160 matches
-
copertă, este un adevăr pe care noul curent literar proglobmodernul, ce a venit după instabilul postmodernism, sesizat și botezat încă din anul 1998 în presa literară de subsemnatul, mă face să închei cu aceste rânduri: “Există o teamă de a “demitiza “, de a înlocui “idolii “ de ieri, cu cei de azi? Nu este oare nevoie de un mai mare curaj în a recunoaște valorile de astăzi, cu riscul de a tulbura apele încremenite ale ierarhiilor suporaviețuind încă unor obscure inerții?” Al.
CONFESIUNEA CA SPOVEDANIE ÎN FAŢA MĂRIEI SALE CITITORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342412_a_343741]
-
mituri identificate de Giradet se regăsesc în societatea românească, acest sistem din care partea rațională a fost extirpată, bucată cu bucată, din fiecare domeniu și înlocuită rapid cu dezinformarea, conspirația și cultul personalității. „Trăim într-o lume desacralizată, dar nu demitizată”, spunea, cândva Eliade. Mitul a supraviețuit, s-a metamorfozat și s-a îmbrăcat în veșminte contemporane. Însă, fără esența sacră, el devine nu doar o formă fără fond, ci și o armă îndreptată către capetele oamenilor pe care aceștia o
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
ar favoriza candidații provenind din școlile private de băieți, precum celebrele Eton sau Westminster. Cum în orice legendă adevărul este mult diluat, acest lucru este valabil și în cazul interviurilor de la Cambridge și îmi propun, pe această cale, să le demitizez atât cât este posibil, în speranța că voi încuraja cât mai mulți tineri români talentați să-și încerce puterile în acest loc minunat. Da, examinatorii pot părea duri unora dintre candidați, care sunt obișnuiți probabil cu un stil profesoral mai
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
scriu/ în șiruri/ chiar și un sonet;/ și comit un sacrilegiu/ înșirând cuvintele/ să devin și eu modern/ și disloc suitele/ tot pe verticală -/ nu e de mirare,/ multă lume bună,/ cu pretenții literare/ se desprind de Mit/ și-l demitizează/ și cu multe patimi grele/ îl caracterizează,/ să ni-l izoleze.” Este un omagiu sensibil, este un mare semn de respect față de poetul neamului, de valoarea operei sale, atât sub aspect poetic cât și publicistic. Nici nu este de mirare
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
-și autoevalua calitatea propriei sale vieți - și, prin aceasta, implicit, existența personală -, Ființa măcinată de nevoi artificiale („Nu este adevărat că nevoile sunt în realitate fructul producției , ci că SISTEMUL NEVOILOR este PRODUSUL SISTEMULUI DE PRODUCȚIE.” [3]), create, așadar, se demitizează. Ea nu mai devine semn pentru un sistem cultural anume, ci sistemul cultural este semnul ei, care îi construiește, iată, un modus vivendi sui-generis într-o lume clar reductibilă numai la obiecte și nevoi. O simplicitate valoric-umană, un tip de
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde Icar se
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
Melville („Call me Ishmael”). Textul mai trimite, serios ori parodic, la Biblie, la Eminescu, la cultura „joasă”, îmbină „experiența” prozaicului și a intertextualității, a onirismului (sau a realismului magic), a grotescului și a absurdului, într-o pornire spornică de a demitiza literatura și limbajul. SCRIERI: Tablou de familie (în colaborare), București, 1995; Bucla, București, 1999. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, „Șase!”, RL, 1995, 35; Tania Radu, Un debut în grup sau Un fals tablou de familie, LAI, 1995, 39; Dan C. Mihăilescu
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
contamineze și pe „rebelul” Dom Franzoni? Nu era oare primul lucru de care trebuia să se elibereze în numele acelei „culturi” laice, libere, moderne, minoritare, pe care el o alesese contrazicând subcultura cangrenată a Vaticanului? Și apoi, nu trebuia să-l demitizeze înainte de toate pe Sfântul Pavel al lui, primul creator al codului și al convenției creștine, înființând în realitate limbajul (eclectic, ezoteric, sincretist) al acesteia chiar în momentul în care începea morbid să proclame întâietatea absolută a Evangheliei lui Hristos, reducând
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pusă în pagină aproape sfidător. H. vrea să se despartă de romantismul naiv, schematic, edulcorat, în care bună parte din proza românească întârzia încă. Și, fragmentar, chiar reușește. În nuvelă, lucrare caracterizată printr-o compoziție inedită, un autor-narator pornit să demitizeze, să arunce în aer regulile îmbină ingenios tiparele romantice și parodia lor într-un joc ironic, polisemantic, care trimite la procedee ale intertextualității din narațiunea modernă. Eroul, un personaj byronian, apropiat ca structură și de câteva personaje ale lui Pușkin
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
deveni obiective ale analizei numai după ce opera lui Eminescu va fi plasată în contextul filosofic adecvat; critica de tip antropologic primează și în acest studiu, ducând într-o oarecare măsură la o aparentă dezinteresare de text. De fapt, demersul critic demitizează, dar și reconstruiește, având ca punct de reper tot timpul lectura proaspătă a textului. SCRIERI: Introducere în opera lui Ion Pillat, București, 1980; Scene din viața imaginară, București, 1982; Voluptatea labirintului, Iași, 1995; Întâiul Eminescu, Piatra Neamț, 1998; Copiii lui Saturn
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
parodic. Atracția spre teatrul de idei, pirandellismul - cu formula teatrului în teatru și uzura măștii - rețin în piese ca Manole și Ana (1935; rescrisă în 1940, în umbra dramei expresioniste a lui Blaga) ori Sala de așteptare (1938), un text demitizând condiția actorului, nu și „magia” actului artistic. În fine, cuplul dilematic și predestinat, asociat misterului creației, revine într-un poem dramatic ce improviza pe tema jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
