294 matches
-
o idee despre începuturile umanității. * Dementul este stăpânul unei realități paralele în care omul reprezintă un simplu pretext. Modelul de ființă care populează lumea dementului este o abstracțiune care privește către noi din neant și se exprimă în gramatica neantului. Dementul este singurul care ne contemplă din afara lumii, din neantul care participă astfel la viață cu adevărul lui refuzat. * „Cu absolutul nu m-am întâlnit niciodată, însă îl cunosc așa cum insomniacul cunoaște somnul, așa cum cel care privește în întuneric cunoaște lumina
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
I-am spus că nu pot și că singura variantă ar fi să vină el În Maroc. A căzut cerul pe el și pe mine, ne-am văzut frânte toate visele noastre frumoase, am plâns, ne-am iubit ca doi demenți... De ce nu a venit În Maroc? Știi și tu, Securitatea nu permitea așa ceva și te urmărea până În pânzele albe și te aducea acasă sau chiar te omora, știa asta, eu știam, Îl iubeam ... Și cum s-a terminat? Ne-am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vileag de presa americană, transformîndu-se Într-un veritabil scandal public, s-a aflat și de experimentele de la Tucson. Ancheta unei comisii a Congresului, condusă de senatorul Frank Church, a stabilit atunci că fostul sublocotenent Smith, În loc să-i lichideze pe micii demenți, Îi scotea din Arizona și-i ducea către granița mexicană, făcîndu-i apoi scăpați. Nu se ridicase, cum s-ar spune, la Înălțimea așteptărilor. Aparent, o notă bună, dar cu urmări cel puțin ciudate. După ce noii șefi Îl Înaintară În grad
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am gustat praful depus după călătoria noastră de peste zi, jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța ei, deloc neglijabilă. Ești un dement scăpat de la balamuc! — Nu, vai, nu, Naomi, am mârâit eu, vai, nu, dar trebuie să-ți dau o lecție - și m-am opintit, m-am opintit în ea ca s-o învăț minte: O, tu, evreică virtuoasă, s-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
optică. Imaginați-vă oamenii înălțând rugăciuni și cântând imnuri pentru a alunga orice sunet aducător de moarte. Imaginați-vă oamenii cu mâinile încleștate pe urechi, fugind de orice cântec sau cuvântare în care cineva ar putea încifra moartea, precum un dement care strecoară otravă într-un flacon de aspirină. Fugind de orice cuvânt nou. Orice nu e deja cuprins de înțelegrea lor va fi suspect, primejdios. Evitat. O carantină împotriva comunicării. Și, dacă aceasta este o vrajă aducătoare de moarte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva, inclusiv la mîncare și la pericole. Cred că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere irezistibilă emanată de parfumul ei. Doar puțin a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea lungă și musculoasă, Își ridică fundul În aer și, cu un chițăit de agonie absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am croit drum În visurile mele pînă hăt departe, În China din timpul dinastiei Tang, Machu Picchu și etajul șaptezeci și trei al clădirii Empire State Building. TÎrziu, Într-o noapte, eram ocupat cu visul meu despre poetul francez cel dement. Eu - sau el sau Fred Astaire, nu contează - Își pierduse un picior luptînd pentru Comuna din Paris. Ani de durere și de absint Îl/mă/ne smintiseră. În scena din visul meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat prin puțurile de aerisire negre ca tușul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doar ca să-i distrag atenția. Însă ceea ce voiam neapărat să fac, de fapt aproape că am și făcut, a fost să ies În viteză din Gaura de șobolan, să mă arunc la picioarele lui și să-i sărut ca un dement pantoful. Gestul meu avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu adevărat Norman dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-mi folosesc corpul În locul palmei și al degetelor de la picioare, după care, pe la mijlocul expresiei, am schimbat principiul și mi-am folosit picioarele din față drept brațe și pe cele din spate drept degete mari. M-am agitat ca un dement, bătîndu-mă peste piept, apoi Încrucișîndu-mi picioarele, apoi făcîndu-mă cocoloș, ca un om căruia i-au luat foc hainele. N-avea nici un rost. Și totuși, situațiile disperate nasc speranțe disperate, așa că, după ce a fost cît p-aci să mor otrăvit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Hunter și preoții lui. La moartea lui John Hunter, acesta a fost urmat de fiul său, necruțătorul și scînteietorul Kevin Hunter și acesta, la rîndul său, de neputinciosul și risipitorul Wilson Hunter și așa mai departe pînă la ultimul conducător, dementul absolut Bob Hunter. În acel moment, se lucra la piramidă de 110 ani, iar cheltuielile făcute pentru Înălțarea clădirii gigantice secătuise cea mai mare parte a resurselor și așa reduse ale planetei, În timp ce populația era decimată de mutații genetice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lectura cărții, pentru a putea vorbi despre ea în cunoștință de cauză; se așezase, prin urmare, cu cartea în mână, pe marginea unei stânci, ca să poată observa vila mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat au fost străpunse cu acul de zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
