77 matches
-
ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios, și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă - prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori de la M. Kogălniceanu, ce importantă mai are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
două decenii, din literatură. Opera sa nu a mai fost reeditată, numele său nu a mai fost menționat decât ca exemplu negativ, iar cărțile sale au fost trecute în fondul secret al bibliotecilor. Recuperarea a început de-abia în timpul dezghețului dejist, însă nu a fost niciodată completă, cu toate că poezia lui Goga s-a aflat printre preferatele regimului ceaușist, cel puțin în ultimul deceniu. Deși naționalist, regimul lui Ceaușescu nu a permis reeditarea, nici măcar într-o ediție critică pentru uzul specialiștilor, a
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori de la M. Kogălniceanu, ce importantă mai are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori de la M. Kogălniceanu, ce importantă mai are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că Traian Băsescu n-a fost deloc sincer când a făcut-o. Se vede clar: ce rezultate concrete a avut acea condamnare? Nici unul. Eu consider că însăși acțiunea de condamnare oficială a comunismului ca doctrină (nu a dictaturii ceaușiste sau dejiste!) a fost în sine una crucială. Dar probabil că sunt subiectiv. Problema e că președintele nu are la îndemână mijloace prin care să producă efecte concrete. Și, de fapt, nici nu mai e treaba lui. Elaborarea unor legi (ale lustrației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
După ce fusese supus mai întâi unui lung și întortocheat interogatoriu în legătură cu mișcarea sionistă din țară, anchetatorul îi ceruse, nici mai mult nici mai puțin, să devină agent al Securității în Israel și să desfășoare o activitate propagandistică susținută în favoarea regimului dejist. Bineînțeles că refuzase la modul cel mai clar și categoric. Atunci un colonel de securitate, cu figură mongoloidă și rânjet perfid, îi făcuse o propunere și mai diabolică: să depună mărturie mincinoasă, ca martor al acuzării, în procesul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
planificat - cu sânge rece. Oare să fi funcționat și la noi în anii Terorii aceste planificări? Posibil că da, deoarece conducerea comunistă de la noi s-a grăbit să lichideze elitele românești la Canal și în întunericul de nepătruns al închisorilor dejiste și ceaușiste. Întorcându-mă la cei ce vor reabilitarea lui Stalin cred că orice încercare de acest fel nu va izbuti, fiindcă omenirea întreagă și chiar popoarele componente din fosta U.R.S.S. nu pot uita oceanul de lacrimi și sânge
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
obidiți de mii de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura mondială este sentimentul pe care îl exaltă cinicul personaj, contrapunându- l atât iubirii creștine, cât și iubirii de țară. Conducerea dejistă și apoi ceaușistă a României dorea desovietizarea, dar nu și desprinderea de socialism. Prin urmare, Gross, umbră tipică a revoluționarilor evrei bolșevici ruși, un Lenin, un Troțki, nu putea fi lăsat așa. El este supus de Titus Popovici unui adevărat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din țara noastră..." (p. 6). Figura sa este pusă în ascendența secvenței marilor luptători pentru libertate ai poporului truditor, Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu. Iar manualul de Istoria R.P.R. conține elementele germinative ale cultului personalității dejiste. Gh. Gheorghiu-Dej apare în calitate de lider al mișcării muncitorești în două instanțe fotografice (Roller, 1952, pp. 627, 628), iar alte două portrete îl depictează ca ocupantul funcției de secretar general al PMR (pp. 751, 773). Cultul iconic al personalității vizuale a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conducere pe linie de partid și de stat. De ce au eșuat și care au fost cosecințele intenției lor sunt numai câteva întrebări la care am încercat să ofer un răspuns, fie și parțial, în acest capitol. Ultima perioadă a conducerii dejiste este axată pe două mari evenimente internaționale. Primul l-a reprezentat conflictul dintre RPR și Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Deoarece țările mai dezvoltate ale lagărului socialist Cehoslovacia, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică doreau specializarea producției în două
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
antisovietice, nu antiromânești. Regimul a pedalat însă pe legitimarea retrospectivă a măsurilor represive implementate cu deosebit zel în 1956 prin intermediul naționalismului și a pretinsului "pericol maghiar" care ar fi amenințat integritatea teritorială a statului român (Purcăruș: 2009, 176-181). Național- comunismul dejist începea să își facă simțită prezența. Nemulțumirile nu s-au manifestat doar printre studenți și muncitori; unii țărani și chiar o parte dintre cadrele militare s-au pronunțat de asemenea pentru reforme economice și sociale de anvergură. Însă la nivel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
recunoască propria contribuție în acest sens. "Este o vină a mea că am făcut și eu aceasta în legătură cu persoana tov. Gheorghiu-Dej, deși vedeam lipsuri în munca și personalitatea sa" (Tudor, Cătănuș: 2001, 57-69). Surprinzător, o critică moderată a prestației politice dejiste este exprimată și de către Emil Bodnăraș, unul dintre cei mai influenți membri ai Biroului Politic și totodată informator al Moscovei, deși fidelitatea sa a înclinat în cele din urmă de partea lui Dej. Acesta susținea că, atât în presă cât
