69 matches
-
Filosofia bordiuriană este fondată pe combinația de agresivitate externă și rapacitate politică internă. Introdusă, narativ, în aventura ce precedă războiul, Borduria reapare, după 1948, în L’affaire Tournesol. De această dată, Borduria îmbracă masca unui alt totalitarism, dincolo de al cărui deghizament burlesc se poate ghici silueta Uniunii Sovietice. Decupajul narativ din acest text este unul alert, iar mâna maestrului se poate recunoaște în abilitatea cu care proza grafică este gândită în tiparele unui thriller clasic. Ca și Hitchcock, cu a sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
joc în care abundă răsturnările de situație, puterile străine, ca și asocierile de capital, sunt forțele din spatele evenimentelor grotești ori tragice. Revizitat, peste timp, în Tintin et les picaros, San Theodoros își conservă consistența de vodevil și volatilitatea politică. În deghizamentul de bandă desenată, doar în aparență inocent, se ghicește profilul unui spațiu disputat între fanatismul revoluționar și politica dictaturii militare și a crimei de stat. L’Île noire este un tur de forță al unui povestitor care împrumută de la contemporanii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dă chip părții întunecate a lumii care se naște odată cu stăpânirea științei. Infernal și ubicuu, însoțit de agenți brutali de care se debarasează fără ezitare, Argos deține dinamismul și geniul celui care a trădat jurământul originar de fidelitate față de umanitate. Deghizamentul fantastic al seriei nu poate elimina din ecuația lecturii reperul istoric documentabil aici - animat de voința de putere, Argos evocă, dincolo de exagerarea grotescă, suita de genii care au acompaniat tiraniile în secolul XX. Alianța dintre știință și dictatură anticipează ridicarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a elibera comunitatea de pe Terango din cătușele sclaviei. Convertit în space opera, Luc Orient se încarcă de miracolul descoperirii unui univers autonom. Societate sofisticată, Terango este incapabilă să se apere singură împotriva dominației lui Sectan. Acțiunile pământenilor le evocă, în deghizament spațial, pe cele ale membrilor Rezistenței din Al Doilea Război Mondial. Ca și Superman, Luc Orient ipostaziază varianta idealizată a unui tipar civili zațio nalaltruist și uman, el coalizează pe toți cei care au voința de a lupta. Kala devine
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să se împletească cu lacrimile și cu gustul de cenușă al morții. Naufragiată ca și Corto, Pandora este unită de locotentul Slütter prin puntea unei iubiri fără speranță. Războiul nu lasă loc vieții, iar datoria de militar (chiar și în deghizament de pirat) îl conduce pe ofițer către moarte. Slütter este sacrificat, ca un personaj din A farewell to arms, pe altarul acestui zeu crud ce-și devoră victimele. Le va fi dat unchilor Pandorei, ofițeri în marina australiană, să dea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de actor care nu dorește să se angajeze, dar este aspirat în vârtejul pe care nu îl mai poate evita. Spectrul revoluției braziliene s-a întins și în această insulă din Caraibe, dominată de trupele marii puteri din nord (un deghizament ficțional al Statelor Unite), ca și de bananele în numele cărora se moare și se trăiește. O valiză cu bani este motorul unei curse infernale, punctate de morți și de travestiuri. Cauza revoluției înseamnă alungarea „yankeilor” care ocupă Mosquito : în această comedie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în decorurile baroce ale ansamblului de marionete. Secretele aliate sunt trimise dușmanului în acest deghizament rafinat, în aceeași manieră fantastă în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și strălucitor de flacără. Cadrul vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sinucis cu arsenic, devenind pentru romantici un prototip al geniului neînțeles. Benjamín Jarnés (1888-1940), scriitor spaniol, stil rafinat, original, sensibil. A dat eseuri și proză. „Era-n al anului sezon înfloritor / când hoțu-acel mințit [în sensul de prefăcut, aluzie la deghizamentul în taur celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un rând de nechezoluri și cîte-un coniac mic. Aveau coniac Vrancea și Vasconi. Din care dorea sufletul lui? Sufletul său dorea Vasconi. La cea de-a cincea masă (neghicit decât de bărbatul în trenci), protejat de un strat gros de deghizament, ședea chiar acel de a cărui groază nu se clintea nici frunza în București: Comandantul Suprem, Președintele țării, Secretarul General al Partidului, Președintele de Onoare al Academiei, posesor al altor 36 de puteri și de titluri. 295 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și dânsul de lipiciul scârbos al deghizamentului. Și pentru a se culca mai din timp, a doua zi având planificată declanșarea una dintre celebrele și inopinatele sale vizite de lucru, metodă garantată, prin care îi mai dezmorțea pe leneși și își mai finaliza Ctitoriile. O parte infimă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
