178 matches
-
suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși sunt fenomene ale unei activități erotice subtile, ale unei posedări transparente, ale unei legături onirice. Intruziunea operatorului magic În Însăși materia reveriei are drept scop dematerializarea dorinței, simplificarea corpului material, eterizarea sa făcînd din trup un vehicul eteric, suav, manevrabil, ușor de indus și lesne transferabil, fără voință și fără Împotrivire . Visul iată capcana prin care am să prind conștiința iubitei, pare să spună operatorul magic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
footnote Francis Fukuyama, Trust. The Social Virtutes and the Creation of Prosperity, New York, The Free Press, 1995, p. 360. footnote> Epoca actuală cunoaște o puternică și multiplică implicare a aspectelor general-culturale În viața socială corelată direct „economiei”. Se vorbește de „dematerializarea” sau „subiectivizarea” produselor prin prevalarea tot mai mare a aspectelor de „soft” (programe de calculator) asupra celor de „hard”, „intelectualizarea” tehnologiilor (tehnologiile informatico-cognitive), trecerea spre modelele „postmoderne” ce pun pe prim-plan „valorile spirituale”, față de cele „materiale” (mai corect, a
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și capacitățile de care dispunem. Saltul este mare, dacă vom ține seama că numai în urmă cu câteva mii de ani, abia apărea banul, iar azi, la începutul secolului XXI, folosim deja moneda electronică, într-un proces extrem de sofisticat de dematerializare a banului. Există câteva principii, criterii după care am realizat ordonarea acestei dezbateri. 1. Primul ar fi acela că pe tot parcursul lucrării am considerat banii și moneda ca fiind două categorii identice atât sub aspectul limbajului comun, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
așijderea, ci ca o binecuvântare coborâtă din cer. Misterul creativității scapă chiar și unei conștiințe analitice de scriitor. Starea materială deplorabilă nu se așează în calea scrisului ca o barieră, cu toate că trupul este supus unei eroziuni vizibile, dar parcă această dematerializare nu are legătură cu scrisul. Suferă stări de vertij, vomă, leșin. Privește disperat cum îi cade părul, ceea ce stârnește dispreț până și unei slujnice. Ce-i mai rămâne este să se autodevoreze în introspecții devastatoare și să aștepte pogorârea inspirației
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pentru că depășesc cumva litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger/ are un copil de vânzare”, viețile se „developează la subsol/ infirme, alterate în vată,/ lighean sau formol”). Critica a remarcat această lirică pe linia lui Ion Caraion, despre dematerializare, thanatos și vitalitate impusă prin erotism. De altfel, iubirea va polariza versurile sale ulterioare, strânse abia în 1967, în Viscolul și armonia. Volumul cuprinde și texte - multe din anii ’40 - despre a doua conflagrație mondială, războiul fiind privit ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
pe de-a-ntregul. Dar În noua carte registrul imaginar altădată atît de entropic, atinge, În sfîrșit, un grad de coeziune rareori realizat pînă acum, prin exploatarea și intensificarea unei viziuni de factură onirică. Ceea ce un Pompiliu Constantinescu numea „aspirația spre dematerializare”, „sentimentul [...] de eteritate, Într-un decor cosmic de puritate originară” ca fiind „tema ce simfonizează poemele”, domină, unificîndu-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decît oricînd, urmînd În genere firul unor „evenimente” - fapte Împrumutate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tot ce există, Într-o „Împărtășire din marea respirație a Începutului”. De aici, frecvența decorurilor strălucitoare, În mari aglomerări baroce În perpetuă mobilitate, cu un gust adesea accentuat pentru rafinamentul detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mod lipsit aproape de constrîngeri într-o pădure de enunțuri pe care le convoacă sau le face să dispară și pe care poate să le stabilizeze prin imprimare. În prezent asistăm, deci, mai ales datorită numerizării generalizate a informațiilor, la o dematerializare a suporturilor fizice ale enunțurilor. În volumul de față nu vom analiza decît enunțuri tipărite. Să nu uităm, însă, că pînă și enunțurile aparent tradiționale sînt cel mai adesea fabricate cu ajutorul unor tehnologii complexe (rețele informatice, fax, telefon prin satelit
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
asemănă fiarelor și păsărilor, pentru că, neîmblânzite și sălbatice cum sunt, vatămă intelectul, dar și pentru că, asemenea păsărilor, ele zboară deasupra inteligenței, iar pornirea lor este fulgerătoare și nestăpânită"13. Ceea ce se observă, încă din primele secole ale creștinismului, este această dematerializare a animalului, care își pierde identitatea și este transformat într-un simplu semn. Animalul este mutat din ordinea sa firească, din regnul său natural sau, mai bine spus, acest regn, universul întreg este conceput ca un nesfârșit vertij de semne