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de statele "frățești", socialiste, într-o lume pe care practic nu a mai înțeles-o și cu care nu mai avea nimic în comun. Să nu uităm însă că fundamentele acestei orientări au fost schițate în ultimii ani ai regimului dejist, și au apărut ca o reacție profilactică la consecințele intersistemice ale avatarului ideologic contrariant al centrului moscovit. Capcanele destalinizării au fost surmontate în final de către RPR, la fel ca și provocările leninismului pre-europenizat. Criza de legitimitate a regimului nu a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revoluționar" și prezent, la acest congres se va relua vechea denombrare începută cu ocazia primului congres al nou înființatului PCdR care s-a consumat în mai 1921. Astfel, însumând cele cinci congrese din perioada interbelică și trei din timpul conducerii dejiste s-a ajuns la Congresul al IX-lea al PCR, moment fondator pentru legitimitatea politică a noului lider (Congresul al IX-lea...: 1965, 17; vezi și Shafir: 1985, 23 și Deletant: 2006, 14). Așa cum voi încerca să demonstrez, capitalul de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ale lui Dej. Este vorba de Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Foriș, Miron Constantinescu, Teohari Georgescu, Belu Zilber etc. O comisie a fost creată special pentru această sarcină încă din 1965. Desigur, dincolo de retorica restabilirii "legalității socialiste", Ceaușescu dorea să discrediteze camarila dejistă pentru a o aduce sub controlul său și, mai important, să îl neutralizeze politic pe ministrul de Interne Alexandru Drăghici funcție pe care o deținuse începând cu anii '50, când au avut loc cele mai mari represiuni politice și sociale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
extern, îndepărtează leninismul romantic de cel europenizat. În Vest, la fel ca și în "lagărul socialist", naționalismul manifestat de către noul lider nu trecuse neremarcat (vezi Mironov: 2002, 228-254). Asemănările se opresc însă aici. Ceaușescu a știut să exploateze abil moștenirea dejistă în relațiile internaționale, conferindu-i noi dimensiuni "democratice" și (aparent) independente care l-au transformat, pentru o lungă perioadă, în cel mai simpatic și integru lider comunist din Europa de Est. Să vedem, în continuare, cum și de ce a devenit Ceaușescu preferatul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
societății românești. Au fost reactivate în 1956, cu ocazia revoluției maghiare, dar au intrat tot mai mult într-un con de umbră după retragerea trupelor sovietice, consumată doi ani mai târziu și, în final, desființate în 1962. În perioada conducerii dejiste, aceste grupări erau denumite oficial "formațiuni de luptă ale poporului". De abia în 1968, când, datorită insecurității lui Ceaușescu, au fost permanent repuse în funcțiune, au devenit "gărzi patriotice" (Loghin, Petricean: 1974). Noua denumire reflectă surplusul de naționalism al noului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
său Mao Tzedun, deoarece, așa cum s-a specificat deja, odată ce RSR s-a detașat de centrul moscovit, recurgerea la naționalism ca bază de legitimare populară era inevitabilă. În plus, orientarea naționalistă fusese deja hașurată încă din ultima perioadă a conducerii dejiste; în caz că nu s-ar fi reîntors sub comanda politică directă a Moscovei posibilitate exclusă din toate punctele de vedere de către Ceaușescu RSR nu ar fi avut altă alternativă decât să o dezvolte. Leninismul romantic ar fi devenit manifest, mai devreme
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
substanțial (Gilberg: 1972, 721-723). Scriitorul Nicolae Breban consideră că "tezele din iulie" au fost motivate în primul rând de ambițiile politice a lui Ceaușescu. Noul lider ar fi avut în vedere neutralizarea unor figuri de prim rang din "vechea gardă" dejistă, ca Ion Gheorghe Maurer, sau chiar marginalizarea unora dintre proprii săi colaboratori apropiați, ca Paul Niculescu- Mizil (Cătănuș A.: 2005, 81). Sigur, noua turnură ideologică nu a fost lipsită de utilitate politică la nivelul conducerii de partid și de stat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1976, 61 și Botoran, Unc: 1977, 227). Eforturile României comuniste de a se apropia de statele subdezvoltate și de a deveni, în cadrul ONU, membră a "Grupului celor 77" nu au început în timpul "erei Ceaușescu", ci în ultimii ani ai conducerii dejiste, când politica externă a Bucureștiului se distanța pas cu pas de cea a Uniunii Sovietice și a "lagărului socialist". RPR își depusese candidatura la Grupul celor 77 în 1964, anul maximei vizibilități a Bucureștiului pe scena internațională în timpul lui Gheorghiu-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Comunizarea României și politica externă a anilor '50 sunt discutate nu ca subiecte de sine stătătoare, ci pentru a oferi continuitate istorică și ideologică demersului propus. Apoi, pe de altă parte, de-a lungul celei mai mari părți a conducerii dejiste, leninismul post-revoluționar sovietic a fost adoptat fără rezerve de către noua elită politică, deja familiarizată cu noțiunile sale principale (intransigență, conspirativitate, spirit "partinic", militantism, pragmatism, cinism) încă din timpul petrecut în perioada interbelică în închisorile "burghezo-moșierești". În acei ani, "lumina venea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
le admonesta și se detașa de ele. Implementată ca o formă de leninism post-revoluționar, geneza leninismului romantic începe cu adevărat de abia la începutul anilor '60, când politica externă a RPR se distanțează tot mai mult de Moscova, iar regimul dejist este nevoit să își refundamenteze identitatea și legitimitatea pe elemente endogene, renunțând la legitimarea exogenă dată de comunismul sovietic. Este adus astfel în prim-plan naționalismul multisecular românesc, păstrându-se în același timp cadrul ideologic leninist. Cele două ideologii, leninistă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă prin adeziunea ignară a populației urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]