193 matches
-
ale naturii și aplicarea lor pentru sănătatea omului. Spiralogia vine să decodifice evoluția progresivă a medicinei. Ea stabilește ariile care au contribuit la progresul acesteia, subliniază care dintre descoperirile legilor naturii au constituit o etapă în evoluție. Evidențiază procesul de demistificare a științelor bio-medicale, precum și importanța descoperirilor legilor fizicii, chimiei, astronomiei și a conceptelor filosofice care impun interdisciplinaritatea științifică în înțelegere. Conceptul spiralogic al dublei spirale cunoaștere conștiință permite o învățare și memorizare a științelor bio-medicale grupate pe arii de interes
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
înțelegerea rabinică a legilor orale. Această doctrină a nemuririi este foarte asemănătoare cu cea a lui Spinoza. Deosebirea constă în teza spinoziană enunțată în cuvintele Deus sive natura ("Dumnezeu sau Natura") cinci secole mai târziu: este încă un pas spre demistificare, care ne învață că drumul spre nemrire este rezultatul progresului de la cunoașterea senzorială (empirică) științifică, spre intuiția filosofică (subspecia aeternitatis). Însăși concepția lui Maimonide prezintă elemente de demistificare în domeniul escatologic (ca doctrinele privitoare la soarta finală a omului și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Dumnezeu sau Natura") cinci secole mai târziu: este încă un pas spre demistificare, care ne învață că drumul spre nemrire este rezultatul progresului de la cunoașterea senzorială (empirică) științifică, spre intuiția filosofică (subspecia aeternitatis). Însăși concepția lui Maimonide prezintă elemente de demistificare în domeniul escatologic (ca doctrinele privitoare la soarta finală a omului și a universului sau eliminarea, din scrierile sale a concepției mesianiste. În Ma'amar Tehiyyat Hametim (articol despre învierea morților) scrie: Credința că un trup mort va reînvia este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ale actorilor. În timp ce realiștii afirmă că interesele statelor sunt relativ constante, constructiviștii sunt de părere că interesele sunt condiționate de identitățile actorilor. Astfel, statele pot avea identități diferite și, în consecință, interese variate. Un interes particular al constructiviștilor îl constituie demistificarea credinței că identitatea este în primul rând și inextricabil legată de statul națiune. În timp ce identitatea etno-națională este încă relevantă, a considera statul-națiune ca fiind componenta ireductibilă a identității, precum și privilegierea acestei forme particulare a atașamentului uman, marginalizează alte posibile fundamentări
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
III, 372-373, IV, 445-447; Regman, Ultime explorări, 72-77; Manolescu, Lista, I, 359-364; Petraș, Panorama, 511-515; Cristea-Enache, Concert, 398-414; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 54-56; Pop, Viață, 218-233; Mircea Iorgulescu, Ionescologie cu profesor, „22”, 2002, 15; Mircea A. Diaconu, Ceremoniile demistificării, CL, 2002, 4; Ștefan Borbély, Tragicul lucidității: „Apocalipsa după Marta”, LAI, 2003, 39; Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco. 1909-1994, București, 2003, passim. A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
primordial. Calvino nu uită să acrediteze rolul Nebunului, Scamatorului, Poetului de a contesta valorile codificate, intangibile în mintea Suveranului (a puterii seculare), de a semnala prezența ocultă a Majestății sale Viermele. Rațiunea are sarcina de a citi Universul în cheia demistificării. Orlando, în interpretarea lui Calvino, coboară în Haosul pădurii iraționale, căci pentru a cunoaște trebuie să descinzi în abis. Cartea lui Calvino, prin analogie, nu este doar o sinteză realizată prin decodificarea portretelor Sfinților Gheorghe și Ieronim: "Eroul istoriei este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
filozofică a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare” a Noului Testament ar trebui să ne propună teologia protestantă în acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8,31), practicată ad modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare a „arheologiei mimezei”, adică a textelor unor filosofi și scriitori antici ca Platon, Aristotel, Ovidiu ș.a., pentru a reface sensul inițial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
Era o lume de panopticum,/ totul era clar și straniu ca în fundurile de mare -/ n-aș fi crezut că există în realitate/ ceea ce priveam acum cu stupoare". Multiplicarea termenilor care fac referire la sexualitate intră în aceeași poetică a demistificărilor, "bătrâna libidinoasă", "flasca grămadă de sex", "bordelul selenar". Reacția, "am fugit râzând ca un nebun", înscrie lumea în aceeași ordine absurdă, demontarea clișeelor nu face decât să scoată în evidență lipsa de logică, de organizare a universului. Structura simetrică a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