retras În castelul de la Vittoriale, pe malul lacului Garda. Prinț decăzut, Însă totuși prinț (de Monte Nevoso), el compune o scenografie ciudată, desprinsă parcă din romanul lui Huysmans, dar și din propriile plăsmuiri, cu decoruri fastuoase, pline de prețiozitate, cu deghizamente dintre cele mai smintite. Eroii uriașei sale construcții romanești (rămasă, parte, În stadiu de proiect), Andrea Sperelli din Il Piacere (Plăcerea) sau Giorgio Aurispa din Trionfo della Morte (Triumful morții) sau Tullio Hermil din L’Innocent (Inocentul) par a descinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Juan neobosit” și o „Iunonă teatrală, curajoasă”. „Nu ne trăim propria viață, ci pe cea a morților”, va scrie chiar el În Intențiuni. Una dintre primele fotografii ni-l restituie Îmbrăcat În fetiță. Modă a epocii, reverie maternă, plăcere a deghizamentului? Cu siguranță, câte ceva din toate acestea. Pentru ca o poză târzie, datorată lui Roger Viollet, să ni-l Înfățișeze În chip de Salomee, Într-un travesti impecabil, cu prilejul reprezentării piesei sale, scrisă anume pentru Sarah Bernhardt. Totul pare a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își asumă această luptă. Dar nici pe departe cum o face civilizația, domesticind forțele naturii, constrângându-le să servească material proiectul uman, ci printr-o exigență intimă și spirituală.” 1 Pentru dandy totul devine, În consecință, spectacol, mise en scène, deghizament, mască, joc al suprafețelor. Verbul său nu mai are forța lui „être”, ci devine „paraître”. Nu „a fi”, ci doar „a părea”. În numele acestui program, dandy-ul, unic demiurg, Îmbătat de orgoliu luciferic, Își construiește propria viață ca operă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a orfanului dintr-o tendință secesionistă, că a fost terorizat de infernalul model al strămoșului plăcintar de sub tutela căruia a scăpat prin cultivarea gustului pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist și genealogist din înclinație către deghizament și travesti, că avem în față un caz rarisim de telegonie ce se sustrage prezumției legale a paternității, că personalitatea mateină întrupează mitul supraomului lui Nietzche și morga marilor familii eșuate în nepăsare aristocratică și amoralism toate aceste propuneri pot
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aud scorurile în englezește, fifteen‑love, thirty all, forty‑fifteen, sau achiziționarea „șmokingului” și rochiei de mireasă pentru „căsătoria mea cu domnișoara Niculina Vrajbă”, dar rămâne un film „aliniat” ideologic. Încă de la prima secvență, Reconstituirea anunță absența oricărui compromis sau deghizament. Sobrietății din Duminică la ora 6 i se suprapune sarcasmul enorm. După ce exersase pe terenul retoricii eroismului comunist, acum Pintilie nu alege să construiască o retorică anticomunistă - în întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
conjuncția memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a deghizamentului auctorial (s-a vorbit de tehnica desuetă a manuscrisului găsit 29), cu toate că și-a dat seama de importanța însușirii unui discurs autoreflexiv, conform cu exigențele intelectual-estetice ale literaturii moderne. În consecință, chiar dacă Bizu debutează în nota proustiană a unei reverii subiectiv-paseiste30
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de bou" de la "beizadea" derivă antonomastic și "porecla" în cauză) și al unei "țiitoare" ajunse mai târziu nevasta armurierului și cunoscută tot sub un nume de împrumut ("deși-i uitasem numele, îmi mai aduceam aminte ca și de coana Lina"). Deghizamentul onomastic se datorează, nu-i greu de sesizat, unei interdicții magic-tabuizante, provenite probabil din credința că oamenii nu trăiesc, în timp, decât prin "poreclele" lor (numele sacru adoptat prin consens în comunitate și menit a desemna adevărata identitate a individului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea ei generală, constă chiar în râs, în exercițiul pe care ni-l facilitează de a simți ridicolul, de a-l descoperi ușor și repede, sub deghizamentul pasiunii și al modei, în toate combinațiile în care se amestecă cu alte calități încă și mai rele, sau chiar cu niște calități bune, și chiar în ridurile provocate de gravitatea solemnă. Să recunoaștem că Avarul lui Molière nu a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]