1,570 matches
-
vorbește așa (1 femeie bătînccu unghiile întrun geam); altele descriu instantanee potrivite cu acest tip de limbaj neglijent (Sub vraja); o a treia categorie sînt monologuri ale poetului care gîndește în această formă lucruri grave ( Cugetări). Este de un comic delirant faptul că poetul scrie atît de natural în acest fel încît ajunge chiar să filozofeze, dar în același timp poezia din această categorie rezista și după o eventuală transcriere în grafie comună. Caius Dobrescu, Deadeva, Editura Paralelă 45, Colecția 80
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
acest sens oferind contribuțiile directorului și redactorului șef. Primul a înlocuit limba de lemn comunist cu lemnul de esență popeasca, la fel de găunos cît timp e folosit că unealtă primitivă de propagandă. O iasca fără scînteie. Iată doar două fraze din delirantul editorial al lui Dinu Săraru: "Doctrina Armoniei interetnice și interreligioase, doctrina Armoniei dintre și între toți oamenii, convinși că deasupra noastră, a tuturor, se află același cer înstelat și unul și același Dumnezeu, că existența umană, ființa umană însăși, șunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează, întrucît, de bunăseamă, și rațiunea face parte din zestrea
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
revanșă! - ludicii de succes obștesc se văd tot mai mici, pînă aproape de dispariție. Într-atît de mare e deosebirea dintre unul și ceilalți... Prin ce se caracterizează producția poetică a lui Șerban Foarță? Printr-o calofilie fanatică, dusă pînă la o delirantă pedanterie. Dacă, așa cum s-a afirmat (Hermann Helmers: Lyrischer Humor, 1971), umorul e rezultatul genetic al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
a fi o nefericită polemică, prost dusă, prost plasată și prost orientată, s-a amplificat și a luat forma unui veritabil război civil intelectual, purtat deopotrivă în România și în străinătate, cu incontrolabilă dinamică autonomă și supralicitări înlănțuite într-o delirantă spirală a excesului, tabloul de ansamblu nu înfățișează nici învinși, nici învingători, ci doar victime, ruine, dezastre. Etichete in Două observații sînt de făcut aici. Prima, că în ciuda proporțiilor și a gravității acestui masacru, s-a adoptat în general politica
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
Degeaba mă vâram eu la Fălticeni în coșul lui de hârtie, sau la București mă cătarăm pe fotoliul sau, inventând cele mai năstrușnice și stupide diminutive. Lui E. Lovinescu să-i susuri la ureche 'tăticontule', ideea mi se pare acum deliranta. Nu și atunci. Nu și lui: mă accepta pesemne că pe pisică noastră persana, Djala (adusă cu avionul de Cella Delavrancea din Egipt), prin blană căreia își trecea mâna când scria la birou. Cu condiția să nu-l surprindă cineva
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
ghergutzen / je vous laisse en hăritage / unser heimat zu benătzen / et la baisse du langage". Anton Pann și Florin Iaru, Villon și Bacovia, Eminescu și Cărtărescu sînt răsuciți în inextricabile gheme intertextuale, alăturați în colaje imposibile, care generează un umor delirant; Ienăchită Văcărescu și Arthur Rimbaud, de exemplu, isi împart cu dezinvoltura același vers: "ce umbră mică / mai jos de pîntec mi se ridică // (o las mi-e frică că eu e altul îmi este frică)". Sorin Ghergut nu este însă
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
lui Eliade. În toate delimitările ei, autoarea scontează nu să-și învingă adversarul, ci să-l aducă la un același numitor, care e cel al lucidității. De aici încolo se poate discuta contradictoriu. Abia când, dimpotrivă, se lovește de ziduri delirante (fie ideologice, fie, pur și simplu, paranoide) apare revolta. Și, implicit, atunci când e cazul, retragerea capitalului de încredere (cum se întâmplă cu tânărul, pe atunci, Cristian Bădiliță). Exemplele, atâtea câte se pot număra, sunt clare și infirmă zdrobitor teza unui
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
