85 matches
-
seamă spre finalul poemului, unde sugestia potopului biblic (anticipată de referirea, jumătate ironică, jumătate serioasă, la „corabia lui Tata Noe”) este întărită prin imaginea apocaliptică a pământului acoperit de ape. În volumul al doilea din La Lilieci se accentuează înclinația demistificatoare a scriitorului, cele mai multe secvențe vădind o și mai mare preocupare către surprinderea concretului prozaic, lipsit de transcendență. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a restituirii faptelor de viață, care posedă o „poezie” a lor, frustă, oferind o imagine convingătoare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
exprimă. Existența rustică devine astfel pentru țăran „un infern confor tabil“ - a cărui alternativă este lumea cealaltă adică a treia / și ultima -, așa cum pentru poet limbajul hibrid, rusticocitadin devine unicul spațiu al locuirii. Dezvoltarea liniei tematice și cristalizarea unei viziuni demistificatoare despre existența satului socialist se realizează întrun discurs al ironiei și al formelor deschise, care ascund sub masca ludică acel râsu’ plânsu’ al comediilor și schițelor lui Caragiale. ÎNCHEIERE Altfel spus, „Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurările obișnuite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
consumul nu poate fi considerat exclusiv ca o manifestare deturnată a dorinței, ca un derivativ: dacă este totuși o formă a consolării, el funcționează și ca un agent de experiențe emoționale importante în sine. S-o spunem fără înconjur, criticile demistificatoare ale ideologiei nevoilor au greșit atunci când au vrut să excludă dimensiunea hedonistă a consumului. O problematică ce-l făcea pe un Baudrillard, de exemplu, să afirme: „Consumul se definește ca un veto la adresa plăcerii. Ca logică socială, sistemul consumului este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
despuiați de veșmintele și de măștile lor cotidiene („nevopsiți”, am zice, ca să reluăm o metaforă a piesei). Așa încât nu are de ce să ne mire coincidența între întoarcerea lui Arvid, „Străinul”, și incendiul care mistuie casa familiei Valström, incendiu purificator, incendiu demistificator ce scoate la lumină adevărul, deconspirând eșafodajul de minciuni pe care se clădise viața locuitorilor casei. După cum nu ne miră nici faptul că Arvid se plimbă ca o fantomă printre resturile rămase după incendiu, știută fiind preferința fantomelor pentru ruine
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. 8 Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exprimă. Existența rustică devine astfel pentru țăran „un infern confor tabil“ - a cărui alternativă este lumea cealaltă adică a treia / și ultima -, așa cum pentru poet limbajul hibrid, rusticocitadin devine unicul spațiu al locuirii. Dezvoltarea liniei tematice și cristalizarea unei viziuni demistificatoare despre existența satului socialist se realizează întrun discurs al ironiei și al formelor deschise, care ascund sub masca ludică acel râsu’ plânsu’ al comediilor și schițelor lui Caragiale. ÎNCHEIERE Altfel spus, „Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurările obișnuite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
coloriste și dintre acestea 21 simple și 2 compuse"89 sunt conjugate cu strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor formulei lirice macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
produsă de lectura basmului parabolă Ion. Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
facilitând o radiografiere obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un pește stricat, noaptea? Asta e cultura noastră: fosforescență de cadavru la începutul putrefacției"63. Mai apropiat de semidoctul caragialian, apare la Al. O. Teodoreanu "poetul" Florinel Guguștiuc din schița Bibliofilie, un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puțin în forma ei ortodoxă) și se plasează cel mai adesea într-un cadru ateu ori agnostic, indică (științific sau nu) fisurile prin care se infiltrează iraționalul și mistica, opinează Jean-Bruno Renard.371 Astfel, creația SF oscilează permanent între alegoria demistificatoare și mitologia "iraționalizantă", apropiindu-se de genul fantastic, pe temele majore ale miturilor de origine (geneza, edenul), ale miturilor escatologie (sfârșitul lumii, apocalipsa, diluviul), nemurirea, infernul, problema răului etc. Preluând clasificarea tematică a Christinei Renard-Cheinisse, care identifica șase teme majore
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
argumentele" din Codul lui Da Vinci, spulberând și teza postmoderniștilor că istoria nu poate fi o "știință", ci doar povestire, adică ficțiune. De altfel, pe această teză se bazează și Dan Brown, însă romanul său pretinde a avea relevanță "științifică", demistificatoare, când, în realitate, este o gogonată mistificare. Iată doar câteva dintre "punerile la punct" ale lui Bart D. Ehrman, cu instrumentele istoriei critice. În creștinismul timpuriu, n-au existat două facțiuni rivale, una "masculină", de partea apostolilor, în frunte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