șocante fac referire la lume ea însăși șocantă, amorală: "latră câinii ultimei isterii", "palmele acestea, cum le vezi,/ le-a fătat o noapte-n bălării", " Ni se plimbă clopotele-n carne/cum se duc cocotele la mort" (Trotuarul din memorie). Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea.../ dar ne-mbătăm cu stele de carton". Motivele au rămas aparent aceleași, dar sunt tot timpul puse între paranteze, degradate "și-și întinde mâna după mine/ luna, ca o rufă, din copaie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în data de 13 aprilie 2012) Stănescu, Bogdan-Alexandru - Postludice în Paradigma. Revistă multilingvă de cultură a Cenaclului Euridice, nr. 1-2/2003, ediție online http://www.revista paradigma.ro/2003 12 stanescu.htm (data consultării: 24 martie 2012) Poantă, Petru, Geo Dumitrescu - poetica demistificării în Tribuna, nr. 147/16-31 octombrie 2008, ediție online, http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=11371 (data consultării: 20 noiembrie 2012) Vișan, Dragoș, Altfel despre Constant Tonegaru, http://www.poezie.ro/index.php/essay/13932967/Altfel despre Constant Tonegaru (data consultării: 10
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și demografice care conturează direcția în care se îndreaptă un stat pe termen lung nu ar trebui să constituie un mare secret!1 Astfel, nu numai că problemele privind domeniul informațiilor ar putea fi dezbătute public fără dificultate, ci, prin demistificarea acestui domeniu și încurajarea schimbului de idei între comunitățile de informații și cele academice, dezbaterile publice ar putea ajuta serviciile de informații să-și atingă și chiar să-și depășească scopul de a deveni o știință socială (serviciile de informații
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și lipsa de profesionalism cu aere de erudiție și magnanimitate culturală (sau de altă natură, în funcție de specialitatea impostorului) care sunt jucate și trucate uneori cu destulă îndemânare. Vai, însă, de clipa decamuflării și a dării în vileag! Strivit în procesul demistificării la care este supus atunci când e descoperit, impostorul devine un deșeu. Iar deșeurile nu sunt, după cum bine se știe, întotdeauna reciclabile! Furunculul În fauna și flora României postcomuniste există încă un specimen demn de analizat: Furunculul sau omul-furuncul. Furunculul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
comune” ale genului filosofic, adevăruri de paradă, tezaurul publicitar al înțelepciunii. Acestea subsumează fie perioade, fie curente ale istoriei găndirii, fie esențialul despre un filosof de multe ori considerate un tabu, ceva ce trebuie respectat și sacralizat. Travaliul nietzschean al demistificărilor a adus atingere și filosofemelor, a creat un precedent, o modă a deconstruirii dogmelor filosofice, a „intoxicărilor” spiritului. De altfel, ultimul secol a continuat revolta autorilor damnați sa fie doar „note de subsol la Platon”, a însemnat cel mai radical
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
ale textului epic. Cartea morților își dezvăluie semnificația filosofică prin intermediul piesei Don Juan apocalipticul, „comedia neagră” cuprinsă în spațiul epic al acestui roman - „unul dintre cele mai interesante și mai profunde ale epocii postbelice” (Ion Vartic). Tema pactului cu diavolul, demistificarea polemică a demonismului romantic, viziunea pregnant metafizică indică multiple înrâuriri provenind din spațiul literaturii de limbă germană. Formula insolită de scriitură, bazată pe intertextualitate și pe ambiguitatea identităților, pe continua metamorfoză a discursului, care trece de la narațiunile-eseu la construcția dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
șaisprezece ani, unele patriotice. Se impune cu volumul Sânge de țăran (1936), prefațat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
vorbesc, nu se Întâlnesc, se detesta și se contesta reciproc, acest mediu este adesea dependent de instanțe de consacrare externe (din țară de origine sau internaționale). A Incerca o „sociologizare” a exilului apare de aceea că o operație politică de demistificare, Îndreptată mai ales Împotriva unei reprezentări pur culturale a exilului. Această viziune culturalista asupra exilului riscă să legitimeze angajamente politice mai puțin pure și să introducă prin contrabandă reziduri ideologice din alte vremuri. Trebuie să mai adaug că „sociologizarea” problematicii
