206 matches
-
șoseaua Și câmpul și ograda. Viscolește cu ger Și ploaie și ninsoare. Mașinile sunt derapate Pe margini de șosele blocate. Ceața orbește până și noaptea. Școala rămâne o oază De lumină și de culoare. Îngheață apa pe table, Mâinile sunt degerate. Îngheață gerul din oase, Speranțele devin sfioase, Dar sufletele ne rămân calde Pentru a dărui lumii bunătate Și învățătură de carte. Elena Trifan Referință Bibliografică: LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1215, Anul IV, 29 aprilie
LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348046_a_349375]
-
pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că feciorul meu nu o ține la curtea lui? - Lasă mă Străgălie... că om găsi noi ceva ca să-mpăcăm și capra și varza, că n-a nins să nu degere, a nins de-a picat carnea de pe tălpile picioarelor, iar un adică, un nimic... se poate aranja între noi, că oameni suntem. - Oameni, oameni, dar să spună odrazla ta, Lenuța, cu cine s-a culcat? - Mă omule, tu vrei ca
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
de Siberii, Și apa ne-o închegi în sticlă fără maluri Și-arunci pe noi cu văi de cioburi și de dealuri... Cum Dumnezeu, ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe turle l-arunci și pe cazanii... Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de friguri Și ne îngropi de vii cu păsări, câini și linguri În bezna de la geam, sub streașina drept stradă În
BLESTEM DE SIBERII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346636_a_347965]
-
podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în ouăle plesnite de ger. Iarba încolțește invers Căutând, in van, alt cer. Au degerat până și cuvintele strivite sub copita despicată a iernii, iar versurile scrise pe zăpadă le acoperă o altă zăpadă Si e frig, și e frig, și e frig... Referință Bibliografică: Iarna ca un gând, poezie de Ion Iancu Vale / Al
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
tăios De i-ai făcut să simtă năprazna pân la os I-ai sechestrat în case și i-ai ținut zălog Să-și sugă de sub unghii ca ursul în bârlog Te-ai înrăit lovind cu fruntea în fereastră Și-au degerat icnind mușcatele în glastră Ai dat drumul la lupi să iasă-n drumul mare În haite adunați, să urle a-nfometare Ai pripășit tot nordul cu oastea lui de ger Hain să se împlânte în blândul nostru cer Te-ai prăbușit
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
undeva și vrăbiuțele prinseseră curaj și țopăiau din ce în ce mai aproape de ei, iar Grigore le arunca bucățele de mămăligă. Vezi tu, Lilicuțo, păsărelelor ăstora cine le dă lor mîncare, ca să nu piară de foame și cine le dă lor haine, ca să nu degere de frig, iarna, și cine le învață pe ele să cînte și să vîneze insectele astea dăunătoare de prin pomi și de ce noi oamenii nu ne împărțim hrana cu ele, ca să se bucure și ele cum ne bucurăm noi de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
arunca o dată și încă o dată, la nimereală, în patul cu dantele de Flandra, printre pernele cu monogramă ... Tot obiceiuri perimate și lucruri stupide, dar fără de care ea, Diva, fusese o vreme convinsă că merita să moară, dacă nu, să ucidă. Degerase sigur, dar nu mai era în stare să gândească, să-i pese că ... după ,,salvare” urma spitalul, unde un chirurg bețiv avea să-i amputeze degetele de la mâini și, poate, și de la picioare. Picioarele Divei, pentru care plătea consecventă rata
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
rană vie, trup și inimă pustie, că de boli e plin săracul leacul l-a primit bogatul. Sărăcie blestemată te trimit să stai la poartă unde-s lacăte de fier să mori schingiuit de ger. Cum mor pruncii fără lemne degerați la mâini, cu semne, Du-te unde nu-s copii, Du-te-n iad sau pe pustii. Suntem săraci cu duhul Ana Podaru Suntem săraci cu duhul și vom muri săraci, Iertați-mi îndrăzneala, voi, cei cuprinși de milă Ce
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
