192 matches
-
lecturate cu maximă atenție și plăcere, semnează din start ca un poet de marcă, de o mare modestie, o voce adevărată. Poetul devine magicianul propriei sale vieți apăsate de luciditate, care este și suferința sa secretă. Este un poet al demistificării timpului, al ridiculizării acestuia- așa cum victima desfide în mintea sa călăul. În ''Philemon și Bancis'' sunt trei teme interogatorii, plăcut inegale: dialogul cu sine, cu cititorul și nesfârșita împletitură de întrebări către iubită, ale căror răspunsuri nu sunt așteptate, ci
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
șaisprezece ani, unele patriotice. Se impune cu volumul Sânge de țăran (1936), prefațat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
controlează când vorbesc și, mai ales, când scriu. Terminologia freudistă în critică îi provoacă o ironie atingătoare. Nu-i place termenul „inefabil”. Găsește din nou câteva exemple, și sarcasmul criticului este necruțător. Este iritat și atunci când întâlnește „vizionăm”, „lecturăm”, „atenționăm”, „demistificare”. Ia peste picior și pe cei care folosesc termenul „scriitură” în loc de sănătosul, curatul „stil”. „Scriitură” traduce însă un concept din noua critică și înseamnă altceva decât „stilul” scriitorului. Astfel de anchete filologice sunt însoțite în comentarii de un savuros repertoriu
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
al expansiunii sale. Această reflexie a medium-ului în mesajul însuși face din creștinism poarta de intrare obligatorie a disciplinei noastre. Raționalismul modern, care ridică probleme acolo unde nu există decît evidențe, are tot interesul să chestioneze "soluțiile" spiritualiste. Dar demistificarea Întrupării ca expresie mistică a unui invariant logic nu înseamnă să distrugi totul dintr-o trăsătură de condei, ci să deconstruiești cu grijă, metodic. Misterul este o rațiune grăbită. Lenea raționalistă va putea compensa întîrzierea prin recuperarea timpul pierdut și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și în care phylia este mai mult afinitate; a iubi înseamnă, pentru medicul nostru, a fi în armonie cu întreg cosmosul. Medicul știe că este peste putință ca întregului să-i meargă bine dacă părții îi merge rău; - cât privește demistificarea iluziilor iubirii, Eryximachos merge mai departe decât Pausanias: „așa cum discursul lui Pausanias este denunțarea indirectă a unei manevre de seducție sentimentală care încearcă să treacă drept o teorie morală, tot așa cosmologia lui Eryximachos este denunțarea indirectă a iluziilor erotice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ființei originare; - iubirea dă fiecăruia locul care i se cuvine și din direcția împărțirii locurilor ea nu nemulțumește pe nimeni; - nimeni nu se plictisește în iubire, căci ardoarea ei e neîncetată. Yvon Brès este de părere că în discursul aristofanesc, demistificarea iluziilor iubirii atinge punctul maxim întrucât aici aflăm reprezentările cele mai fantastice. Este însă un soi de „adevăr al fantasmei”, întrucât mitul e, simultan, și fals și adevărat; este „uimitor de fals căci mitul aristofanic apare ca un produs al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
genitale. Dar toate acestea nu sunt posibile în mit decât dacă iubirea se însoțește cu reamintirea. Se poate constata, pe de altă parte, o gradare a erorii sau iluziilor iubirii de-a lungul discursurilor; gradul lor cel mai avansat de demistificare este de aflat în mitul lui Aristofan, și dacă toată această chestiune este pusă în relație cu vederea (privirea), atunci, urmând pe Brès, spun că Pausanias este mai orb decât Eryximachos, că acesta este mai orb decât Aristofan încât, pe măsură ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
abolită o dată cu trecerea adolescentului spre altă vârstă) prelungită transformă pe eros în phylia, dorința devine afecțiune. Urmează că „în pederastia greacă, oricât de străină ar fi ea de erotica noastră, nu se află nimic morbid”. Un repede rezumat, acum, al demistificării progresive a iluziilor iubirii poate arăta astfel: - numai iubirea produce virtutea (Phaidros, Pausanias); - comuniunea îndrăgostiților e cosmică (Eryximachos); - îndrăgostiților li se relevă natura lor primară (Aristofan); - iubirea nu e un vis de fericire (Agathon); - îndrăgostitul filosof are acces, prin iubire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda în care excela în mod obișnuit: demistificarea. Nedrept cu ceilalți prieteni ai săi, rămas fără grai în umbra morții lui Sarlat, Montaigne își mărturisește plăcerea de a conversa cu oamenii de spirit. Or, nu ni-l imaginăm neabordând subiecte legate de epoca sa, de timp, de viața
