297 matches
-
absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat, cu o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai o șansă, ultima, o unică șansă, ca să te reabilitezi în fața mea! Cap de pancreas! Aruncă naibii foaia aia la gunoi și ia-l pe turmentatul ăsta în spinare. Ne-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se întâmplase între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt al așezării, până și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la lipsa acestei stări. Acestea sunt: presiuni familiale; primejdie și nenoroc; lipsa sau pirderea de hrană, obiecte, companie, varietate; retenții, frustrări; rejecții, lipsa de grijă, mânie; rivalitate, competiție; născut gemen; agresiune; dominare, constrângere, prohibiție; compasiune, indulgență; a fi plâns, compasionat; deferență, prețuire, recunoaștere; afiliere, prietenie; sex, expunere, seducție, homosexualitate, heterosexualitate, contactul dintre părinți; înșelare, trădare; inferioritate.Condiția umană, Editura Științifică, București, 1973, p. 78. 11 Kant arată: ,,A fi fericit este în chip necesar dorința oricărei ființe raționale, dar finite, și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nr. 3, 1986, p. 16-18. [161] SLABU VALENTIN, în sprijinul învățării citit scrisului la clasa l (un nou alfabetar), RPed, 35, nr. 2, 1986, 35-37 [162] SLAMA-CAZACU, TATIANA, Necesitatea predării contrastive, în limba română ca limbă străină, a formelor de deferență, DMod, [1], 1986, 5 19 [cu bibl.]. [163] STAMP, HANS OTTO, Pedagogia cibernetică, Contemporanul, nr. 41, 1986, 4. [164] STÂNCA, VASILE, Algoritmizarea în predarea limbii române, PrpDid, 2, 38-52. [165] STÂNCA, VASILE, Tratarea diferențiată a elevilor la lecțiile de limba
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Domnul este servit", "Excelența Sa a avut o călătorie frumoasă?"...). În cazul opoziției dintre tu și dumneavoastră, se vorbește de obicei de "politețe" când se pune problema caracterizării lui dumneavoastră. Această apelare este inexactă dacă prin ea se înțelege ideea de "deferență". De fapt, dumneavoastră reprezintă forma non marcată a opoziției, folosită în mod normal de subiecții vorbitori: se spune "să ne tutuim", și nu "să ne vorbim cu dumneavoastră". Principiul care ghidează alegerea între tu și dumneavoastră este afirmația unei apartenențe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
9). Sintagma „limbaj de masă” are și ea o accepțiune cât se poate de specială: autorul o vede ca făcând parte din categoria „limbajelor profesionale”, a slang-ului care a acoperit, încetul cu încetul, moștenirea a ceea ce se numea, cu deferență și tandrețe, „King’s (Queen’s) English”. Obsedați de comunicarea instantanee - foamea de texte a revistelor deja menționate, de la Black Mask și Dime Detective Magazine la Spicy Detective, era insațiabilă, acestea trăind sub regimul urgenței absolute -, obligându-l pe cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
secolul al XVI-lea, iar Poarta, ținând seama de această situație, a aplicat aici un regim mai blând, prin perceperea unui tribut mult mai scăzut și "respectarea dreptului de alegere a principilor". El a surprins faptul că sultanul arăta o deferență specială pentru Transilvania, căci "se teme de revolta supușilor și amestecul împăratului de la Viena". Raporturile cu Poarta otomană erau reglementate prin intermediul capitulațiilor. În baza lor se întărea alegerea principelui și se trimiteau însemnele domniei. După organizarea Transilvaniei ca principat conducerea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ideile, dorințele, deciziile în defavoarea vorbitorului. Cele două surse ale puterii sunt controlul material (de exemplu, în relația director-angajat) sau spiritual 11 (o persoană pe care vorbitorul o admiră pentru calitățile ei). Manifestarea cea mai pregnantă a acestui factor o reprezintă deferența. Sursele puterii variază de la o cultură la alta, de la o ierarhie la alta: vârstă, stare materială, sex, rol într-o instituție, forță fizică etc. La prima vedere, toate locuțiunile pronominale alocutive par a aparține sferei politeții negative, chiar polului superior
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