cât mai repede la putere. Circulația cu mijloacele de transport - tranvaie, autobuze sau trenuri -, se făcea pe vremea lor în condiții de o aglomerație de neînchipuit azi, în care nu aveai unde arunca un ac, iar în iernile geroase se degera bine în stații și pe scările mijloacelor de transport. Ei au avut parte de un frig crunt în apartamente, de întruperea frecventă a curentului, de numai 2 ore de televiziune seara de la ora 20 la 22 și de tremurat la
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
Ideea este că, până și îngerii se închină tainic în fața oricărui creator. Romeo Tarhon, în sprijinul poemelor sale aduce un întreg bagaj de figuri de stil cunoscute, dar și unele invenții lingvistice proprii, care dau substanță și esență poeziilor. Ex. “Degere focul răimea”; Visul împlumbat în vise”; ș.a. Ca procedee stilistice, autorul folosește: metafora, repetiția, oximoronul: Ex. “Sunt aripi de-nălțare și cădere / În lunga noastră scurtă viață ... ” (Rugă fără sfîrșit - 5). “Sunt rupt în două ca o trestie la mal
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
durerea morții mult mă chinui Cănd iarba-n lama coasei se mlădie Și-n verde bocet sufletu-mi sfâșie. Crez Vine Timpul, va să vină... Spulbere, sfarme, răstoarne, Surpe bezna sub lumină, Rupă lanțul prins în carne, Ardă frigul dușmănia, Degere focul răimea, Ura, sfada, blasfemia, Hula și nimicnicimea! Doarmă ochiul somn de cruce, Plangă-și rana de sub pleoapă, Lacrima stoarsă usuce Apa ochiului de apă! Geamă geana, dorul doară De durerile ucise, Frângă-și aripa de ceară Visul împlumbat în vise
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
Ideea este că, până și îngerii se închină tainic în fața oricărui creator. Romeo Tarhon, în sprijinul poemelor sale aduce un întreg bagaj de figuri de stil cunoscute, dar și unele invenții lingvistice proprii, care dau substanță și esență poeziilor. Ex. “Degere focul răimea”; Visul împlumbat în vise”; ș.a. Ca procedee stilistice, autorul folosește: metafora, repetiția, oximoronul: Ex. “Sunt aripi de-nălțare și cădere / În lunga noastră scurtă viață ... ” (Rugă fără sfîrșit - 5). “Sunt rupt în două ca o trestie la mal
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
răutate absolut tot. Aceste structuri bolnave de vanitate și machiavelism fățiș te obligă, prin mijloace manipulatorii grosolane, să te gândești permanent că viața ta nu valorează nici măcar cât cei treizeci de arginți ai Iscarioteanului trădător sau nici măcar cât o ceapă degerată ori încolțită din cămară comparativ, bineînțeles, cu viața lor mai mult decât prețioasă și plină - de mizerie morală, evident (ei, dar mare scofală mai e și morala acestei lumi, „La dracu cu morala!”, vorba lui Eugen Ionesco în „Rinocerii”). Te
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
Acasa > Strofe > Amintire > BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului BARCA PE VALURI (sau AMINTIRI ÎNVOLBURATE) Urechile îi degerau în iernile grele din Bucureștiul copilăriei mele. Ca să i le dezghețe, mama-i punea pe ele foi de varză murată. El avea ochii verzi, privirea blândă; ai ei erau zglobii, de topaz auriu, uneori melancolici, alteori scrutători. Îi urmăresc acum
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
aveam o glumă, că eu mă pot obișnui și spânzurat, n-am nicio treabă. Cu timpul am putut să-mi formez un psihic un pic mai ieșit din comun. Pentru că în alergări îți cad unghiile, la Cercul Polar mi-au degerat mâinile, fața, și la chestiile astea trebuie să reziști psihic”, spune Tibi Ușeriu. După ce s-a înscris la cursa de 330 de kilometri din Italia, maratonistul și-a dorit să participe la o cursă de peste 500 de kilometri. Și-ar
„Nu aveai nevoie de motivație ca să te ridici de jos. Dacă rămâneai jos, mureai” () [Corola-blog/BlogPost/338220_a_339549]
-
50: se apropie pe deal indienii, călări, periculoși, cu tomahawkuri - bamm, bamm, bamm-babamm, eroul Glass o ia la fugă din varii motive - tîm, tîm, tam, tam, tîm, tîm, tam, tam, apoi are viziuni ale fostei sale căsnicii interrasiale fericite, în vreme ce degeră: u, uu, uuu, uu-u, ș.a.m.d. Singurul lucru bun din film e Răul, interpretat remarcabil de Tom Hardy. Mi-e lehamite să mai pomenesc de faptul că după ce înoată într-un râu printre ghețuri, îmbrăcat în piei și blănuri
