101 matches
-
ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi adâncită în dorul ei fără de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet se cobora, la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, moliciunea copilăriei era întrunită cu frumuseța nobilă, coaptă, pronunțată a femeiei. Prin transparența unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul devine iar sălbatic, cu toată copilăria
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără, de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se coborea la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, dulcea moliciune a [moliciunea] copilăriei era întrunită, cu frumuseța nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei. Prin transparența generală unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Să nu crezi că nu mi-am dat seama. Mare, cu adevărat mare, ți-a fost dragostea pentru mine și pentru Rotari, de vreme ce niciodată nici măcar printr-un gest sau printr-o privire nu ai trecut dincolo de pragul bunei-cuviinței și al delicateței. Iată însă că a sosit ceasul când trebuie să-ți cer să-ți spargi armura la care te-a obligat cinstea inimii tale și să-mi fii amant. Eram înfricoșat și îmi simțeam ochii în flăcări. A continuat: - Nu amantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făcuse. d) Că a fost de aceea nobil și n-a păcătuit adăugând cu de la sine putere particula de la numele său; e) Că și pentru el, ca și pentru Dostoievski spectacolul suferinței e sfânt. (...) Natura nu e capabilă de o delicateță ca aceea din Ursule Mirouët. Nici istoria, nici inteligența. Ea vine de la har. Alt moment incomparabil în opera lui Balzac. Acela când, în Colonelul Chabert, eroul renunță la toate drepturile și pretențiile sale în favoarea soției și nu-și mai susține
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lor (,,creator în sensul precis al termenului";,,este în stare să-i fie milă de personagiile sale ca de oameni reali";,,a fost un nobil") este și el privit prin prisma moralității sale, care însă nu e naturală, e o,,delicateță" care,,vine de la har". Întorcându-ne puțin la Dostoievski, să ne întrebăm ce aspect al operei acestuia îl impresionează cel mai mult pe Steinhardt: libertatea, dar care libertate? ce fel de libertate? aceea care e complementară credinței, dacă nu chiar
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o fetiță într-un orfelinat,/ iubită fără iubire/ poesia pare a fi ca o magazie de cherestea(...). Într-o zi va fi venind poesia, tristețe zîmbind,/ mă va găsi cenușă dusă de vînt/ în liniștea mării, de sus..." (Poesia mirabilis). Delicatețe care se destramă, în cuprinsul unui discurs tot mai acuzator, în desfășurarea căruia recriminările își asociază și precedente literare celebre: "Precum copiii scăpați de la școală de sub chinurile clasicilor/ recitați acru de buzele dulci ale profesoarei pe care o rîvnesc,/ mulți
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cum apreciază Caragiale) nu numai conținutul atrage atenția, ci și ,inocența" cu care naratorul se expune stilistic. Aluziile sînt străvezii : visurile cele mai ,năstrușnice" îi par curate pagini din Hoffmann sau Edgar Poe, mersul unor conversații seamănă, ,prin monotonie și delicateță", cu al unei tragedii franceze în versuri, iar referirile la Hegel, la Machiavelli, la ,pandectele" împăratului Iustinian ori la teoriile utopicului Ch. Fourier, abundă și năucesc. Nu lipsesc ,filologicalele", spre deliciul cititorului, invitat de-a dreptul să le (de)guste
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
cărți. Era mai blândă cu Mario, îl făcea să se așeze lângă fereastra din salon și-i explica modele de cusături sau broderii. Nu-i spunea niciodată nimic despre dulciuri sau bomboane, Mario era surprins dar punea acest lucru pe seama delicateței, temerii ei de a nu-l plictisi. Soții Mañara lăudau lichiorurile Deliei; într-o seară au vrut să-i servească un păhărel, dar Delia spuse cu bruschețe că erau lichioruri pentru femei și că vărsase aproape toate sticlele. „Lui Héctor
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și cărora devotata trupă a teatrului Odeon îi dă corporalitate. La debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu își asumă un text dificil, la limita a ceea ce pe micul ecran ar căpăta eticheta "interzis minorilor" și îl tratează cu înțeleaptă delicateță și cu o bună știință a delimitării planurilor, al alternanței ritmurilor dintre ceea ce este și ceea ce ar putea fi. Poate că, dacă Răzvan Mazilu, autor al unei excelente coregrafii autonome, ar fi adecvat-o mai precis la substanța piesei, fluența
