fragilă și, în cea mai mare parte, spontană. Lipsește încă, de
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
cedează, indiferent de context. „Personajele negative”, aceleași din celelalte volume, au, și aici, se vede bine, loc de împăciuire din partea ei. Chiar dezamăgită de Goma și Țepeneag, surprinsă neplăcut de atitudinea lui Breban, de căldicelele lui Matei Călinescu sau de defazările Gabrielei Adameșteanu, cu toate acestea, deci, Monica Lovinescu oferă șansa unei refaceri, oricât de tardivă. Se bucură de refuzul lui Goma de a prelua un institut oferit de Ion Iliescu, așteaptă ca vanitatea lui Țepeneag și Tănase să se dilueze
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
aceea, oricît de sudat ar părea un cuplu și oricît de sinceră ar fi emoția cu care își suprapun palmele în momentul jurămintelor inițiale, cei doi vor începe, mai devreme sau mai tîrziu, să trăiască în contratimp. Din acest moment, defazarea dintre ei va crește, ducînd la uzura implacabilă a relației lor. Există un supliciu în doi la care sfîrșește orice poveste de dragoste. Vor urma 3-4 pagini de o neverosimilă veridicitate umană, a cărei subtilitate poate fi recunoscută spontan de
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
categorii profesionale (constructori, medici, ingineri, decoratori, marinari genovezi și venețieni) sau a unor personalități și nu numai de talia lui Piccolomini, Giovanni Botero, Petru Cercel sau stolnicul Constantin Cantacuzino. Ici și colo, dar niciodată frontal, au fost abordate chestiuni ca defazarea Țărilor Române față de Italia și cultul pentru tradițiile meleagurilor, cum se exprima referindu-se la Asachi, moldovean pur sînge. Într-un alt volum, Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale (dispărute la
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Prea ocupat să exiști, aruncînd pe hîrtie imagini din ce în ce mai repezi. În vreme ce zodiile, care au fost și vor fi, sînt, de bună seamă, tot cum erau de lente. "Ecou rămas în aer ca o șuviță-n carte" (XXI) e semnul acestei defazări. Ai vorbit, și ai plecat. Te mai ascultă cineva, în lumea pe care nimicul o-nghite cu viteza luminii? "E o putere a nopții și a răului care zace în noi sau vine de departe./ E o ființă străină care
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
literelor noastre din veacul abia încheiat, alături de Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Bacovia!). Remarcînd că lui Lucian Blaga i-ar lipsi "un anume simț al realului", în favoarea "abstractivismului" care e o trăsătură caracteristică a plasticii expresioniste, ceea ce ar putea produce o defazare a autorului Poemelor luminii în raport cu actualul receptor, exegetul se întreabă și răspunde la chestiune în beneficiul poetului, fără ca totuși să se șteargă o umbră de incertitudine: "întrebarea finală legitimă, dincolo de orice retorică, după acest excurs expresionist, ar fi în ce măsură poezia
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
al fostului soț, Cezar Paul-Bădescu. După un lung și destul de chinuitor interval, poeta iese acum, în fine, la lumină, debutând editorial cu volumul de autor Floarea de menghină. Atunci când cărțile nu apar chiar în momentul lor literar, cititorul simte imediat defazarea. Peste Floarea de menghină, amplul poem titular, se suprapune o altă sensibilitate, a promoției apărute și afirmate la sfârșitul anilor '90: tinerii furioși milenariști. Nu numai că biografismul lor, de criză și ruptură, de convulsie și explozie, este complet deosebit de
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
s-au bucurat de această onoare în timpul vieții, dar abia după ce încetaseră oare cum să mai scrie: Eudora Welty, la 90 de ani și Saul Bellow, în 2003, la vârsta de 88 de ani. Am mai avut prilejul să deplâng defazarea care s-a produs în ceea ce privește pătrunderea majorității cărților străine din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea în spațiul nostru literar. Am exemplificat-o prin întârzierea de trei decenii cu care a ajuns la noi Complexul lui
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
dea de capătul ciudățeniilor la care se deda Gh. Funar. * COTIDIANUL anunță cu mare tam-tam că a început campania electorală, iar ADEVĂRUL își previne, în aceeași zi, cititorii că regele Mihai vrea să-și recapete proprietățile. Elementul comun? O anumita defazare față de faptele în sine. Campania electorală a început mai demult, chiar dacă neoficial, iar regele Mihai n-a ascuns niciodată că vrea să recapete ceea ce i-a aparținut.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