destule motive să fie tulburată, că, de fapt, căutarea numelui lui ar fi fost ultima dintre grijile și preocupările ei actuale. Deodată, animalul violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc într-o vrie și un dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic nu l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și-n burta plină Cărăbăni tot ce-am păstrat. Apoi, de bin' ce săturat, Il duse dracu-n alte case, Să comenteze ce cinase: N-a fost destul piper în supă, Nefriptă carnea, prost vinu-n cupă! Pieptene-l dracul de dement! Omorâți câinele! I-un recenzent! Răsplata lumii Ce publicului i-ai rostit N-a fost la toți pe plac, cinstit. Un lucru însă nu uita: Calul de dar Nu se caută la măsea, Iar cine împarte un coș cu mere
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
într-o întrebare pe care am regăsit-o reformulată în documentarul apocaliptic al lui Alexandru Solomon: , Unde s-o duce atâta lume cu atâtea mașini?" Interstițiul cu iz filosoficesc de reflecție destinală aparține unui șofer exasperat de traficul împiedicat, haotic, dement din Bucureștiul de azi. El desenează mai degrabă nedumeriri moromețiene, însă registrul acesta se vede completat de un personaj mai complex, peruanca Gina Raso, pentru care traficul nu reprezintă doar o chestiune de aglomerație și nu doar o problemă care
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
al tuturor timpurilor și a trăi - încă o dată - o dragoste mare, ce ați alege? - Dar am oare posibilitatea de a alege? Nu sînt eu, vrînd-nevrînd, ales de chestii mult mai mici, derizorii? Nu-s cumva ales de facturile de plată, dement de mari ca sumă, la căldura măsurată de repartitoarele astea delirante, de exemplu?
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
De la măr pân' la cireș/ firul de paing e des/ nu-l poți rupe, nici descoase/ doar de ai oțele-n oase./ Tu nu ai oțel nici fier/ doar un fir de troscoțel/ răsucit, un filament/ de astru roș și dement/ ce, ori urcă, ori coboară/ macină cu-aceeași moară/ și pe mama și pe tata/ și băiatul ca și fata". (XII) Alteori, sonoritățile sunt de psalm și rugăciune; ecourile voiculesciene domină: "De ce-ai vrea, Doamne, să-nțeleg ce nu
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
decât să respingă vehement "barbarul ideal de artă al bogătașului (...) maestru" și "pângăririle ce le face măreței moșteniri de artă și intelectualitate ce ni le-au lăsat veacurile", mergând până la a se întreba dacă "nu-l leagă nimeni pe acest dement" (v. Estetica "futurismului", în ziarul Seara, nr. 377, din 1911). Alții, dintre cei citați, înscriși ei înșiși în fluxul înnoitor al ideologiei literare și artistice a începutului de secol, împărtășeau deopotrivă latura negativă, de ruptură cu tradițiile învechite, "justificata revoltă
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
stultifera navis, corabie a nebunilor. Filmul lui Meirelles este structurat în trei părți care corespund ca în Divina Commedia unei experiențe fundamentale a înțelegerii arhitecturii divine. Pe de o parte, avem Infernul definit ca spațiu concentraționar unde umanitatea apare supliciată dement, Purgatoriul îl constituie perioada eliberării din spațiul carceral și a vagabondajului într-un oraș pustiit, bântuit de grupuri rătăcitoare de orbi în căutare de hrană, iar Paradisul intervine ca o retragere a grupului în spațiul protector al casei doctorului și
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
trei. Când am aterizat, bine că nu am căzut, am făcut-o larg pe picioare. Nu știam ce să fac. Creierul mi se blocase complet. Pentru că erau foarte aproape, am început să dau cu pumnii și să urlu ca un dement către ei. Ei s-au dat în spate, iar eu am apucat să dau cu piciorul într-unul. Doar l-am șters, dar a simțit moartea trecând pe lângă el”, a povestit Badea. Mircea Badea a trecut și a doua zi
Mircea Badea, atacat de câini: Mi s-a blocat creierul complet by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/73410_a_74735]
-
geam. Erau foarte nervoși. Nu au băut decât o bere, dar se comportau foarte ciudat. La un moment dat, i-am rugat să plece acasă. În acel moment a luat câinele și l-au aruncat pe geam. Râdeau ca doi demenți și mi-au spus că întotdeauna cățeii se întorc la stăpân", spunea Ema Cătălina Georgescu.
Un tânăr acuzat că a aruncat un câine pe geam a murit by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71410_a_72735]
-
romanul masiv și foarte confuz al lui Victor Papilian, În credința celor Șapte Sfeșnice (1934) pentru valoarea sa documentară revelatorie, dar nu l-a alăturat scrisului altui eretic, Lucian Blaga sau chiar, mai târziu Mircea Eliade și Ion Luca, un dement clinic, reputat genial, care probează atracția misticilor români pentru domeniul ereziei, a unei mistagogii chiar în afara Bisericii. Și Constantin- Virgil Gheorghiu, preot hirotonosit va urma aceeași direcție în cel mai bun roman al său Les anachorets de Agapia. Ce se
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]