degradarea maximă a relațiilor interumane, decăderea profesională, intoleranța față de valori și, mai mult, față de tot ceea ce însemnă, din perspectiva împlinirii umane, personalitate. Dragi camarazi, România s-a trezit! S-a trezit prin bătrânii condamnați oficial la moarte de un regim delirant... prin copiii care doar îndrăznesc să își viseze copilăria... prin intelectualii care nu mai suportă ca Țara să fie ocârmuită de golani și agramați... prin studenții care au înțeles că România curge și prin venele lor... prin muncitorii deposedați brutal
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc probabil undeva pe teritoriul stărilor secunde sau al inconștientului. Numai așa se explică faptul că atmosfera, culorile, străzile sau locuințele descrise ne apar, cu toată încărcătura lor fantastică, tulburător de familiare
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
ceruri, unde se află - satisfacția de a-și vedea confirmată teoria: "nimeni nu mă iubește nimeni/ nu m-a iubit în afară de mama" în sfârșit, există și poeme care frizează nebunia. Iată ca exemplu poemul în hol cu Alexandru Matei, poem delirant, în care referirea la Godot reprezintă singura sclipire a lucidității: " Fii atent, i-am spus, vine un șoarece/ se desface și din el iese o flacără/ care sparge câteva sticle goale/ Pline cu sânge, mi-a răspuns/ și m-am
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
dat în cap la toți. Dacă îl vînd, iau 100000 de dolari. Dar nu-l dau", același martor, improvizat și grosier, al ,,operelor inedite" de la București, încearcă, la îndemnul interesat al interlocutorului, să-l minimalizeze pe Geist într-o perspectivă delirantă și primitivă, greu de imaginat pentru o minte sănătoasă. La provocarea deloc inocentă a lui Grid Modorcea, ,,Geist , cum e cotat? Mie mi se pare că un gard de la Hobița e mai expresiv decît bețele lui", Antonovici face un pas
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
nota unui materialism franc: "Domin din toate spațiile!/ Nu mai/ e pulbere-n mine/ nu mai e duh -/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh!" (Domin din toate spațiile). Prin suprimarea "duhului", poezia rămîne o efervescență în sine, furioasă, delirantă, încercînd a-și sparge limitele în năzuința sa către un cer gol, care n-o poate decît reflecta... Așa cum observa I. Negoițescu, calea lui Nicolae Ionel "este sinuoasă, întortocheată, atît din punct de vedere estetic, cît și spiritual". Am spune
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
lui Emil Constantinescu, via Florin Călinescu ș.a.m.d.), că genialitatea ne paște din pempărși, că avem mari șanse în istorie deși geografia ne creează dese coșmaruri din pricina vecinătăților. Și în tot acest timp de așteptări desfrînate și de pusee delirante, mai mult sau mai puțin sistematoizate, artiștii adevărați, profesioniștii care fac în mod real cultura națională, care modelează spiritul acestei țări și îi perpetuează chipul în timp, pășesc rătăciți, pe undeva pe la periferia tranziției, autiști și neinteresanți pentru că și-au
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
găsi el cu istoria artei. Ca și în manifestările ei directe, și în pictură Alexandra Nechita își supradimensionează gesturile, investește formal în ele un exces de maturitate, cînd, de fapt, esența lor este infantilă, dezangajată și ludică. în acest univers delirant, de multe ori apăsător pentru că motivațiile gratuite ale copilăriei sunt sufocate în retorică nemotivată, iar prospețimea tonului cromatic subminată de substanța cromatică, de materialitatea ei necontrolată, și asta din pricina inculturii tehnice, se pot identifica două, trei obiecte care dovedesc reala
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de tulnicărese, Mihai Eminescu androgin și astral și, cu oarecare timiditate, chiar Ion Antonescu, au fost de departe eroii cei mai rîvniți și mai curtați. Pînă unde a mers această patologie a monumentului public se poate ușor observa din formele delirante, grotești și paranoide care au/ne-au invadat geografia cu promisiunea reanimării istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