unilateralizarea și sleirea irepresibil induse de captarea în siajul parlamentar. Policromia universal captivantă și marele atu pe care l-a reprezentat până acum egala deschidere a ICR față de valorile național-patrimoniale și iconoclastia postmo dernității vor deveni în scurtă vreme monovalență, defazare, tribalism, vetustețe parohială. Într-un limbaj apropiat stării de urgență și războiului civil („în scopul păstrării și perpetuării identității naționale“, „stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanență, sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
constatarea următoarei disparități. Creația istoriografică e, în mod obligatoriu, un produs coerent și finalist. Însă istoria ca atare, urmărită pe pânza textului, nu este așa. Ea e dimpotrivă accidentată, fracturată, pseudo-organică, având un caracter atipic dovedit de atâtea și atâtea defazări, salturi, evoluții vertiginoase și compensatorii, sincronizări într-un regim "al urgențelor și rechizițiilor de război". Critica pe care Eugen Negrici o aduce colegilor de breaslă are în vedere vectorul preponderent cultural pe care se înscriu și, mai ales, modalitățile vizibile
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
care o merită? Acum câte ceva despre literatura din Basarabia. E negreșit o ramură a literaturii române, pe care o istorie mașteră a urgisit-o și care se cade să aibă parte de atenția noastră specială. Sigur că există o anumită defazare culturală a basarabenilor față de noi, trăitorii în România, însă ea nu ne îndreptățește la desconsiderare. Spre deosebire de N. Manolescu, îl socotesc pe Grigore Vieru drept un poet nu mai puțin însemnat decât, de pildă, Octavian Goga, drept un alt bard al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de parcă aș avea la mine tot bănetul de la jocul de Monopoly. Ieri am cumpărat niște reviste de la o tarabă și, când am dat o bancnotă de 20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile. E o formă ciudată de defazare, ca decalajul de fus orar - schimbi valuta și, brusc, te simți de parcă ceea ce cheltuiești nu înseamnă nimic. Așa că mă plimb prin raionul de genți, probând poșete, una mai frumoasă decât alta, fără să acord prea mare atenție prețurilor. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Această nouă generație de bani gata imprimă nota specifică a unui dandysm neoclasic, unde Îndestularea și bogăția ș...ț se Învecinează cu un soi de indiferență În fața hazardului vieții, unde gustul avangardelor europene se asortează cu o Înclinație naturală pentru defazarea nonșalantă, pentru un anacronism delicat.” 1 Constatare perfect valabilă și pentru dandy-i francezi seduși de valul neoclasic. Pe toate meridianele, fie că ne aflăm la Londra, Paris, Viena, Madrid, Berlin sau Buenos Aires, una dintre formele predilecte de manifestare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut (dar și cultivat) al „justei măsuri” Îl face să observe stridențele, nepotrivirile, defazările exagerate, fie și În felul de a purta un veșmânt, o mustață, un hohțilindru. Giugiuman, giubele și meși tc "Giugiuman, giubele și meși " Nu altfel crede peste mai bine de 20 de ani Radu Ionescu, autorul presupus al Don Juanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a fost susținută și de suplimentele ei: „Foaia oficială” (1832), „Alăuta românească” (1837-1838) - de interes literar, „Foaia sătească a Principatului Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) și „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie”. Trăsăturile „Albinei românești” vor fi conservate, cu riscul unor defazări și anacronisme în plan publicistic, de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858) și „Patria” (1858-1859). A. a mai condus magazinele științifico-literare „Spicuitorul moldo-român” (1841), în ediție bilingvă pentru francofoni, și „Icoana lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat și de săptămânalul scos în 1865
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Chr. 512 î.Chr.- 271 d.Chr. Evul mediu 476 - 1250 271 - 1300 1250 - 1453 1300 - 1600 Epoca modernă 1453 - 1789 1600 - 1821 Epoca contemporană 1789 - până în vremea noastră 1821- până astăzi Raportarea istoriei naționale la cea universală amplifică dimensiunea defazării sau chiar a retardului istoric acumulat de societatea și cultura românească. Spre deosebire la Patrașcanu (1942) care își asumă în mod fățiș inferioritatea poporului român, Lambrino et al. (1939) recunosc implicit decalajul atunci când afirmă că "Istoria noastră nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]