seria de mistificări și prejudecăți legate de viața poetului, în ultimii săi șase ani. Această "râvnă rectificatoare", cu țintă biografică, expediată în rizibil de unii comentatori, așezată sub semnul "stupizeniilor" și "elucubrațiilor" de către alții, se vrea, de fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etc.), nu lipsesc nici ideile nostalgice, exagerările, caracterizările subiective cu privire la rolul și locul imperiului habsburgic, până în 1918. Mitul habsburgic pe care încercam să-1 schițăm și să-l dezaprobăm într-o primă formă în 1998, la Simpozionul Internațional Istoria ca discurs demistificator, organizat la Iași, sub egida Academiei Române și a Comisiei Naționale pentru UNESCO are ca element aglutinator iudaismul pentru Europa Centrală, așa cum grecismul e invocat pentru mitul bizantin în cazul Europei sud-estice. Formulat sub o multitudine de variante, nu numai pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-l prezint pe Ovidiu Genaru, care "este un poet vital, ingenios, mimetic, metaforele lui sunt îndrăznețe și mobilitatea spiritului său este mare" (Eugen Simion). Poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist, pictor de icoane, Ovidiu Genaru spune cu nonșalanța unui impuls sarcastic, demistificator: "am umblat brambura prin literatură, mă consider un mic meseriaș particular". Evident, cititorii nu-i dau dreptate. Are peste 30 de cărți publicate, în toate genurile, dar precizează: "fumez zece țigări pe zi; eu scriu încet și țigara arde singură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care albatrosiștii își vor face cunoscute opiniile după suspendarea revistei din 1941, așa cum afirmă Lucian Valea. Pusă "sub semnul aceleiași insurgențe" revista Albatros este menționată și în articolul dedicat lui Geo Dumitrescu din Scriitori români, reflectând și ea vocația "contestatară, demistificatoare dar nu întru totul distructivă"68 a acestei generații. De remarcat și că, în 1968, I. Hangiu, în Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste (1789-1948)69, amintea doar de existența unui Cadran (Literar-artistic-social) - cu o apariție lunară, la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literatura nu înseamnă, în opinia sa, "scris frumos" pentru că acesta se dovedește a fi lipsit de autenticitatea necesară transmiterii unor emoții puternice. Poezia care literaturizează viața servindu-se de clișee de exprimare este o dovadă de lașitate și, în linia demistificatoare a avangardei, Caraion cere o poezie "fără prejudecăți", a adevărului "în pielea goală"197. Deși recunoaște eventualele pericolele care pândesc o literatură inspirată din viața mulțimii, crede că aceasta ar putea să fie soluția care să-i asigure perenitatea. Inovațiile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rapid contrazisă de afirmarea imposibilității de creație "și mi-e cu neputință să-mi reprezint cuvântul "merg"", când tocmai a merge înseamnă desprinderea din încremenire, depășirea barierelor, viață. Textul se constituie din alternarea afirmațiilor și comentarea lor în dialog, ironic, demistificator al lor, astfel poemul s-ar putea realiza din redarea gesturilor absurde în căutarea inspirației: " Dacă aș agita - inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica o prezență,/ întunericul ar putea să devie alb și sonor.../ (Dar numai gândul ăsta e un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din sanatoriul dr. Zed). Și aici discursul se răsfrânge aupra lui însuși, orice tentativă de adoptare a unor modalități de expresie vetuste este respinsă. Luna (mereu cu literă mare), apariție frecventă în versurile tonegariene, e întotdeauna inclusă într-un discurs demistificator: "încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de nici o formă de captatio benevolentiae: pur și simplu studentele mele erau ignorante, chiar dacă nu neapărat indiferente. Nimeni nu le explicase lucrurile pe îndelete și în mod adecvat. Din necunoaștere se născuse, prin urmare, eroarea de a cataloga piesa Ploșnița (demistificatoare la adresa comunismului) drept o pledoarie pentru comunism. Ce paradox! În decembrie 2004, am fost frapată când, pe stradă, am auzit conversația a trei adolescenți (cu vârste între 13 și 14 ani). „Iar îl vor da la televizor pe împușcatu’ ăla
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de Călărași”, „Titanul”, „Feldwebelul de la Cotroceni” cu zâmbetul „Dalbei ca Zăpada”, „Ioan Gură de aur”, „Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ilegalitate”. Eficacitatea unei astfel de raportări satirice este cu atât mai mare cu cât se manifestă sub forma unei opoziții tranșante între imaculatul Inorog și lumea contemporană decăzută. Mai mult, efectul satiric este condiționat de poziția de superioritate a subiectului demistificator față de obiectul de satirizat. Iar superioritatea Inorogului este strivitoare pe toate planurile - moral, intelectual, spiritual - fapt ce-i permite să se detașeze repulsiv și să manifeste un acut simț al propriei superiorități. Satira cea mai reușită trebuie să fie o
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
adăpost, rue de l'Odăon, și n-au mai dat prin țară de vreo cinci decenii. Ce să ne mai pierdem timpul cu acești... balcanici nenorociți... Capitolul Noica, Denker in dürftiger Zeit... Un dialog cu Dan Petrescu este și mai demistificator și reconfortant. Iată, pe atunci, doi tineri lucizi care, într-un limbaj într adevăr cam pretențios, alambicat și inevitabil criptic (ne aflăm, totuși, în 1984) nu aderă nici la antioccidentalismul lui Constantin Noica, nici la sofismele sale (închiderea care se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
avem o galerie de portrete ale unor personaje de primă importanță în câmpul istoriei religiilor, care cu greu își găsește vreo paralelă în recenziile pretențioase, în necrologurile oficiale, în dicționarele biografice. Amândoi au un gust formidabil pentru înțepătura ironică și demistificatoare (nu întâmplător, în adolescență, și unul, și celălalt citeau cu entuziasm Stroncature ale tăiosului scriitor italian Giovanni Papini), chiar dacă cel mai caustic-feroce este, cu siguranță, suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies nu întotdeauna cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
izomorfii, Mutra respectivă va fi încărcată cu o greutate în plus o apoziție vestimentară. Această apoziție este iarăși opozitivă : față de ipostaza clasică a gangsterului pălărie trasă pe ochi, privire dură, țigară în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc tras pe frunte, fular răsucit boem în jurul gâtului, pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism caracterologic funcțional și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]