69 matches
-
conjuncția memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a deghizamentului auctorial (s-a vorbit de tehnica desuetă a manuscrisului găsit 29), cu toate că și-a dat seama de importanța însușirii unui discurs autoreflexiv, conform cu exigențele intelectual-estetice ale literaturii moderne. În consecință, chiar dacă Bizu debutează în nota proustiană a unei reverii subiectiv-paseiste30
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de bou" de la "beizadea" derivă antonomastic și "porecla" în cauză) și al unei "țiitoare" ajunse mai târziu nevasta armurierului și cunoscută tot sub un nume de împrumut ("deși-i uitasem numele, îmi mai aduceam aminte ca și de coana Lina"). Deghizamentul onomastic se datorează, nu-i greu de sesizat, unei interdicții magic-tabuizante, provenite probabil din credința că oamenii nu trăiesc, în timp, decât prin "poreclele" lor (numele sacru adoptat prin consens în comunitate și menit a desemna adevărata identitate a individului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a orfanului dintr-o tendință secesionistă, că a fost terorizat de infernalul model al strămoșului plăcintar de sub tutela căruia a scăpat prin cultivarea gustului pentru lectură, muzică, pictură, confort și igienă, că a devenit heraldist și genealogist din înclinație către deghizament și travesti, că avem în față un caz rarisim de telegonie ce se sustrage prezumției legale a paternității, că personalitatea mateină întrupează mitul supraomului lui Nietzche și morga marilor familii eșuate în nepăsare aristocratică și amoralism toate aceste propuneri pot
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
continuarea cercetării lui Petru Caraman. O mulțime de elemente incifrate de limbaj (obiecte ritualice, gesturi, vocabule) susțin răspîndirea mai largă, extracarpatică, a alegoriei, în forme rudimentare, ca la polonezi, sau dezvoltate și sofisticate, cum apar la români. Din cauza diversității și deghizamentului formelor de expresie, comparatismul făcut în grabă poate să abată cercetarea și pe căi lăturalnice. Ne amintim că și Ofelia, tîrîtă de ape, împletește o cunună maritală. Amănuntul intră în discuție doar ca pitoresc. Se pot găsi multe exemple de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea ei generală, constă chiar în râs, în exercițiul pe care ni-l facilitează de a simți ridicolul, de a-l descoperi ușor și repede, sub deghizamentul pasiunii și al modei, în toate combinațiile în care se amestecă cu alte calități încă și mai rele, sau chiar cu niște calități bune, și chiar în ridurile provocate de gravitatea solemnă. Să recunoaștem că Avarul lui Molière nu a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sinucis cu arsenic, devenind pentru romantici un prototip al geniului neînțeles. Benjamín Jarnés (1888-1940), scriitor spaniol, stil rafinat, original, sensibil. A dat eseuri și proză. „Era-n al anului sezon înfloritor / când hoțu-acel mințit [în sensul de prefăcut, aluzie la deghizamentul în taur celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
regret asta mai tîrziu, zise ea, după ce părul o să se usuce În toate direcțiile. Surprinse privirea lui Helen. Nu arăt ca Mickey, nu-i așa? — În nici un chip ca Mickey, rîse Helen pe un ton vinovat. Și nici ca un deghizament masculin, de scenă? — Mai curînd ca o femeie Într-un film de spionaj. Julia Își potrivi Înclinarea șepcii. — Ei, dacă n-o să ne aresteze pentru spionaj... Știi ce, hai să luăm cu noi restul vinului. Mai rămăsese o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și strălucitor de flacără. Cadrul vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aud scorurile în englezește, fifteen‑love, thirty all, forty‑fifteen, sau achiziționarea „șmokingului” și rochiei de mireasă pentru „căsătoria mea cu domnișoara Niculina Vrajbă”, dar rămâne un film „aliniat” ideologic. Încă de la prima secvență, Reconstituirea anunță absența oricărui compromis sau deghizament. Sobrietății din Duminică la ora 6 i se suprapune sarcasmul enorm. După ce exersase pe terenul retoricii eroismului comunist, acum Pintilie nu alege să construiască o retorică anticomunistă - în întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Când cedăm, cedăm, se spune, din slăbiciune. Dincolo de slăbiciune, se străvede însă o cauză despre care se vorbește mai puțin și care, tocmai de aceea, este mult mai eficace: ignoranța, o ignoranță care arborează, după împre jurări, cele mai perfide deghizamente. Există o „ignoranță“ a inimii, o învârtoșare care anulează spontaneitatea și frăgezimea afectelor, și există sărăcia mentală, care nu știe să separe accesoriul de esențial, aparențele de realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu semenii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dnei Elena Udrea, la o conferință de presă, i s-au văzut chiloții. Sau că s-a împiedicat și era să cadă când a coborât de pe podiumul unei întruniri. Altă dată, ni se comunică isprăvi fenomenale ale dlui Radu Mazăre (deghizamente bezmetice, date despre cum și-a pierdut „virginitatea“, detalii despre „femeia braziliancă“ etc). Mai aflăm că dl Crin Antonescu a mângâiat miei la Botoșani, că dl Tălmăcean dansează ca Michael Jackson și câte și mai câte, de natură să lămurească