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așa de mare ca și Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. Macedonski nu putea fi înțeles decât după formația limbii și după ce o satisfăcătoare evoluție poetică scotea opinia publică din prejudecățile curente despre poezie. G. CĂLINESCU Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transfigurărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
perfectă i-a frapat imaginația, care mai târziu a asociat splendoarea ei cu fuziunea androgină. Spiritualitatea androginiei, cel puțin așa cum a conceput-o Woolf, nu mă sperie. Nu mă îngrijorează abandonarea materialității trupului. Până la urmă acceptăm cu atâta entuziasm atâtea "dematerializări"! Domeniile socio-umane vehiculează și dezbat idei, constructe, reflecții. Iată de ce mi s-a recomandat titlul eseului de la sine, ca o acumulare a unor exerciții mentale de zi cu zi. Toate sunt până la urmă speculații și, dacă interogăm etimologic acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și capacitățile de care dispunem. Saltul este mare, dacă vom ține seama că numai în urmă cu câteva mii de ani, abia apărea banul, iar azi, la începutul secolului XXI, folosim deja moneda electronică, într-un proces extrem de sofisticat de dematerializare a banului. Există câteva principii, criterii după care am realizat ordonarea acestei dezbateri. 1. Primul ar fi acela că pe tot parcursul lucrării am considerat banii și moneda ca fiind două categorii identice atât sub aspectul limbajului comun, cât și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
este un activ ce poate fi conservat pentru viitoare întrebuințări); 4. funcția de reprezentare simbolică a puterii; 5. funcția de expresie a identității unei comunități. 10.1.2. Evoluția formelor de monedă Istoria formelor de monedă este cea a unei dematerializări progresive a semnelor monetare, ceea ce a făcut ca acestea să evolueze de la moneda-marfă la moneda electronică. Diversele forme întîlnite sînt: 10.1.2.1. Moneda-marfă, caracteristică trocului ca sistem de schimb În acest caz, o marfă cu anumite calități (divizibilitate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
ingredient valoros al sistemelor MRP, determinând reducerea costurilor și economii de timp față de varianta transmiterii clasice a documentelor pe hârtie. Discuții și exemple Electronic Data Interchange a fost o tehnologie declarată de mulți specialiști ca un vârf de lance în dematerializarea societății. Sintagma a f ost lansată în jurul anului 1975 în SUA și a reprezentat „un mijloc de transmitere, de la calcu lator la calculator, a datelor normalizate (standardizate) și preagregate, prin intermediul u nei rețele de telecomunicații”. Altfel spus, EDI reprezintă schimburile
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
Forest constată o puternică rezistență instituțională la schimbare atât în pofida traversării diferitelor stadii de la o estetică a imaginii la o estetică a obiectului și până la o estetică a gestului și a evenimentului (în happening), care ar indica o tendință de "dematerializare" și "dezintegrare" a obiectului de artă, cât și în pofida sondării productive a terenului social prin intermediul noilor tehnologii ale informației 38. Participarea interactivă dintre artist, teoretician și spectator, care se bazează pe ideea de feed-back și reciprocitate, teoretizată în domeniul ciberneticii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la arta conceptuală, arta procesuală și intermedia, punând în evidență distincția dintre tipologia tradițională, care se baza pe diferența de materiale folosite în practica artistică, și noile medii, care permiteau folosirea diferitelor materiale în combinații arbitrare ori propunându-și chiar dematerializarea operei de artă. Conceptul de medium a suferit o altă mutație o dată cu adăugarea noilor forme tehnologice ale culturii (fotografia, filmul, televiziunea și video-ul) la vechea tipologie a medium-urilor artistice și, implicit, în curricula școlilor de artă, înființându-se
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
mod, istoria artei este inclusă într-o tematizare a trecutului ca istorie vizuală. În accepția lui Herbert, studiile vizuale ar acționa în direcția a trei traiectorii: a democratizării (comunităților care produc artefacte vizuale), a globalizării (studiului artefactelor vizuale) și a dematerializării obiectului vizual (prin focalizarea asupra procesului vederii și a utilizării tehnologiilor de înregistrare și redare a imaginilor lumii fizice). În ceea ce privește înțelegerea studiilor vizuale din perspectiva activării unei teorii post-estetice, acestea ar putea fi percepute, de asemenea, ca un set de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