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de exilul utilitar caracteristic acelei categorii a exilaților care vor cu orice preț să facă să triumfe cauza lor politică făcând cunoscută dramă cărora le-au fost victime pentru a putea beneficia de solidaritatea internațională. În cazul scriitorului, voința de demistificare, de desacralizare a acestei categorii derizorii este exprimată prin construirea de situații, de personaje marcate de oportunism și de impostura. (...) Lupta literară În acest caz e dublă, ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ea se duce În același timp cu dictatură și În interiorul comunității exilaților” (Le Huu Khoa, Sociologie de la littérature des exilés, lucrare de doctorat sub coordonarea lui Georges Condominas, EHESS, Paris, 1992, vol. III, p. 12) Scriitorul exilat Împinge voința de demistificare până la ruperea totală a cordonului ombilical cu mediul de origine: „Exilul asociază deopotrivă doi termeni: dezuniunea și neînțelegerea. Dezuniunea de țara natală ar putea conduce mai târziu la dezuniunea de comunitatea națională de origine din exil. Neînțelegerea conduce comunitatea la
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
e nevoie (dar cred că nu este !) să faci chiar imposibilul să meargă așa cum este, și acum. Lucrurile - te-ai convins între timp prin alte manifestări! - au mers așa de departe încît este nevoie de un act de justiție și demistificare. Rugămintea mea e ca să nu i se comunice nimic înainte Canaliei! O să mă explic curînd de ce... (Te rog, ca întotdeauna, să veghezi tu la corectarea articolului, după ce se bate la mașină). Ovidiu G. , în numele secției, spunea de atunci, cînd am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
U.R.S.S. în domeniile economic, politic, cultural, științific, mass-media, militar, ale societății civile ș.a. A acționat pentru dezvoltarea unor relații mai apropiate cu R.S.S. Moldovenească, menținerea conștiinței și identității naționale românești a populației din această zonă a U.R.S.S. și demistificarea falsificărilor istoriei României și Basarabiei. A ținut legătură permanentă cu cei peste 15 ambasadori din diferite țări cu reședința în U.R.S.S. acreditați în România și a susținut pozițiile distincte și prestigiul țării noastre în rândurile corpului diplomatic din capitala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
țară, a căror mobilitate e restricționată în mod tradițional, vizitele la birourile administrative reprezintă o experiență care le sporește controlul asupra propriei mobilități (Gurumurthyxe "Gurumurthy, Anita", 1998). Însă pentru unele dintre ele aceste vizite sunt un pas înainte în direcția „demistificării” statului și, într-un fel, permit o înțelegere primară a modului în care sunt administrate resursele sale, punând astfel bazele viitoarelor eforturi ale colectivelor de femei în susținerea cauzelor. În discursul privind globalizarea s-a recunoscut clar faptul că grupurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
și în care phylia este mai mult afinitate; a iubi înseamnă, pentru medicul nostru, a fi în armonie cu întreg cosmosul. Medicul știe că este peste putință ca întregului să-i meargă bine dacă părții îi merge rău; - cât privește demistificarea iluziilor iubirii, Eryximachos merge mai departe decât Pausanias: „așa cum discursul lui Pausanias este denunțarea indirectă a unei manevre de seducție sentimentală care încearcă să treacă drept o teorie morală, tot așa cosmologia lui Eryximachos este denunțarea indirectă a iluziilor erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ființei originare; - iubirea dă fiecăruia locul care i se cuvine și din direcția împărțirii locurilor ea nu nemulțumește pe nimeni; - nimeni nu se plictisește în iubire, căci ardoarea ei e neîncetată. Yvon Brès este de părere că în discursul aristofanesc, demistificarea iluziilor iubirii atinge punctul maxim întrucât aici aflăm reprezentările cele mai fantastice. Este însă un soi de „adevăr al fantasmei”, întrucât mitul e, simultan, și fals și adevărat; este „uimitor de fals căci mitul aristofanic apare ca un produs al
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
genitale. Dar toate acestea nu sunt posibile în mit decât dacă iubirea se însoțește cu reamintirea. Se poate constata, pe de altă parte, o gradare a erorii sau iluziilor iubirii de-a lungul discursurilor; gradul lor cel mai avansat de demistificare este de aflat în mitul lui Aristofan, și dacă toată această chestiune este pusă în relație cu vederea (privirea), atunci, urmând pe Brès, spun că Pausanias este mai orb decât Eryximachos, că acesta este mai orb decât Aristofan încât, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]