83 matches
-
susținea că sursa obligației morale se află în rațiune și în armonia lucrurilor, precum și în utilitatea virtuții, în timp ce arianismul vedea sursa obligației în natura lucrurilor; socianismul postula că rațiunea umană este suficientă pentru a descoperi natura și obligația virtuții, iar deismul admitea că obligația se bazează pe utilitate și pe natura lucrurilor, iar rațiunea este singura lumină naturală a omului. În ceea ce îl privește pe Grotius, el a fost acuzat de arminianism, iar aceasta explică de ce puritanii din Anglia care argumentau
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară. Declinul arhetipurilor paternalității divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
logos "cuvânt, teorie"), chiliasm (gr. chiliasmos "o mie"), cinicii (gr. kynikos de la kyos, kynos "câine"), cogito (lat. cogito "eu gândesc"), cosmogonie (gr. kosmos "lume, univers" + gonos "origine, naștere"), cosmologie (gr. kosmos "lume, univers" + logos "cuvânt,vorbire"), cvietism (lat. quies "liniște"), deism (lat. deus "zeu"), deontic (gr. deon, deontos "ceea ce se cade, ceea ce este necesar"), eclectism (gr. eklego "a alege, a opta"), eidetic (gr. eidos "formă, esență"), enteleheie (gr. enteleheia, din en "în", telos "scop" și enhein "a avea"), epistemic (gr. episteme
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
discuție a dogmelor esențiale ale religiei. Începînd cu sfîrșitul secolului al XVIII-lea, rațiunea și creștinismul apar de neîmpăcat. în privința religiei, părerile filosofilor nu sînt totuși unanime. Odată dogmele religioase îndepărtate, majoritatea gîndi-torilor păstrează o credință vagă în Dumnezeu, un deism care nu are nevoie de o religie organizată. Acesta se manifestă la Rousseau printr-un sentiment de dragoste față de creatorul naturii, în timp ce la Voltaire se reduce la o admirație foarte cumpătată pentru un Dumnezeu-ceasornicar, care a reglat atît de bine
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cele mai în măsură să reconstituie idealul națiunilor independente din punct de vedere temporal, „dar legate spiritual printr-o agregare liber consimțită”. în evoluția istorică a Occidentului, etapa negativismului protestant, unde s-au oprit Germania și Anglia, sau cea a deismului voltairian care l-a înlocuit în Franța nu erau deloc inevitabile. Italia și chiar Spania vor putea ușor să le depășească, tot așa cum Franța a depășit calvinismul. În compensație pentru aparenta lor rămînere în urmă, meridionalii vor trece direct de la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
9). În sfârșit, o privire filozofică poate întrevedea în Călătorul heruvimic refuzul înțelegerii Providenței prin prisma unui model cosmologic mecanicist sau determinist, cel pe care revoluțiile științifice ale veacului al XVII-lea l-au promovat, întărind ideologia „religiei naturale” și deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică a condescendenței sofianice pe care Pronia divină o vădește în lucrarea sa cosmică: Gott ist mein spiel (s. 84), în timp ce oamenii îndumnezeiți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Este o orientare dătătoare de speranță, iar noblețea gândului astfel exprimat va avea succes în toate regiunile Europei, cu deosebire în Răsărit, unde națiunile în formare se vor confrunta cu asemenea aspecte timp de aproape un secol de acum încolo. Deismul lui, întemeiat pe pura intuiție și pe experiența personală - cum s-a observat - se opune deismului raționalist profesat de Voltaire sau empirismului rațional elaborat de Montesquieu. Rousseau „distinge religia omului (teismul) de religia cetății” (P. Chaunu). Aspirații profunde (nu lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
regiunile Europei, cu deosebire în Răsărit, unde națiunile în formare se vor confrunta cu asemenea aspecte timp de aproape un secol de acum încolo. Deismul lui, întemeiat pe pura intuiție și pe experiența personală - cum s-a observat - se opune deismului raționalist profesat de Voltaire sau empirismului rațional elaborat de Montesquieu. Rousseau „distinge religia omului (teismul) de religia cetății” (P. Chaunu). Aspirații profunde (nu lipsite de contradicție), care stau la baza sistemului său, îl îndreptățesc pe Ernst Cassirer să-l considere
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
prin raportarea la adevărul demonstrat a infirmat ordinea tradițională, fondată pe autoritatea sacra indiscutabila și pe subordonarea persoanei față de starea socială (ordo, état) sau comunitate. Legitatea excludea acțiunea harică a lui Dumnezeu în lume (prezenta imanenta pe care o contesta deismul), iar concepția universului omogen anula principiul diferențierilor calitative (al locului natural aristotelic), de la care se revendică în fond regimul privilegiilor. În acest sens au interpretat știință luminiștii, care fără să fi fost ei înșiși fizicieni au popularizat elementele sistemului newtonian
