596 matches
-
a ceea ce a fost spus mai sus de narator (scena are loc "aproape de ușa de la intrare" a casei familiei de Rênal). Însă în cazul în care nu există un narator, textul trebuie să găsească un mijloc pentru a explicita referințele deictice fără a ieși din conștiința subiectului. Acest lucru obligă uneori textul să recurgă la construcții deloc firești. De pildă, în monologul interior din Les lauriers sont coupés: Seara în care am scris acestea este seara în care o întâlnisem, pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îi vor permite să-și construiască o reprezentare precisă. Cu acest tip de folosire ieșim totuși din localizarea în sens strict, având în vedere că nu desemnează referenții accesibili din cadrul înconjurător, ci reprezentările conștiinței. În momentul în care referentul unui deictic îi este opac cititorului, acesta din urmă are inevitabil tendința să considere că dacă ar putea asista la scena descrisă sau să locuiască în conștiința personajelor, ar avea acces la el. Acest lucru ne îndeamnă să uităm că lumea pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de informații: ea furnizează prin definiție ceea ce este îi necesar propriei sale economii. Dacă o anumită informație lipsește, acest lucru se întâmplă pentru că povestirea este făcută în așa fel încât informația respectivă să nu fie furnizată. 1.11. Tipuri de deictice spațiale Din punct de vedere morfo-sintactic, clasa deicticelor spațiale este eterogenă, împărțindu-se în principal în două grupuri, demonstrative și adverbiale. Dacă unele demonstrative sunt deictice prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îi necesar propriei sale economii. Dacă o anumită informație lipsește, acest lucru se întâmplă pentru că povestirea este făcută în așa fel încât informația respectivă să nu fie furnizată. 1.11. Tipuri de deictice spațiale Din punct de vedere morfo-sintactic, clasa deicticelor spațiale este eterogenă, împărțindu-se în principal în două grupuri, demonstrative și adverbiale. Dacă unele demonstrative sunt deictice prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul lexical și valoarea deictică: în mod direct (această
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în așa fel încât informația respectivă să nu fie furnizată. 1.11. Tipuri de deictice spațiale Din punct de vedere morfo-sintactic, clasa deicticelor spațiale este eterogenă, împărțindu-se în principal în două grupuri, demonstrative și adverbiale. Dacă unele demonstrative sunt deictice prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul lexical și valoarea deictică: în mod direct (această masă) sau prin pronominalizare (acesta, acela). A nu se confunda, atenție, aceste deictice veritabile cu demonstrativele cu valoare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de vedere morfo-sintactic, clasa deicticelor spațiale este eterogenă, împărțindu-se în principal în două grupuri, demonstrative și adverbiale. Dacă unele demonstrative sunt deictice prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul lexical și valoarea deictică: în mod direct (această masă) sau prin pronominalizare (acesta, acela). A nu se confunda, atenție, aceste deictice veritabile cu demonstrativele cu valoare anaforică, prin care se reia o unitate deja introdusă în text (cf. "acestei fântâni" din fragmentul din Paul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adverbiale. Dacă unele demonstrative sunt deictice prin excelență, putând însoți un gest al enunțătorului (asta, aceasta, aceea), altele combină sensul lexical și valoarea deictică: în mod direct (această masă) sau prin pronominalizare (acesta, acela). A nu se confunda, atenție, aceste deictice veritabile cu demonstrativele cu valoare anaforică, prin care se reia o unitate deja introdusă în text (cf. "acestei fântâni" din fragmentul din Paul și Virginia sau "acestea" de la începutul fragmentului din Les lauriers sont coupés). Deicticele adverbiale cu statut de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se confunda, atenție, aceste deictice veritabile cu demonstrativele cu valoare anaforică, prin care se reia o unitate deja introdusă în text (cf. "acestei fântâni" din fragmentul din Paul și Virginia sau "acestea" de la începutul fragmentului din Les lauriers sont coupés). Deicticele adverbiale cu statut de "complemente circumstanțiale" se distribuie în diverse microsisteme de opoziții: aici / acolo, aproape / departe, în fața / în spatele, la stânga / la dreapta etc, decodându-se în funcție de felul în care enunțătorul lor se înscrie în spațiu. Ajunge ca enunțătorul să se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu o plâng pe servitoarea ce-l va lua de bărbat" (I, 7); în schimb, despre Arlequin, de care nu-i place, spune că refuză "să suporte brutalitățile animalului ăluia" (II, 7), excluderea fiind aici întărită de substantivul "animal". Alături de deicticele spațiale ușor de reperat, există fenomene deictice mai puțin evidente. Este mai ales cazul opoziției între a merge și a veni. Obiectiv vorbind, nu există nicio diferență între Paul merge la birou și Paul vine la birou, însă a veni