vrea să vă omoare! (Internet, 2007), Ăla e, spurcăciunea voastră. (Internet, 2007). 2. INTERPRETAREA STATUTULUI: LOCUȚIUNE SAU ÎMBINARE LIBERĂ? Toate sintagmele enumerate până acum le-am numit locuțiuni în conformitate cu decizia GALR25, care tratează astfel toate aceste grupări aflate în zona deferenței și aparținând unui anumit registru: formal, emfatic politicos. DOOM2 alege aceeași soluție de interpretare, în opoziție cu DOOM1, în care erau considerate îmbinări libere, formate dintr-un substantiv și un adjectiv. În favoarea celei din urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ca sistemul acestor locuțiuni să fie opac majorității vorbitorilor, de aceea este necesară o clarificare a alocutorilor indicați prin fiecare sintagmă. Tot un model străin de exprimare a acelorași funcții pragmatice, și anume adresarea la persoana a III-a, asociată deferenței, stă la baza unei variante de acord - numit formal de gramatici - cu persoana a III-a. Tendința de reinterpretare a sintagmei conduce spre același rezultat: acordul cu persoana a III-a. 1 DSL, s.v. adresare. 2 Stoichițoiu (1974: 37). 3
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
știe cu puțin înainte cu ce persoane vor avea onoarea să vorbească" (Th. Bourgeau, Les Usages du monde et ce qui s'observe dans la bonne compagnie, Paris, 1869, pp. 98-99). 16 "Prezentarea este un semn de atenție și de deferență căreia nimeni nu i se poate sustrage [...] Curtoazia cere ca bărbatul să fie prezentat femeii și persoanele mai tinere celor mai în vârstă. Cu toate acestea, ierarhia, valoarea sau demnitatea acționează și ele asupra ordinii de prezentare. Astfel o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adecvîndu-se exigențelor rolului mobilizat, precum cel angajat în relațiile cu familia, cu rudele de sînge, cu partenerul de viață; ierarhizarea autorității (authority ranking), care înfățișează raportarea asimetrică a actorilor sociali într-un joc interpersonal în care subordonatul trebuie să manifeste deferență, respect, obediență față de supraordonat, iar cel din urmă este de așteptat să se raporteze cu responsabilitate și o atitudine paternalist angajată față de cel ce se află pe o poziție inferioară în această structurare ierarhică; compatibilizarea cu "celălalt" (equality matching), care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
rațional-seculare și cele tradiționale reflectă contrastul dintre societățile care acordă o poziție modestă sau de prim-plan religiei și exigențelor morale și instituționale impuse de aceasta. Societățile cu scoruri mari la această dimensiune culturală sintetică încurajează strategii socializatoare bazate pe deferență și respect față de autoritate, formulînd standarde "absolute" care să mențină și să consolideze valorile familiale, resping divorțul ca formă de soluționare a diferendelor în cuplu, recuză radical avortul, eutanasia și suicidul. Asemenea societăți au un nivel ridicat asumat al mîndriei
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
națională anume, subiecții se așteaptă și acceptă ca puterea sa fie distribuită în mod inegal în societate. în societățile caracterizate de o distanță mare față de putere, o importantă distanță emoțională separă subordonații de reprezentanții autorității. Aici sînt valorizate respectul și deferența formală față de persoanele cu statut înalt (precum părinți, vîrstnici etc.) (Basabe et al., 2002, p. 106), iar inegalitățile între oameni sînt așteptate și dorite. O distanță mică față de putere caracterizează culturile în care nu se pune semnificativ accentul pe diferența
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în acest demers empiric evidențiau prezența unor scoruri mari la "dominanță" (dominance), "autonomie" (autonomy), "agresivitate" (aggression), "exhibiționism sau etalare de sine" (exhibition), "realizare" (achievement), "răbdare" (endurance). Atributele asociate precumpănitor femeilor au fost următoarele: "acceptarea înjosirii" (abasement), "nevoia de afiliere" (affiliation), "deferența" (deference), "disponibilitate pentru sprijinirea celuilalt" (succorance), "disponibilitate pentru educare" (nurturance). Investigația evocată a mai semnalat faptul că gradul de consens în ceea ce privește favorizarea atributelor distinctive variază de la o cultură la alta și opțiunea mai consistentă sau mai nuanțată în construirea stereotipurilor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