Enormitățile, minciunile tendențioase, denaturările (toți șefii CIA au fost evrei, toate televiziunile și ziarele sînt conduse de iudeo-masoni etc.) nu au fost amendate, cu argumente beton, decît de vreo trei telespectatori indignați care s-au simțit datori să stopeze diversiunea delirantă. De atunci am avut altele mai bune de făcut decît să-mi pierd vremea cu OTV. Pînă în seara de 7 octombrie, cînd am trecut în revistă toate posturile românești și străine care preluau imagini în direct ale operațiunilor militare
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
a infirmat pe Einstein. În corespondența "cu specialiști de la National Aeronautics and Space Administration", doctorul cu pricina le-a adus la cunoștință colegilor peste ocean că Einstein a greșit. Of, Doamne, vine și ora adevărului. Textul lui Perciun e la fel de delirant ca și al lui Țugui. Și-a găsit sacul peticul! Ilustrația paginii se cheamă Elixirul tinereții și cuprinde două schițe de Plan demisol și două de Plan parter. Aflat, cum spune el însuși, în "miezul lavei" new-yorkeze de după atacul terorist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
cuvintelor sale dezghiocate pe țărm, sub necruțătoarea amiază/ Palpită spasmodic, neînțeleasă agonie a unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii,/ Neprovocînd niciun regret cu extincția lor" (ibidem). Pornind de la preceptele biblice, de la "alegoreza" Sfintei Scripturi, poetul ajunge a formula un catehism delirant al deznădejdii, al antirevelației, al sacrului vidat, ergo al demonizării care instaurează amoralitatea aptă a îndreptăți orice act scelerat și, în cele din urmă, se egalează cu destrămarea fiziologică, cu mahmureala și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cu Creatorul de teatru după Thomas Bernhardt, în regia lui Alexandru Dabija, un rol care îl pune într-o lumină cu totul nouă, intuibilă poate în Trei surori, în acel fascinant Verșinin. Pînă la urmă este vorba despre condiția artistului, delirantă, despre existența într-un imperiu al dezolării și neputințelor. O carieră strălucită, solidă de care Marcel Iureș a avut grijă. Poate chiar de atunci, de la nouă ani cînd, în camera bunicului de la țară, într-o liniște totală, și-a descoperit
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
gheață). Nici măcar iubirea nu rezistă, creează spații largi în jur, își desfigurează ritualurile, înstrăinează într-o lume ale cărei elemente își contaminează continuu compozițiile (an)organice: "eu și tu ardem cu flacără lentă./ în sticla galbenă a ficțiunii/ în paturile delirante și acide/ până când pielea ni se acoperă/ cu stele negre de carbon" (Eu și tu). Un debut interesant, original și mult promițător. Cristian Sturza - Insomnia, Editura Cartea Românească, București, 2000, Colecția "Debut", 48 p., preț nemenționat. Poezia în negru Teribilă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
indemonstrabilului. Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constînd în "caragialism", adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul vrăjit ia fraza din gura actorului și o continuă singur. Cînd Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal "mică, sărut mîna, coane Fănică
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
Mitosz (Ed. Humanitas, 1999) prezintă și analizează aberanta logică a scenariilor puterii comuniste. Îndoctrinat, personajul nostru (Ilija Cvorovic) deviază înspre cele mai năstrușnice investigații, pline de clișee. Derularea pe zile și decupajul cinematografic al filmului mut creează cadrul acțiunii spectacolului, delirantă, plină de non-sens. Comicul situațiilor, cel de limbaj, evoluțiile personajelor atinse de patologic determină un rîs în cascade, un rîs glacial care lasă loc fiorilor pe șira spinării. Într-un spațiu realist și cît se poate de comun propus de
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
acuzat de uciderea rituală a unui copil de 12 ani și e închis. Singurul om bun și lucid care crede în nevinovăția lui va muri absurd. Bok își pierde orice nădejde și din acest moment trăirile lui sunt din ce în ce mai ciudate, delirante, va plonja într-o lume coșmarescă, amețitoare. La acest capitol scriitorul nu face analiză psihologică propriu-zisă, stările hipnagogice ale lui Bok au ceva pictural, de tablou expresionist, à la maniere de Soutin (un alt artist evreu rus, emigrat în Elveția
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]