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
cadrul cultural și politic era diferit de acela al Bisericii: o cultură pozitivistă, o religie a progresului, care îl avea printre reprezentanți pe scriitorul Emile Zola2, dezvoltarea socialismului datorită sărăciei proletariatului și a crizelor economice, activitatea lojilor masonice, îndepărtate de deismul originar, și cercurile de liber-cugetători. Anticlericalismul de bază, cu exprimări adesea violente, avea să-i facă pe catolici să se simtă atacați și deci să-i silească să se apere prin intermediul acțiunilor partidelor politice, în timp ce alianțele politice cu liberalii, chiar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
moral? Fără în-do-ia-lă!! Nu cred. Și de ce vrei neapărat, de ce vreți voi întotdeauna, să credem nu în Dumnezeu în general, ci obligatoriu în cel al creștinilor, și în trinitate și în zămislirea neîntinată... Dar cu ce ar suferi credința mea, deismul meu filosofic, dacă aș afla că nici o minune evanghelică nu a avut loc? Cu nimic!341. (trad. a.) În același sens, relevante sunt disputele filosofice și ideologice cu Lev Rubin, un marxist fanatic, filolog germanist, care crede că un stat
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei, prin prezența și acțiunea Sa creatoare, susținătoare și conducătoare a lumii. Socotindu-l pe Dumnezeu transcendent, se deosebește de panteism; atribuindu-i lui Dumnezeu, ca providență, o acțiune perpetuă, se deosebește de deism (orientare filozofică-religioasă, sec. XVII-XVIII) 44. teozofia = nume dat diferitelor doctrine filozofice-religioase de origine orientală care susțin posibilitatea cunoașterii nemijlocite a „esenței lui Dumnezeu” ori a esenței divinității cu ajutorul unei „iluminări” și al unei intuiții mistice aparte 45. tradiționalism = tendință de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
direct? În cele mitologice sau în cele revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde la toate aceste întrebări, era necesar să se discute și să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
des întâlnită printre evreii perioadei inter-testamentare și scriitorii bisericii creștine primare. Contrar a ceea ce am fi înclinați să credem, genul apocaliptic se definește ca ceva scris după data sfârșitului pe care îl prezice 1. Definiția aceasta restrânsă pare influențată de deism, care contesta cartea lui Daniel pe motiv că fusese scrisă după evenimentele pe care pretindea că le prezice. Vizionarismul apocaliptic ca gen literar practicat de evrei și de primii creștini dintre 250 î.Hr. și 150 d.Hr. se distinge atât
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
79 au relevat în scrierile lor necesitatea realizării unui concordat între aspirațiile individuale și cele de obște, dată fiind inseparabilitatea fericirii și a binelui individual, față de binele și fericirea comună tuturor. În chestiunile social-politice, iluminiștii germani s-au oprit la deism și reformism, ultimul văzut a fi transpus în viață prin intermediul absolutismului luminat. Absolutismul luminat din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea reprezintă după expresia lui Pierre Chaunu: "o formă a statului care recuperează, o formă adaptată spațiilor destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de ce? Va fi vreodată, omenirea, ajunsă a nu mai cere, nici iertare, nici judecare? Să așteptăm un „Homo inocens”? Se mai desprinde și imaginea unei omeniri opționale, care, pornește în viață, pură, apoi, cu anii, alege, ori corectitudinea, ori invers, deism sau satanism. Apoi, post mortem, iarăși dualism. Și astfel, cele „două puncte cardinale”, conduc și la o organizare social-statală, bazată, când pe forța dreptului, când pe dreptul forței, într-o mobilitate progresivă. Dualități ce fac ca „Homo” să fie mai
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
a tipărit niciodată un set complet de 19 plăci al celor două serii). All Religions are One și There Is No Natural Religion reprezintă primele scurte tratate de factură filosofica, "Stereotipul Originar al lui Blake"8, primul atac direct împotriva deismului, i.e. "Religia Naturală", prin intermediul unor aforisme care demonstrează existența unei lumi dincolo de simțuri. Sînt prima încercare a lui Blake de a realiza o lucrare "iluminata", unind textul și desenul prin tehnică gravării în relief. ☼ The Book of Thel, 1789; există