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne aducem aminte cu emoție de acele zile fierbinți, cînd, cu elan încă tineresc, alăctuiam alături de Petre Stoica și Barbu Cioculescu Dreptatea literară, expresia unor idealuri ce s-au văzut crunt înșelate... Ecoul lor răzbate în stihuri de-o
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
În absență stăpînilor mă surprindea prin anvergură preocupărilor sale, expuse cu o deplină siguranță, raportate la modele celebre care nu-l complexau defel: Dostoievski, Proust, Faulkner. În orele după-amiezii ori în cele vesperale, se întîmplă să bată, cu o cocheta delicatețe surîzătoare, în geamul locuinței mele de pe strada Gutenberg (actualmente Tipografilor) nr. 18, unde se află în gazdă și o studentă maghiară, venită de la Oradea, ca și cel ce așterne rîndurile de față, studentă al carei boi de finlandeză zvelta îl
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
mi se pare mie că este, o foarte adâncă, învăluitoare și definitivă dragoste de oameni. Pentru colegii săi mai tineri, mai ales, a arătat întotdeauna o prietenie de frate mai mare, i-a cultivat și i-a încurajat cu o delicateță neobișnuită în asemenea vremuri tragice. O spun toți cei care i-au fost studenți, în primul rând, căci cele mai multe dintre prieteniile durabile datează din acei ani și s-au cimentat în anii de detenție: Teodor Enescu, care se înscrie la
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
autori cu un trecut nu tocmai inocent (Valeriu Anania, C. }oiu, Dan Ciachir etc.). Un cod al unor frumoase maniere "de modă veche", un bonton de salon de odinioară îi dictează criteriul discreției, aplicat surprinzător, deși cu o notă a delicateței atenuante,chiar mult admiratei Monica Lovinescu . Cronicarul se întreabă dacă Jurnalul acesteia n-a fost editat cumva "prea devreme", astfel încît, redînd conversații intime, legate de terțe persoane,ar putea declanșa "un imens scandal": "O notație de tipul: ŤAflu de la
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
arma în mână cum le pretindeau părinții. În Anzii Cordilieri, un băiat de aceeași vârstă face drumul către școală călare, cu surioara lui mai mică în spate, printre roci abrupte și alunecoase, pe care calul își pune copita cu o delicateță demnă de Rosinanta lui Don Quijote, de care băiatul n-a auzit, probabil, dar tocmai ca să audă de el într-o bună zi s-a hotărât să parcurgă zilnic o oră și un sfert la dus și încă una și un
Drumul către școală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3001_a_4326]
-
fotografiat din față și din profil, mi-am început «vilegiatura» la Canal" - Domnule Barbu Brezianu, din câte am auzit despre dumneavoastră, din câte am citit scris de dumneavoastră, aș putea afirma, fără să greșesc, că viața vă stă sub semnul delicateței, al tandreței, al cordialității ? - Sunt un om care pune suflet în tot ceea ce face, însă destul de puțin expansiv și mai degrabă interiorizat; am doar din când în când izbucniri, uneori polemice, uneori literare - funcționează ca niște supape. - Ați văzut lumina
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Dar cine v-a fost reazem în toți anii aceștia? - Credința în Dumnezeu. - Grozăviile prin care ați trecut totuși nu v-au înrăit. - Nu, nu mi s-a întâmplat nimica rău. - Putem spune că există o putere a blândeței, a delicateței, care poate să învingă orice teroare? - Nu mi-am pus această bizară problemă. - Dacă ați compara viața de acum cu aceea dintre cele două războaie, ambele în libertate, care ar fi totuși diferența dintre ele? - Uriașă! O prăpastie gigantă! Viața
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
alimentează întregul demers poetic. În pofida elaborării atente și intense a microscopicei dantelării lirice (pe măsura obiectului contemplației), a enciclopedismului cu care poetul croșetează interfața lingvistică a pixelilor, emoția acestor mici ode deghizate în versificări complicate rezidă tocmai în ineditul revelării delicateței unui spațiu/domeniu perceput drept inabordabil, altfel decât la modul fizic riguros: "Scrutând-o și mai de aproape, / ca-n străveziu adânc de ape, / prin fanta strânselor pleoape / și printr-o lupă cam de două / sute cincizeci de ori mai
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