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din domeniul conducerii s-au concentrat asupra încercării de a identifica trăsăturile personale ce diferențiază liderii de non-lideri. Această abordare de conținut (centrată pe ceea ce este un lider eficient și nu pe cum se conduce eficient) deschide calea tentativelor de demistificare a conducerii, plecând de la premisa că nu oricine poate conduce iar cel făcut pentru a conduce aduce cu sine anumite particularități fizice, de personalitate și sociale - predictori ai eficienței sale în funcție. Numeroase studii au fost derulate pentru a identifica
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
că marxismul nu își aplică sieși critica formulată la adresa ideologiei - ideologiile reprezintă, chipurile, realitatea celorlalți 65 - arată incapacitatea noastră de a depăși o percepere instabilă a realului 66. Marx dă, fără îndoială, măsura alienării noastre: plutim neîncetat între obiect și demistificarea lui, incapabili să îi redăm totalitatea 67. Mitologia este un acord cu trecutul, nu așa cum a fost ci așa cum am fi vrut să fie: îl investigăm și, deopotrivă, suntem complici cu el68. De aceea, încercarea noastră de a descifra câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prestigiului viu al unui fapt istoric Înzestrat cu forță iradiantă. Este un alt fel de a aborda mitologiile, urmărindu-le și mai cu seamă reasamblându-le decât demontându-le În subansambluri componente. Critica istorică ia aici Înfățișarea unui alt tip de demistificare și demitizare. Discursul este mai degrabă relativist, el se rezumă la a arăta că tradițiile instituite de memorie sunt nu una, ci o multitudine, și Încă sunt și concurente, ceea ce, desigur, este tot un fel de critică, de demistificare, prin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de demistificare și demitizare. Discursul este mai degrabă relativist, el se rezumă la a arăta că tradițiile instituite de memorie sunt nu una, ci o multitudine, și Încă sunt și concurente, ceea ce, desigur, este tot un fel de critică, de demistificare, prin anularea dominației unice și absolute. A vorbi Însă despre teritoriile memoriei colective Înseamnă, după cum atrăgea atenția Robert Gildea, În cartea lui The Past in French History 1, să te situezi În perimetrul culturii politice. Ceea ce definește cultura politică, spune
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
monumentul, cu o anume centralitate a faptului istoric, pe de altă parte cu o deconstruire, pentru că s-a sesizat bine acest lucru. E vorba de o deconstruire a lui, iarăși, a zecea oară, a mia oară, e vorba despre demitizare, demistificare etc. Dar e interesant că, chiar dacă ai vrea, În istoria locurilor memoriei nu poți renunța la centralitatea faptului istoric, pentru că acesta este selectat prin centralitate; el ajunge să fie central În memoria colectivă și de asta Îl selectez, de aceea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte. O tensiune între poli opuși, între materie și spirit, îmbrățișare și ironizare a cosmosului există în întreaga poezie a lui D. Cea
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire ironică / autoironică, dar și restituire a unui lirism proaspăt, epurat de zgura strălucitoare a convențiilor și a sclifoselilor stilistice. Poetica originară a lui D. nu e aceea a tiflei sterilizante, ci a demistificării în numele unei estetici a vitalului. Drama lui este de a fi căzut într-un veac impropriu elanurilor viguroase, pure. Nu atât romantismul ca atitudine literară e denunțat, cât acest ev în care visul și poezia devin anacronice și caraghioase. Luna
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