„Reveneala” – o telenovelă Animal Planet () [Corola-blog/BlogPost/339016_a_340345]
-
și, când simți dogoarea hîrtiilor foșnitoare în vîrful degetelor, îl cuprinse o senzație de „mândrie” că-i și el cineva pe lumea asta... îl făcu să ridice capul „sus”, înbărbătându-se singur: „O să treacă și asta că n-a nins ca să degere, a nins de-a picat carnea ...” Mai de bucuria sumei primite, ori de necazul ce căzuse pe capul lui, căci nu-și putea lua gândul de la Didina: „Vai de ea, cum o să-l facă bine pe conașu?...” dar, la un
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
o opțiune inferioară. Și totuși... Aș fi putut să mă nasc în Somalia, să înfrunt războaiele lumii, să intru în beci la fiecare două ore de teama bombardamentelor, să fac foamea și să fur de la alții ca să pot trăi, să deger în tranșee cu un glonț în piept sau să-mi fie omorâtă toată familia asemeni evreilor. Scutur din cap cu putere și mă lepăd de astfel de coșmaruri. Nu. Totdeauna privesc senin în sens invers, făcând un altfel de paralelism
VIAŢĂ RETRĂITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341493_a_342822]
-
pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că feciorul meu nu o ține la curtea lui? - Lasă mă Străgălie... că om găsi noi ceva ca să-mpăcăm și capra și varza, că n-a nins să nu degere, a nins de-a picat carnea de pe tălpile picioarelor, iar un adică, un nimic... se poate aranja între noi, că oameni sunte. - Oameni, oameni, dar ă spună odrazla ta, Lenuța, cu cine s-a culcat? - Mă omule, tu vrei ca
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
tăi inteligenți,ușor proeminenți ,sub ochelarii cu râma groasă, ochelari de miop,că ai mei. ..Îți văd urechile,putin îndepărtate de cap și cam măricele, pe care le numeam "urechi puțin clăpăuge". În iernile friguroase din București urechile îți cam degerau ,cu toată căciulă de blană pe care o purtai, și mama îți punea pe ele foi de varză,crudă sau murata ,nu țin minte ce fel, ca să ți se dezghețe. ..Tonicutule, tu nu erai propriu-zis gras, dar aveai o burtă
DADU- AMINTIRI,GÂNDURI, CRÂMPEIE DE VIAȚĂ (4) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379852_a_381181]
-
îmbrăcat eul în capotul tău gros crede-mă nu suport furnicătura asta prin cordul iritat de-atâta suferință mă voi dezbrăca într-o bună zi de capotul tău voi respira briza vieții iar tu vei deveni o zdreanță aruncată vei degera de frig când eu nu voi ma fi în grosimea ta Referință Bibliografică: prizonieră în capot / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate
PRIZONIERĂ ÎN CAPOT de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380411_a_381740]
-
Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure, lacuri, râuri, fabrici, zăcăminte, Vor îngheța în ghețuri de ochi și oseminte... Cum Dumnezeu, ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii... Iar ceara netopită pe muc de lumânări Din ceară de zăpadă în beciuri și cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu vocea-nțesată de dor și iubire ca-n viața cealaltă mi-e dor și mi-e foame ți-e sete de mine nicicând nu-i mai bine de când sunt cu tine mă las pustiită
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu ... Citește mai mult mi-e sete de tine se-apleacă copaciisub fustele toamnei și râd ca buimacii.te-aștept pe covorul ce-și plimbă privireaîn cernerea nopții și-și bea odihnireami-e dor să
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
tinete-nchizi în amorul ce fierbe în minem-aplec peste tine în cernerea nopțiila poarta tăcerii cu ivărul sorțiiînchid dezgolirea ce-nalță păcatulprivesc rătăcită de-a lungul de-a latultu uiți să te nărui mai bei o carafăîți simt poposirea ce degeră-n ceafăte plimb în iubire cu ... XX. CÂTE CEVA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015. Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]