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
va lua de bărbat" (I, 7); în schimb, despre Arlequin, de care nu-i place, spune că refuză "să suporte brutalitățile animalului ăluia" (II, 7), excluderea fiind aici întărită de substantivul "animal". Alături de deicticele spațiale ușor de reperat, există fenomene deictice mai puțin evidente. Este mai ales cazul opoziției între a merge și a veni. Obiectiv vorbind, nu există nicio diferență între Paul merge la birou și Paul vine la birou, însă a veni se folosește dacă agentul procesului se îndreaptă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
câteva elemente pe care le-am prezentat mai sus, putem întrezări deja dificultățile cu care se confruntă naratorul când trebuie să localizeze ceva în text. Îi este deci dificil să-și mențină constant o poziție care ar elimina orice reperare deictică, fie că e bazată pe subiectivitatea naratorului, fie pe cea a personajelor. Acest lucru este cu atât mai dificil cu cât localizările aparent obiective și independente de actul enunțării pot conține un punct de reper subiectiv. A scrie, de exemplu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lăsate de cele două automobile de pe stradă. La numărul 9, ciocanul care arăta o mână ce ținea o bilă, ca mâna dreaptă a unui împărat, avea un nod din crep [...]74. De fapt, acest text nu a eliminat orice dimensiune deictică. Demonstrativul din construcția inaugurală aceasta era marchează intrarea în enunțarea narativă: naratorul începe textul desemnându-i cititorului un loc căruia, în realitate, el îi dă naștere prin chiar gestul său. Însă odată pornită pe această cale, povestirea devine într-un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a cărui împletitură o lumina, o fată grasă cu picioarele sprijinite de scaun se ridică, cu părul încâlcit de somn, din fotoliul mare acoperit cu un cearșaf negru, în care stătea, moțăind. Am pus în italice cele trei localizări strict deictice. Ansamblul descrierii este construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat chiar în text, puțin mai încolo: "lampă după lampă, perspectiva se îndepărtează". Nu mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și rămas nedeterminat, cum se întâmplă în acest text care-i alocă cititorului un punct de observație. Textele narative pot evita alternativa dintre textul fără punct de vedere și textul raportat la punctul de vedere al unui personaj, atribuind elementele deictice unui narator neidentificat. La Milan Kundera, următorul început de roman este ilustrativ în acest sens: Începe toamna coroanele copacilor se îngălbenesc, se înroșesc, ruginesc; mica stațiune balneoclimaterică, așezată într-o vale fermecătoare, pare asediată de flăcări. De-a lungul colonadei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fapt ce o scoate din răbdări pe tânăra asistentă medicală Ruzena care lucrează [aici] la bazinul afectat tratamentului doamnelor sterile!75 În acest text, nu există un personaj efectiv sau virtual la care să putem raporta cele două ocurențe ale deicticului aici. Mai exact, singurul "personaj" care ar putea susține enunțarea acestor deictice este însuși naratorul care se adresează cititorului. Narațiunea implică într-adevăr o dublă scenă: cea a întâmplării povestite și cea a narării acestei întâmplări 76. Adverbele "aici" nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lucrează [aici] la bazinul afectat tratamentului doamnelor sterile!75 În acest text, nu există un personaj efectiv sau virtual la care să putem raporta cele două ocurențe ale deicticului aici. Mai exact, singurul "personaj" care ar putea susține enunțarea acestor deictice este însuși naratorul care se adresează cititorului. Narațiunea implică într-adevăr o dublă scenă: cea a întâmplării povestite și cea a narării acestei întâmplări 76. Adverbele "aici" nu desemnează stațiunea balneoclimaterică altfel decât așa cum figurează ea pe scena narativă, localizată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cunoaște traiectorii distincte. La Kundera, această alunecare discretă de la un plan la altul nu este făcută pentru a surprinde, deoarece naratorul este constant luat drept martor activ și ironic la aventurile eroului său. De altfel, aceste două ocurențe ale adverbului deictic aici sunt asociate în text cu câteva elemente care implică un subiect evaluator: "pare asediată", "vale fermecătoare", "se spune că...". Spre deosebire de romancier, autorul dramatic nu se confruntă cu aceste probleme de localizare. Având în vedere că el oferă spectacolul schimburilor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fermecătoare", "se spune că...". Spre deosebire de romancier, autorul dramatic nu se confruntă cu aceste probleme de localizare. Având în vedere că el oferă spectacolul schimburilor verbale presupuse a fi independente de el și cum locul enunțării este imediat perceptibil pentru spectator, deicticele spațiale sunt interpretabile de către public dacă trimit la elemente accesibile de pe scenă. În momentul în care Contesa îi cere Suzannei la începutul actului al II-lea din Nunta lui Figaro: Deschide puțin fereastra dinspre grădină e o căldură aici!...77