continente. Pornind din Ahaia natală, el traversează marea ajungând în Egipt, unde își îmbogățește cunoștințele medicale învățând, timp de șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii legau direct mijloacele de tămăduire de forța solară, prozatorul își demitizează eroul, reliefând principiile raționale pe care și le asumă în Egipt. Tot în rândul demitizărilor intră respingerea legendei homerice a calului troian, personajul-narator, martor la invadarea Troiei, mărturisind că acolo a fost vorba despre trădare. Ritmul alert al povestirii, cadrul
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
De asemenea, el atribuie cea mai mare parte a profețiilor lui Daniel (cu excepția profeției despre cele patru fiare) primei veniri a lui Cristos, interpretând semnele celei de‑a doua, în principal, în lumina datelor noutestamentare. Ca și Origen, episcopul Hipponei demitizează scenariul printr‑o exegeză alegorică sistematică. Millenium‑ul trebuie înțeles nu ca o perioadă de „o mie” de ani, ci ca întreaga perioadă a eshatonului, văzut, la rândul său, ca totalitatea timpului scurs între Înălțare și a doua venire. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
existența. Cu inflexiuni din Bacovia și din Urmuz (acestea sunt umbrele tutelare, dar deloc tiranice), Cristian Popescu se arată gata să-și joace nu numai prezentul, dar și trecutul, nu numai biografia, ci și genealogia, să se despartă, adică să demitizeze figura mamei, amintirea tatălui etc., cu o detașare de-a dreptul terifiantă pe alocuri. Dedramatizarea existenței, bagatelizarea solemnității, a tragicului chiar, ating în scurte texte culmi încă necercetate până acum de poeții români. Dar toată această licitație a marilor sentimente
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
câteva personaje pun în discuție ideea de artă literară și improvizează experimental o scurtă poveste, totul constituindu-se într-o spirituală metaliteratură, unde P. anticipează o modă estetică de peste decenii. Gluma se îngroașă când trece la „judecarea zeilor”, nu numai demitizând pe fondatorii unor mari religii - Buda, Moise, Hristos -, dar încercând să „probeze” și falsitatea învățăturilor acestora. S-ar putea spune că vehemența cu care Hristos își reneagă propriile precepte și suferința cu care își trăiește condiția de sacrificat al divinității
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
arestat ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără a trece, de mai multe ori, frontiera de Est, și că locuia la Buftea, adăpostit de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi fost scris de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre puținii autori moderni care încearcă să depășească facilul contrast dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în cazul potopului, povestirea turnului din Babel descrie un eveniment „tipic” și „emblematic”. Cetățile grandioase și impozante ale Mesopotamiei, prin construcțiile lor colosale, au exercitat o mare fascinație asupra israeliților care, cu siguranță, nu cunoșteau ceva asemănător. Această scurtă anecdotă „demitizează” cu ironie puterea babiloniană, totalitară și imperialistă, pentru a-i arăta limitele și a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai veche decât epoca exilului deoarece doar în timpul acestei perioade Israel a luat cunoștință
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se arată că spiritualmente împărtășește punctul de vedere al lumii care o înconjoară. a) Pe de altă parte (cum nota É. Jacob), în credința lui Israel sunt prezente, fie și în germen, mijloacele pentru a o depăși: tendința de a demitiza miturile antice prin istoricizare (dacă Biblia ebraică reușește sau nu e o altă chestiune); încercarea de a separa cultul de ciclurile naturii prin depășirea și dominarea naturii (cf. Gen 1,28 ș.u., un fragment „sacerdotal”, tardiv); adaptarea cultului la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a examina mișcare, oricare ar fi ea. Cine poate uita iconografia medievală, în care Biserica apare ca o femeie frumoasă, plăcută, cu ochii deschiși, în timp ce sinagoga este reprezentată ca o creatură urâtă, antipatică și cu ochii legați? a) Pentru a demitiza aceste concepte trebuie mai întâi să ne eliberăm de imaginea iudaismului perceput în mod unitar și să reflectăm în schimb la multele sale fațete. E de ajuns să luăm în considerare multele mișcări și grupuri din sânul iudaismului din această
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
altminteri îmi compromit și puținele ore în care reușesc să închid ochii. Și, Doamne, ce sănătate de fier am avut! M-am străduit mult ca s-o zdruncin. 10. Cred că eram doar în parte sincer când am vrut să demitizez prestigiul înțelepciunii. Exista, probabil, și o parte de "poză" în pretenția mea că a fi "cu măsură" nu e o calitate, că abia dorind, îndrăznind, iubind "fără măsură" ne dăm măsura întreagă. Dar e, am impresia, și ceva serios sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de Pisan sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori este abordată în critica literară într-un context istoric sau sociologic real, ca un fel de dovadă a empatiei certe a lui Chaucer față de femeile timpului său, târgoveața demitizează imaginea idilizată a femeii din literatura medievală și se metamorfozeză într-o purtătoare de cuvânt a acestora.”462 „Portretul târgoveței din Bath ni-l relevă pe Chaucer drept un autor lipsit de prejudecăți și înțelegător față de condiția femeii, dezbătută în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei libertăți interioare. 701 Preocupată excesiv de renume și de propria imagine, eroina este demitizată. Rămâne un exemplu al castității, cu toate că scriitorii medievali au interpretat condamnarea 697 Andrew Galloway, art. cit., p. 826. 698 Ibidem. 699 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 244. 700 Andrew Galloway, art. cit., p. 827. 701 Ibidem, pp. 813-814. 191 proprie a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]