și demografice care conturează direcția în care se îndreaptă un stat pe termen lung nu ar trebui să constituie un mare secret!1 Astfel, nu numai că problemele privind domeniul informațiilor ar putea fi dezbătute public fără dificultate, ci, prin demistificarea acestui domeniu și încurajarea schimbului de idei între comunitățile de informații și cele academice, dezbaterile publice ar putea ajuta serviciile de informații să-și atingă și chiar să-și depășească scopul de a deveni o știință socială (serviciile de informații
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
vorbesc, nu se Întâlnesc, se detesta și se contesta reciproc, acest mediu este adesea dependent de instanțe de consacrare externe (din țară de origine sau internaționale). A Incerca o „sociologizare” a exilului apare de aceea că o operație politică de demistificare, Îndreptată mai ales Împotriva unei reprezentări pur culturale a exilului. Această viziune culturalista asupra exilului riscă să legitimeze angajamente politice mai puțin pure și să introducă prin contrabandă reziduri ideologice din alte vremuri. Trebuie să mai adaug că „sociologizarea” problematicii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de exilul utilitar caracteristic acelei categorii a exilaților care vor cu orice preț să facă să triumfe cauza lor politică făcând cunoscută dramă cărora le-au fost victime pentru a putea beneficia de solidaritatea internațională. În cazul scriitorului, voința de demistificare, de desacralizare a acestei categorii derizorii este exprimată prin construirea de situații, de personaje marcate de oportunism și de impostura. (...) Lupta literară În acest caz e dublă, ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le Huu Khoa, Sociologie de la littérature des exilés, lucrare de doctorat sub coordonarea lui Georges Condominas, EHESS, Paris, 1992, vol. III, p. 12) Scriitorul exilat Împinge voința de demistificare până la ruperea totală a cordonului ombilical cu mediul de origine: „Exilul asociază deopotrivă doi termeni: dezuniunea și neînțelegerea. Dezuniunea de țara natală ar putea conduce mai târziu la dezuniunea de comunitatea națională de origine din exil. Neînțelegerea conduce comunitatea la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră, document al mizeriei omenești, contrastează cu aspirația spiritualistă a autorului. Motourile poemelor trimit la Dante, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche, Verlaine, G. Rodenbach, Émile Verhaeren, Oscar Wilde, Albert Samain, Francis Jammes ș.a. S. a și tradus, cursiv
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
opera lui Kafka, în special romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în castel învederează tot atâtea eforturi de demistificare, identificabile cu „lupta unui raționalist care râvnește să aducă lumină într-o ceață de mistere”. Numeroase observații penetrante structurează mai cu seamă studiile cu caracter micromonografic. Heinrich Böll privește lumea cu ochii „omului de pe stradă”, ai inadaptatului „normal”. El e
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
ale textului epic. Cartea morților își dezvăluie semnificația filosofică prin intermediul piesei Don Juan apocalipticul, „comedia neagră” cuprinsă în spațiul epic al acestui roman - „unul dintre cele mai interesante și mai profunde ale epocii postbelice” (Ion Vartic). Tema pactului cu diavolul, demistificarea polemică a demonismului romantic, viziunea pregnant metafizică indică multiple înrâuriri provenind din spațiul literaturii de limbă germană. Formula insolită de scriitură, bazată pe intertextualitate și pe ambiguitatea identităților, pe continua metamorfoză a discursului, care trece de la narațiunile-eseu la construcția dramatică
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
de ce practicienilor li se insuflă iluzia primejdioasă că teoria curriculumului deja „știe totul” și „poate totul”. Pentru aceasta sunt necesare: clarificări și decriptări de sensuri ascunse, lămuriri de probleme ce par să fi fost rezolvate, deși au fost prost formulate, demistificări și deziluzionări, delimitări între posibilități și promisiuni. Vom aborda aceste aspecte dintr-o perspectivă genetică, neocolind nici una dintre zonele criptate încă ale rostului educației în lume și în destinul fiecărui membru al speciei Homo sapiens. Mai pe scurt, vom proceda
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]