structură de susținere existențială, în jurul căreia urma să debuteze consolidarea mai frământatului teren aferent. Podul respectă violența elementară a vâltorii de dedesubtul lui, lăsând-o să treacă netulburată; numai astfel primește, la rându-i, drept de trecere pe deasupra ei. Dar deferența nu inhibă sfidarea, ci doar o ghidează razant cu ofensa: saltul construcției le redefinește domeniile, scindându-le. Un punct de sprijin vizavi e abia de găsit prin tatonări, așa cum marile viituri țin să-i reamintească periodic cu jocul lor catastrofic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sunt încredințați spre îndrumare dragostea și respectul pentru limba românească ce își cere dreptul la puritate și eleganță nu numai în scrisul poeților, dar pretinde că în orice împrejurare în care facem apel la serviciile ei, să ne purtăm cu deferențe și gratitudine afectuoasă cuvenită unei Doamne. IMPORTANȚA CULTIVĂRII LIMBII ROMÂNE I. 1. Importanța cultivării vorbirii ca mijloc de comunicare și instrument al culturii Limba este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
cele două mâini anterior inaugurării gestului de strângere a lor, ci desemnează miezul balansului de energii afective activat între mine și prieten. Acest miez, revelat deplin prin intermediul strângerii de mâini, este un centru de forță ce menține echilibrul dintre oferirea deferenței și acceptarea acesteia. Pentru a respecta sobrietatea momentului nu voi suprapune un act corporal peste altul inducând senzația unei grăbiri negljente, a unei nerăbdări cu nuanțe de superficialitate, ci voi adera la o atitudine de calm reverențial, de liniște a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
el privește lucrurile cu detașare, chiar de sus, până la dispreț. Este un tip calm, calculat și echilibrat, nu se angajează În dispute decât interesat, nu socializează decât În cercuri limitate, evită stările conflictuale pe care le tratează cu superioritate și deferență. colericul la rândul său este dimpotrivă o structură activă, neliniștită, mereu În căutare de oportunități. Se expune stărilor conflictuale și chiar le creează pentru că nu rareori contrariază prin atitudine pe cei din jur. Cochetează cu inițiativa, curajul și tupeul. Cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prezenți care vor subscrie la proiectul de răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, prin care afirmau tranșant hotărârea lor ca România să-l aibă ca suveran din acel moment pe Carol de Hohenzollern Sigmaringen 414. Aceeași declarație vorbea deloc întâmplător despre deferența pe care România o datora Puterilor Garante și Înaltei Porți. Dorind să satisfacă articolul 13 al Convenției, care cerea ca domnitorul să fie fiu de român, și spre a opri orice opoziție a Puterilor la recunoașterea faptului împlinit, Adunarea vota
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
purtătoarele unor programe ideologice și politice distincte și suficient de credibile. Majoritatea lor erau percepute a fi mai degrabă bufonerii, dar mai sigur afaceri veroase care îi stârneau telespectatorului greață, mai ales din cauza faptului că noua guvernare le lua cu deferență în serios. Toate persoanele care voiau să întemeieze un partid au primit facilități speciale, bani și imobile care au putut fi exploatate economic, fără a se impune un minim rezonabil de condiții. Apariția mulțimii de partide politice a reprezentat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
chiar mai mult decât propria persoană. În acest fel, chiar și sensul oarecum peiorativ al ideii de toleranță - te tolerez, ceea ce nu Înseamnă că te și accept - dispare, făcând loc unei mentalități care nu mai Înseamnă suficiență, superioritate afișată sau deferență neimplicată, ci recunoașterea unui dat fundamental: vulnerabilitatea celuilalt reclamă toleranța mea de la care nu mă pot sustrage, fără a-mi altera propria mea umanitate. Calea spre toleranță este rezultatul experienței dramatice a omului În lume care, neputându-se desprinde pe
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
uzuale sau facultative - în cazul salutului, mulțumirilor etc.); în raport cu așa-numita,,mecanică a conversației" (rol important, cu precădere în cazul schimbării rolurilor); în raport cu nivelul,,relațional" al interacțiunilor (rol fundamental în negocierea identităților și a relației interpersonale; acești termeni pot exprima deferența, distanța sau intimitatea, tandrețea sau injuria, flatarea, tachinarea, sarcasmul etc.) - de unde posibila funcție de manipulare, respectiv ludică a acestor expresii. Dintr-un alt punct de vedere, într-o analiză semantico-pragmatică a acestor termeni, se disting funcții precum cea de interpelare și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]