autorul unor lucrări asupra manierismului, avangardei clasice și neo-avangardei. În viziunea lui Bonito Oliva, pentru artă, începutul noului mileniu ar fi un moment al confruntării cu un context dificil, dominat de natura comunicării mass-mediei și de obsesia pentru proliferarea limbajelor, dematerializarea artei fiind tema majoră a ultimilor ani. Unul din criticii de artă cei mai citați la ora actuală este Nicolas Bourriaud, care a introdus în teoria artei conceptul de "estetică relațională". Potrivit acestei idei, mulți artiști ai anilor '90, interesați
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de operă de artă: că a fost propus de un artist, că a fost expus într-un context artistic, că are relevanță teoretică în / pentru "lumea artei"178. Un alt argument adus în favoarea caracterului post-estetic al artei conceptuale este constatarea "dematerializării artei". Astfel, într-un articol scris în 1967, Lucy R. Lippard și John Chandler semnalează apariția unei arte ultra-conceptuale, care ia în considerare aproape exclusiv procesul gândirii. Pe măsură ce opera este concepută în studio și este executată în altă parte de către
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
printre altele, faptul că arta ideii (idea art) ar trebui înțeleasă ca fiind mai curând o "artă despre / pentru critică" (art about criticism), decât o "artă ca artă" (art-as-art) ori o "artă despre / pentru artă" (art about art). Ca atare, dematerializarea obiectului ar putea duce la o dezintegrare a criticii în sens tradițional, câtă vreme judecarea ideilor este mai puțin interesantă decât urmărirea evoluției lor. Criticul ar trebui să devină un artist, iar artistul ar trebui să devină un scriitor critic
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care să fie capabil să descrie felul în care un artist ar putea realiza mai mult cu mai puțin 179. La o lună de la publicarea acestui articol, Terry Atkinson trimite autorilor lui o scrisoare-eseu în care constată întrebuințarea metaforică a "dematerializării", ceea ce permite o înțelegere a criticii de artă ca fiind o ficțiune artistică. Instrumentele filosofice ale esteticii au fost concepute în funcție de capacitatea lor de a aprecia conținutul artei identificat la nivelul unor entități aflate în stare materială. Cu toate acestea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ar implica problema proprietății așa cum circuitul industrial implică problema alienării. Noțiunea de proprietate, de deținere a unui obiect, intră în disoluție odată ce obiectul devine o practică 185. Caracterul post-estetic al artei conceptuale este evidențiat prin evaluarea interesului acestei tendințe pentru dematerializare și critică. Marea majoritate a operelor artistice conceptuale nu sunt impresionante câtă vreme execuția lor are o importanță secundară -, ci mai curând au o valoare provocativă, propunând viziunea unei artei aflate în continuă schimbare, fără a ține cont de critica
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu comunitatea, Thomas Hirschhorn, ar putea fi acuzat de stabilirea unei "relații exploatative" cu proprii colaboratori. Și aceasta, deoarece, spre deosebire de modul în care Oda Projesi concepe lucrarea de artă ca înțelegere posibilă a dialogului și participării drept medii în contextul dematerializării proiectului într-un proces social 258, Thomas Hirschhorn nu acordă un statut egal colaboratorilor săi, care devin mai curând "executori" ai lucrării decât co-creatori, expunându-le astfel marginalizarea ca obiect al contemplației exoticității 259. Claire Bishop identifică aceste imperative post-estetice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
necesară în mod fotografic. Digitalizarea nu reprezintă nimic altceva decât procesul de conceptualizare a imaginii: de-realizarea imaginii fotografice. Abstractizarea fotografiei nu are de-a face cu arta ci, mai degrabă, cu forma socială și valoarea formei în sens marxist. Dematerializarea fotografiei implică "principiul infinit al câmpului vizualizării"9 unde, imaginea este abstractizarea perceptuală a unei structuri vizuale ce are la bază o formă materială. 4. Arhitectonica ontologică a operei cinematografice Studiile filosofice ale filmului se centrează, în general, pe ontologia
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a suferinței, dar și o cale fenomenologică a devoalării. Cale pe care chipul se cufundă, coboară în sine, în imaginea de sine; intrarea în acest nou peisaj este o continuă trecere a pragurilor, traseu inițiatic ce presupune - drept reducție - o dematerializare treptată. Dacă alcătuirile materiale sunt străpunse, demantelate în structura lor închegată, ele nu mai au densitatea substanțială care să opună rezistență. Ființa lor nu mai are nimic subzistent, rezistent, fiind la rândul ei destructurată, decreată până la transparență. Fața care coboară
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]