să mai realizați câtă materie cenușie au consumat strămoșii voștri. - și probabil au consumat-o pe toată vouă ne mai lăsându-vă nimic de va bateți joc de minunatele realizări ale creerului omenesc! Termină patetic punând penița cu o infinită delicateța pe catedră și dând mâna cu Burtică, profesorul de muzică care tocmai intrase pe ușe, terminându-se recreația și punând punct unei situații care nu știu cum ar fi evoluat. În orice caz pe noi ne-a lăsat cu gura căscată neluând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai nuanțată a statutului avut de aceasta în epocă. La finele anului 1944 când este lansat Veac nou, viața literară românească era în plin proces de epurare. Restabilirea moralității sociale părea să sugereze că nu era momentul pentru finețuri și delicatețe în a pune în adevărata lumină acea "generație de imbecili", cum o numea Oscar Lemnaru în paginile ziarului Dreptatea, generație acuzată de a fi adus fascismul și războiul. În dezbaterea generalizată privind curățirea morală și separarea neghinei de secară, ideologia
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
ușă era deschisă, și zări pe Indolenta tolănită pe divan, cu un aer cam indispus. - De ce n-ai venit la masă? Întrebă ea. Arhitectul se afla cuprins din nou de planurile lui și, fire extrem de subtilă și chiar sofistică în delicateță, nu găsi nici un cuvânt de răspuns. Ar fi trebuit să spună: Dar n-ai văzut că sunt ocupat? Nu puteai să pui să mi se dea ceva?" Ideea nu și-o exprimă, de frică de a nu jigni, silindu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
somnambulul nu se menține pe marginea acoperișului decât fiindcă doarme. Îndată ce-l deștepți, șovăie și se prăbușește. Ei au asupra oamenilor din comun o eficiență extraordinară. Clișeele lor, gramatica dubioasă, platitudinea fac pe ascultători să caște gura. Ei n-au "delicateța" oamenilor educați: atacă năprasnic pe adversari, cu o pornire de ură sinceră, sau părând astfel, care place. Eu, chiar după ce prin examen critic mi-am simplificat limbajul, nu fac, vorbind, aceeași impresie, sunt privit cu nedumerire și îndoială. Îndată ce vine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oameni ca tine, declară sentențios madamPomponescu-mamă, țara are oricând nevoie. De fapt, madam Pomponescu-mamă era încredințată de valoarea extraordinară a fiului ei și vorbise așa din cea mai pură ingenuitate. Pomponescu n-avea inteligență politică, totuși natura evenimentelor îi indica delicateța răspunderii în acel moment: . - Vremurile sunt neclare, nu se poate ști cât de solid este guvernul. . - Jean, îi impută madam Pomponescu-consoarta, au să-țiia toți înainte! . - N-am mai pomenit, se supără madam Pomponescu-mamă, exprimând un sentiment nu se poate mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dea altceva, protestă Smărăndăchioaia. . - Nu-nțeleg nimic, își mărturisi Gaittany incompetența.Vom mai încerca. . A doua zi după refuz, Pomponescu mâncă în oraș cu Smărăndache și Smărăndăchioaia, îi duse la concert în loja sa, se purtă față de ei cu o delicateță nespusă, spre invidia cunoscuților lui Smărăndache. Smărăndăchioaiei, Pomponescu îi oferi, cu știința și alegerea doamnei Pomponescu, un étui de aur pentru rouge. Purtarea părea paradoxală. . - Ești un om fericit, îi zise cu alt prilej Pomponescu luiSmărăndache. Duci o viață liniștită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știi cu ce semeni? . - Cu ce? așteptă foarte interesat Gulimănescu, setos deun compliment. - Cu o cucuvea! Prezentîndu-se la Școala de Arhitectură, Ioanide luă cunoștință de o nouă meschinitate, pusă la cale, cu siguranță, din anturajul lui Pomponescu. Suplinitorul său, din delicateță, își prezentase demisia, sub motivul ocupațiilor multiple. Dar rectoratul școlii primi de la minister o adresă, fără a fi făcut vreo intervenție, că s-a aprobat ca în locul fostului suplinitor să funcționeze un altul, al cărui nume se comunica. Astfel, conform
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi plătit el suplinitorul. Totuși, nimeni n-ar fi îndrăznit să fie așa de brutal și să jignească un profesor bolnav, mai ieri sărbătorit, invitîndu-l să-și pună suplinitor. Dacă chestiunea ar trena, ar fi altceva. Gonzalv nu aprecie delicateța ministerială ("Interesele învățămîntului primează", zise el) și hotărî să dea un atac asupra lui Conțescu. Pe o foaie de hârtie scrise cu stiloul, mare și caligrafic: "Domnule profesor, ministerul e dispus să plătească suplinitorul în cazul când ați cere unul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]