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a alege între diferite specii de bătăuși, circari, impostori, prostănaci, obraznici, șmecheri, mafioți, gușteri și guguștiuci. Politicienii noștri sunt, de regulă, oameni fără convin geri. „Dreapta“ și „stânga“, „liberal“, „conservator“, „social-democrat“, „popular“ etc. sunt tot atâtea forme fără fond, simple deghizamente lucrative (de circumstanță). Întrucât nu au convingeri autentice, politicienii autohtoni se simt scutiți de a avea loialități. De aici, frecventele trădări, conflictele subterane, șantajele, traseismul. Rezultatul e o națiune în derivă, năucită de promisiuni niciodată împlinite, de un război de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Raidul promis nu va mai avea loc, dar jocul de confuzii și identități face să triumfe principiul adevărului. Răul este pedepsit, dialectic, de către partid, iar instrumentul justiției sociale este însuși tovarășul Mitică Ionescu. Nimic nu poate scăpa vigilenței revoluționare, iar deghizamentul de clasă este expus și condamnat. Lăudărosului Cavafu, ce invoca suferințele sale de ilegalist, îi este smulsă masca de pe chip: savantul inginer este un crupier din fostul cazino de la Sinaia (Cazino-ul ca loc al perdiției este legat inextricabil de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu-i țineau curelele, fie, în sfârșit, se dumireau ce fusese loviluția și, în virtutea vechilor state de plată, se atașau vechilor camarazi. Explicabil, Revoluția nu crease peste noapte nici oameni noi și nici caractere! În acest context, sub forme de deghizament criptocomuniste meșteșugite, vechii culturnici reveneau masiv în scenă, sub Ion Iliescu, împroșcând din greu cu noroi. Toți care vroiau să construiască în acele vremuri ceva, erau considerați dușmani și trebuia să li se dea în cap. Prin 1992, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și urmărească. Nu au fost uitate nici micile stabilimente de cazare și iată ce se preconizase la nivel Înalt: „În privința hanurilor mici din orașu și depe la mărgini unde foarte ușoru se pot sustrage dela viderea Poliției indivizii sub diferite deghizamente, Dvs. veți da ordin și vă veți interesa și personal ca asemenea localuri să fie sub toată strictețea observate pentru că numai În așa modu ordinea publică va fi netulburată”. Dilema rușilor ce a alimentat frica autorităților românești va fi fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
el în spațiul social. Pe de altă parte, costumația constituie o replică modernă la carnavalesc. Mișu apare cum spune Mateiu Caragiale despre Pașadia în Craii de Curtea‑Veche, „ferchezuit la deznădejde”. Genul acesta de eleganță exce- sivă împinge costumația spre deghizament. Cel de-al doilea episod evoluează însă dramatic, apariția inopinată a lui Mitică luând prin surprindere cuplul de amanți determină o reacție promptă și neașteptată din partea lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o vară). Sau din nou coincidența shakespeareană: ,Turnul vechi din noapte se ivește/ cu luna și pe culme se împlîntă./ E alb ca spectru regelui Hamlet./ Un zid îi dă ocol cu rigla-i frîntă" (Sighișoara). Dar nu în asemenea deghizamente rezidă profunzimea poeziei lui Vinea. Oricîtă dexteritate stilistică ar vădi, oricît ar contribui la funcționarea unui mecanism literar, ele trădează o timiditate a eului, timiditate ce devine ea însăși factor component al prestației sale. între cursivitatea tabloului metaforizant, spectru cinetic
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
are pe masă un tom complicat/ cu minunății despre evul mediu - și pete/ de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe)!” (mopete și ipostazele). E o teatralitate glumeț-tristă care pune prezența în paranteză, o teatralitate a absenței. Sub deghizamentul biografismului, al personismului (termenii lui O’Hara, ca embleme postmoderne), Mopete exprimă, totuși, impersonalitatea mdoernistă a actului creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența privată a poetului și discursul său. Atît Mopete cît și alte personaje ale producției lui
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
decembrie! În contact cu aerul democratic, ea explodează în vandalism și barbarie. Spirit lucid și salubru, Ana Blandiana a fost ținta predilectă a unei politici pe care am fi crezut-o apusă, în zona căreia se înscrie incontestabil, precum un deghizament îndeajuns de stîngaci, și „apolitismul”.
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]