82 matches
-
logos "cuvânt, teorie"), chiliasm (gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat. cogito "eu gândesc"), cosmogonie (gr. kosmos "lume, univers" + gonos "origine, naștere"), cosmologie (gr. kosmos "lume, univers" + logos "cuvânt,vorbire"), cvietism (lat. quies "liniște"), deism (lat. deus "zeu"), deontic (gr. deon, deontos "ceea ce se cade, ceea ce este necesar"), eclectism (gr. eklego "a alege, a opta"), eidetic (gr. eidos "formă, esență"), enteleheie (gr. enteleheia, din en "în", telos "scop" și enhein "a avea"), epistemic (gr. episteme
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
discuție a dogmelor esențiale ale religiei. Începînd cu sfîrșitul secolului al XVIII-lea, rațiunea și creștinismul apar de neîmpăcat. în privința religiei, părerile filosofilor nu sînt totuși unanime. Odată dogmele religioase îndepărtate, majoritatea gîndi-torilor păstrează o credință vagă în Dumnezeu, un deism care nu are nevoie de o religie organizată. Acesta se manifestă la Rousseau printr-un sentiment de dragoste față de creatorul naturii, în timp ce la Voltaire se reduce la o admirație foarte cumpătată pentru un Dumnezeu-ceasornicar, care a reglat atît de bine
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ne g�ndim c? s-au aranjat la timpul potrivit printre cei care erau ostili maximalismului revolu?ionar �n general ?i lui Robespierre �n particular, dar poate ?i din convingere, �n m?sura �n care voiau s? o rup? cu deismul r?s?riț �n urma iacobinismului anilor 1793-1794 (Copans & Jamin, 1978(*. Sub numele de �ideologie� ace?ți oameni, care s�nt savan?i �nainte de toate, �n?eleg promovarea unei activit??i intelectuale de un gen nou, o ?tiin?? a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei, prin prezența și acțiunea Sa creatoare, susținătoare și conducătoare a lumii. Socotindu-l pe Dumnezeu transcendent, se deosebește de panteism; atribuindu-i lui Dumnezeu, ca providență, o acțiune perpetuă, se deosebește de deism (orientare filozofică-religioasă, sec. XVII-XVIII) 44. teozofia = nume dat diferitelor doctrine filozofice-religioase de origine orientală care susțin posibilitatea cunoașterii nemijlocite a „esenței lui Dumnezeu” ori a esenței divinității cu ajutorul unei „iluminări” și al unei intuiții mistice aparte 45. tradiționalism = tendință de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară. Declinul arhetipurilor paternalității divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris. La început traducător, se întâlnește, de asemenea, cu Condillac. Pe măsură ce își hrănește spiritul, gândirea sa se îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu "Cugetări filosofice", în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie "Scrisoare despre orbi", ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care îl va conduce direct la închisoarea Vincennes în 1749. Cele cîteva
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul, intoleranța, cenzura, precum și constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul adecvat și rațional al progresului. Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în mod firesc la deism; aceleași calități au avut un rol important în determinarea reacției de mai târziu a romantismului. Reacționând la dogmatism, iluminismul a găsit un culoar favorabil într-o perioadă în care Biserica își pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune ordinea socială
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
aceeași fervoare și implicare precum în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care au denumit-o deism. Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus în mișcare de către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul - mișcarea fizică, fiziologia ființei umane, politica, societatea, economia - își are propriul set de principii
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
într-un mod probabilist. Nu există consens științific cu privire la ideea că mecanica cuantică ar fi respins determinismul. În timp ce descrierea mecanicii cuantice este indeterministă, nu cunoaștem dacă acest indeterminism este ontic sau epistemic. Intrinsecă dezbaterii privind determinismul este chestiunea primei cauze. Deismul, o filozofie dezvoltată în secolul XVII, afirmă că Universul a fost determinist de la crearea sa, dar atribuie această creeare unui Dumnezeu metafizic sau unei prime cauze externă lanțului determinist. Dumnezeu poate că a început procesul, dar nu i-a influențat
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
Locke, potrivit căreia rațiunea nu face decât să combine și să separe "ideile simple" furnizate de simțuri, l-au determinat pe Engels să-l considere, alături de Bacon, drept întemeietor al metodei metafizice în filosofia modernă. A fost unul din întemeietorii deismului. Datorită contradicțiilor sale, filosofia lui Locke a slujit drept punct de plecare atât materialismului secolului al XVIII-lea cât și idealismului subiectiv a lui Berkeley. Prin lucrarea sa "Câteva păreri asupra educației" (1693), care a înrâurit puternic dezvoltarea pedagogiei în
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