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zero: ar fi cea a romancierului omniscient, care nu are propriu-zis un punct de vedere; focalizarea internă, care prezintă situațiile prin conștiința unui personaj; focalizarea externă, care descrie din exterior un personaj la conștiința căruia nu avem acces. Însă caracterul deictic sau non-deictic al elementelor localizatoare ține de un nivel diferit de analiză. Nimic nu împiedică naratorul să recurgă, de exemplu, la "focalizarea internă" folosind reperaje non-deictice. Punctul slab în tipologia lui Genette este focalizarea "externă", greu de ilustrat. Alain Rabatel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
intenționat nu este deloc atent la ceea ce-l înconjoară. Vom remarca referitor la acest exemplu (însă acest lucru se întâmplă în general) că, în cazul punctului de vedere, este imposibil să deosebim reprezentarea percepțiilor de reprezentarea gândurilor 81. 1.14. Deicticele temporale Dacă deicticele spațiale se organizează pornind de la poziția corpului enunțătorului, deicticele temporale au ca punct de reper momentul enunțării, moment care corespunde prezentului lingvistic. Ca și mai sus, trebuie să facem o deosebire între indicațiile temporale cu reperaj "absolut
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deloc atent la ceea ce-l înconjoară. Vom remarca referitor la acest exemplu (însă acest lucru se întâmplă în general) că, în cazul punctului de vedere, este imposibil să deosebim reprezentarea percepțiilor de reprezentarea gândurilor 81. 1.14. Deicticele temporale Dacă deicticele spațiale se organizează pornind de la poziția corpului enunțătorului, deicticele temporale au ca punct de reper momentul enunțării, moment care corespunde prezentului lingvistic. Ca și mai sus, trebuie să facem o deosebire între indicațiile temporale cu reperaj "absolut" (în 1975, pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la acest exemplu (însă acest lucru se întâmplă în general) că, în cazul punctului de vedere, este imposibil să deosebim reprezentarea percepțiilor de reprezentarea gândurilor 81. 1.14. Deicticele temporale Dacă deicticele spațiale se organizează pornind de la poziția corpului enunțătorului, deicticele temporale au ca punct de reper momentul enunțării, moment care corespunde prezentului lingvistic. Ca și mai sus, trebuie să facem o deosebire între indicațiile temporale cu reperaj "absolut" (în 1975, pe 22 iunie 1912...) și cele care au nevoie de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sus, trebuie să facem o deosebire între indicațiile temporale cu reperaj "absolut" (în 1975, pe 22 iunie 1912...) și cele care au nevoie de un punct de reper pentru a fi interpretate. Dintre acestea din urmă trebuie să distingem reperajele deictice de reperajele non-deictice. Reperajele deictice se bazează pe momentul enunțării (L-am văzut ieri), reperajele non-deictice au drept punct de reper o indicație temporală dată de cotext: în L-am văzut cu o zi înainte de plecarea sa, "plecarea sa" este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deosebire între indicațiile temporale cu reperaj "absolut" (în 1975, pe 22 iunie 1912...) și cele care au nevoie de un punct de reper pentru a fi interpretate. Dintre acestea din urmă trebuie să distingem reperajele deictice de reperajele non-deictice. Reperajele deictice se bazează pe momentul enunțării (L-am văzut ieri), reperajele non-deictice au drept punct de reper o indicație temporală dată de cotext: în L-am văzut cu o zi înainte de plecarea sa, "plecarea sa" este construcția care ne permite să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
construcției "cu o zi înainte". Diferența dintre ieri și cu o zi înainte de plecarea sa nu constă în durata obiectivă având în vedere faptul că ambele marchează intervalul de o zi înainte de punctul de reper -, ci în natura acestui reper. Deicticul ieri, în funcție de momentul în care va fi enunțat, va putea trimite la o infinitate de date diferite, în timp ce cu o zi înainte de plecarea sa nu va putea fi schimbat atunci când se fixează momentul corespunzător plecării sale. Nu putem totuși să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]