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a coincis cu izbucnirea Revoluției Franceze pe care Blake a sprijinit-o cu entuziasm, ca și ceilalți membri ai grupului care se întîlneau la magazinul lui Joseph Johnson. El se deosebea, însă, de ceilalți revoluționari englezi prin ură manifestată față de deism, ateism, panteism și materialism, ca și printr-un profund spirit religios. Fragmentul intitulat The French Revolution este o tentativă de a transforma istoria contemporană în poezie narativa; celebrează nașterea democrației în Franța și prăbușirea concomitenta a monarhiei; regele Ludovic, bolnav
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
națională pentru cucerirea independenței, în care se va implica și Byron. ¶ Englezii invadează capitala Statelor Unite, Washington. Prin Tratatul de la Ghent ia sfîrșit războiul dintre Anglia și Statele Unite. ¶ P.B. Shelley părăsește Anglia (împreună cu Mary Godwin); în Elveția scrie A Refutation of Deism. ¶ Apar The Corsair; Lara și Ode to Napoleon de Byron. ¶ Apare poemul The Excursion (parte a poemului The Recluse) de W. Wordsworth. ¶ Apare românul (anonim) Waverly de Walter Scott (alte române apar între 1815-1832). ¶ Adalbert von Chamisso publică Peter Schlemihls
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
against Satan, resolv'd în open Sanhedrim To burn Mystery with fire & form another from her ashes, For God puț it into their heart to fulfill all hîș will. The Ashes of Mystery began to animate; they call'd it Deism And Natural Religion; aș of old, șo now anew began 615 Babylon again în Infancy, call'd Natural Religion. [End of the Eighth Night] VALA Night the Ninth Being The Last Judgement And Los & Enitharmon builded Jerusalem, weeping Over the
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dezbinată-mpotriva Satanei, hotărît-a-n deschisul Sanhedrin Taină cu foc s-o ardă și din cenușile-i altă să-nchege, Căci Dumnezeu le-a pus în inimi astfel să-i împlinească voia. Și începură-a prinde viață Cenușile Tainei; îi spuseră Deism Și Religie-a Naturii; că de demult, acuma Babilonul înnoit 615 Pruncia iar și-o începu, numită Religie-a Naturii. Sfîrșitul Nopții a Opta VALA Noaptea a Noua306 Fiind Judecată de Apoi307 Și Los și Enitharmon Ierusalimul îl zidiră, plîngînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
infra notă despre Rahab (Rahab/Rahav) (VIII, 199). 251 (VIII, 199) RAHAB este mama lui Tirța (Tirzah) (cf. Milton 13, 41) și simbol al Religiei Naturii (Natural Religion) (Rahab este "Vala, jos trasă-n trup Vegetal", cf. Vala, VIII, 277), deismul sau panteismul pe care Blake întotdeauna le-a înfierat. Blake a împrumutat numele din Vechiul Testament, unde Rahab este desfrînata din Ierihon care a ascuns de slujitorii împăratului cele două iscoade pe care Iosua le trimisese pentru a cerceta Ierihonul. Rahab
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dumnezeu a intervenit în mod direct în creația vieții, a plantelor, animalelor și omului. În Biblie există afirmații clare în sensul că Dumnezeu a intervenit direct în cursul evenimentelor majore care constituie istoria naturii, iar aceste afirmații sunt incompatibile cu deismul. Dacă ideea originii comune a tuturor viețuitoarelor s-ar sprijini pe dovezi pe deplin concludente, ar trebui, așadar, să admitem că rațiunea contrazice credința. Nu acesta este însă cazul, crede Plantinga. Multe dovezi în favoarea asecendenței comune, cum sunt organele rudimentare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Paley că el îl reprezintă pe Atotputernicul mai degrabă ca meșteșugar, decât ca un Creator [...] Dar această obiecție dispare dacă punem argumentul în forma pe care o cere doctrina evoluției.“ Câțiva ani mai târziu, teologul de la Oxford Aubrey Moore, acuzând deismul care îl concepe pe Dumnezeu drept o ființă inactivă plasată într un colț îndepărtat al universului, scria: „Știința l-a împins pe Dumnezeul deist tot mai departe, iar în momentul în care El va fi cu desăvârșire împins afară, a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu e obligatorie pentru a crede în Dumnezeu. De aici încolo accentele se înăspresc, căci voi ajunge să cred într-un Dumnezeu al naturii pe care nici o dogmă religioasă nu îl poate prinde, și atunci sunt eretic sub anatema de deism (divinul nu e ceva supranatural, ci e totuna cu legile naturii). Privesc noaptea stelele și simt armonia cosmică și îmi spun că toată ordinea lor fascinantă e prea frumoasă ca să fie rodul unei întîmplări oarbe. Estetic vorbind, cel mai bun
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]