unii socinianisti precum Biddle, și poate indica faptul că acesta a adoptat o poziție ariană spre sfârșitul vieții. Lui Locke nu îi era clar la acea vreme conceptul de păcat originar, astfel că a fost acuzat de socinianism, arianism și deism. Dar nu a negat existența răului. Omul este capabil să provoace războaie nedrepte și să comită crime. Criminalii trebuie pedepsiți, chiar cu însăși pedeapsa capitală. Cu privire la Biblie, Locke era foarte conservator. A continuat să fie inspirat de către Scripturi. Miracolele erau
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv deși sunt încă vulnerabili puii pot supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv deși sunt încă vulnerabili puii pot supraviețui singuri chiar și în condiții extreme însă slavii au prădat pășunile și au furat mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels", 1755), în care expune ipoteza genezei universului dintr-o nebuloasă, ipoteză care a fost dezvoltată mai târziu, independent de Kant, de către Pierre de Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
nebuloasă, ipoteză care a fost dezvoltată mai târziu, independent de Kant, de către Pierre de Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Laplace. În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul. Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood și Merold Westphal. În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată "Religia în limitele rațiunii", a fost evidentiat că filosoful Kant reduce religiosul la rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.. Kant se înscrie
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Harriet (potrivit ritualului bisericii anglicane), pentru a-și legaliza prima căsătorie, oficiată în Scoția. Totuși, nici această inițiativă a lui nu duce la o împăcare reală cu soția sa. Singura operă mai importantă în această perioadă este dialogul filosofic "Împotriva deismului" ("A Refulation of Deism"), publicat, fără semnătură, pe la începutul anului 1814. În iunie, Harriet pleacă la Bath împreuă cu fetița, părăsindu-l de fapt pe Shelley. La Londra, acesta face cunoștință cu Mary Godwin, fiica filosofului, și a luptătoarei feministe
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
anglicane), pentru a-și legaliza prima căsătorie, oficiată în Scoția. Totuși, nici această inițiativă a lui nu duce la o împăcare reală cu soția sa. Singura operă mai importantă în această perioadă este dialogul filosofic "Împotriva deismului" ("A Refulation of Deism"), publicat, fără semnătură, pe la începutul anului 1814. În iunie, Harriet pleacă la Bath împreuă cu fetița, părăsindu-l de fapt pe Shelley. La Londra, acesta face cunoștință cu Mary Godwin, fiica filosofului, și a luptătoarei feministe Mary Wollstonecraft (autoarea unei
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
în special a lui Robespierre. Pâine a fost arestat în Paris și încarcerat în decembrie 1793; a fost eliberat în 1794. A devenit faimos în urmă publicării cărții sale „"The Age of Reason"” („"Epoca rațiunii"”) (1793-1794), în care a apărat deismul și a criticat unele doctrine creștine. În „"Agrarian Justice"” („"Justiție agrara"”) (1795) a introdus concepte similare cu cele ale socialismului. Pâine a rămas în Franța la începutul epocii napoleoniene, condamnând însă tendința lui Napoleon către dictatură și numindu-l „"cel
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
legată de proprietatea privată. Nouă justificare a proprietății îl despart pe acesta de foștii teoreticieni precum Hugo Grotius, Samuel von Pufendorf sau John Locke. Demonstrează consimțământul lui Pâine față de valorile liberale, cu precădere libertatea individuală și egalitatea morală. Fidel fiind deismului britanic al secolului XVIII, Pâine a scris prima parte a lucrării The Age of Reason înainte să fie închis, o critică la adresa religiei organizate, constituită prin numeroasele inconsistente pe care le-a găsit în Biblie, și prin intermediul căreia a scos
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
fiind reintroduse în ediția din 1818. Deși Pâine nu s-a descris niciodată drept deist, a scris că: Scrierile lui Pâine i-au influențat puternic pe contemporani și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-au citat pe Thomas Pâine că intelectual influent. Critică
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke, "Empirismus," și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
au accentuat această obsesie. Ca urmare, Miller s-a apucat serios de studiul Scripturii, ceea ce l-a făcut să se apropie din nou de credința baptistă a părinților lui, prețuind tot mai mult Biblia și să luând poziție publică împotriva deismului. Miller descrie cum amintirea imaginii lui Iisus din Evanghelie l-a salvat din disperarea deistă și l-a întors la speranța creștină care se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu. William Miller a început un studiu tot mai profund și mai
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost îndepărtate, cu dispreț și cu multă vărsare de sânge. Ca înlocuitor, unii au proclamat cultul rațiunii, care nu
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale "Lettres philosophiques", a detaliat liberalismul englez (1731). Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit "Theist", un om cu credința în Dumnezeu
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]