160 matches
-
semnificare pentru discursul liric, ci condensarea unei mărturisiri de credință - aproape un manifest. Discursul poetic din prefață este centrat pe tema creației asumate explicit, anticipând deschiderea imaginarului poetic spre planul declarativ definitoriu. Cuvântultitlu conferă temei valoarea unui fapt cotidian, poetul demitizând viziunea despre creație și, în același timp, propunândo ca soluție la frica de moarte, inerentă oricărei ființe umane. Întro manieră insolită, cu feroce îndrăzneală, Virgil Mazilescu își exprimă întregul crez despre artă, viață și moarte, propunând prefață drept cheia către
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
continente. Pornind din Ahaia natală, el traversează marea ajungând în Egipt, unde își îmbogățește cunoștințele medicale învățând, timp de șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii legau direct mijloacele de tămăduire de forța solară, prozatorul își demitizează eroul, reliefând principiile raționale pe care și le asumă în Egipt. Tot în rândul demitizărilor intră respingerea legendei homerice a calului troian, personajul-narator, martor la invadarea Troiei, mărturisind că acolo a fost vorba despre trădare. Ritmul alert al povestirii, cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trebuie înțeles ca o convenție literară, ci ca o experiență de maximă intensitate intelectuală. Susținând estetica anticalofilă, Camil Petrescu voia să facă din scris un prilej excepțional de trăire autentică. În câteva zeci de pagini, imaginea sacră a războiului este demitizată, cu soldați care luptă haotic, apărându-și mecanic viața. Unul dintre capitole sună ca un blestem apocaliptic: Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". Experiențele numeroase conferă romanului note de autenticitate. Se poate spune că Ștefan Gheorghidiu are curajul asumării propriului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde Icar se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
o formulă comună, o manifestă și Radu G. Țeposu 24. Cristian Moraru 25 accentuează caracterul polemic al succesiunii generațiilor, fiecare generație se delimitează de cea de dinainte, astfel, dacă generația lui Nichita Stănescu produce mituri, cea a lui Mircea Cărtărescu demitizează ironic - pe modelul membrilor avangardei și avangardismului târziu depoetizat - Stelaru, Geo Dumitrescu etc. Deși termenul este, în general, acceptat, modelele de structurare a literaturii în funcție de acest criteriu sunt diferite și dau naștere unor controverse legate fie de repartizarea unui scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urâtului, accentuează tragismul surprins de tabloul lumii în suferință: "fiecare pat creștea c-o floare" și explicitarea metaforei în final "hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu..." Sunt, în acest poem, imagini de o cutremurătoare concretețe, demitizând vechi clișee literare - și generația aceasta pare să fi reușit să reinventeze motivul lunii integrându-l într-o varietate uimitoare de contexte - și accentuând suferința tocmai prin sublinierea neputinței de exteriorizare: "Luna cât un jnep, cât o femeie,/ atârna la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se apropie de sfera avangardismului. Poezia pe care urmărește s-o creeze este, după propria mărturie, apropiată de onirism. Aceste idei se reflectă și în opera sa prin prelungirile realului într-un spațiu imaginar. Dacă Geo Dumitrescu încerca să-și demitizeze propria existență, Dimitrie Stelaru pare să procedeze exact invers. Imaginea de poet boem este cea pe care el însuși și-o creează și pe care o imprimă și asupra celor din jur, făcând dificilă descoperirea adevărului. În realitate, poetul pare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
principiu, pe care clericii o aveau față de tot ce este pomenit în Scripturi. Dând exemplul lui Albertus Magnus și al lui Edward Topsell (autor al unei lucrări intitluate The Histoire of Foure-footed Beasts apărută în 1606 -), autoarea sesizează că "a demitiza animalele imaginare putea la acea vreme să intre în conflict cu importanța acelei creaturi ca simbol religios sau ca simplu fapt menționat în Biblie"64. Din acest punct de vedere, modul în care Edward Topsell rezolvă enigma existenței sau nonexistenței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
parodic. Atracția spre teatrul de idei, pirandellismul - cu formula teatrului în teatru și uzura măștii - rețin în piese ca Manole și Ana (1935; rescrisă în 1940, în umbra dramei expresioniste a lui Blaga) ori Sala de așteptare (1938), un text demitizând condiția actorului, nu și „magia” actului artistic. În fine, cuplul dilematic și predestinat, asociat misterului creației, revine într-un poem dramatic ce improviza pe tema jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
că din experiența Școlii gustiene, adică din împliniri și eșecuri, s-au transmis studenților doar atâtea cunoștințe cât a reușit să insufle profesorul Stahl în cei doi-trei ani de activitate la Universitate. Concluzii Cu acest articol am dorit aparent să demitizăm un eveniment și eroii săi. Dar miza noastră nu a fost de fapt negarea importanței Congresului al IX-lea al PCR, a rolului lui Nicolae Ceaușescu și al lui Miron Constantinescu, ci aceea de a arăta destinul unei științe sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din ei, Îndată ce din milionar cade În rândul creștinilor. Astfel, evreii alcătuiesc ceia ce s-a numit un Cahal, un fel de papistășie, o jezuiterie, o masonerie și nu lasă pe nimeni din [neamul] Israel să se piardă”. Pentru a demitiza această imagine falsă, Arghezi descrie, În continuare, mizeria În care trăiau „milionarii” calici din mahalalele evreiești din Iași, Pașcani și Târgu Frumos <endnote id="(398)"/>. Tot În anii ’30, Mihail Sebastian folosește, la rândul lui, cam același tip de retorică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
2011, 2010, 2009: cum s-a prăbușit promovabilitatea de la 80% la 44% în trei ani, în "Adevărul" din 4 iulie 2011, publicat pe http://www.gandul.info/news/rezultate-bac-2011-2010-2009-cum-s-a-prabusit-promovabilitatea-de-la-80-la-44-in-trei-ani-vezi-pe-harta-judetele-cu-cele-mai-dramatice-scaderi-8436272, accesat la data de 12.01.2012. Șimonca, Ovidiu, Se poate demitiza istoria?, în "Observator cultural" din 3-9 martie 2004, p. 5. Tița, Claudia, Retrospectiva Anului Ștefan cel Mare și Sfânt. De când ne tutuim voievozii și sfinții?, în "Cultura. Săptămânal editat de Institutul Cultural Român", din 15-21 decembrie 2004, pp. 8-10. * * * "Adevărul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au fost destul de variate chiar contradictorii ca interpretare, argumente și "recomandări" exprimând mai mult opțiuni ale memorie istorice "autorizate" și mai puțin rezultate ale cercetării științifice proprii (vezi Ștefan cel Mare între omagiere și interpretare). 12 Ovidiu Șimonca, Se poate demitiza istoria?, în "Observator cultural" din 3-9 martie 2004, p. 5. 13 De această dată, s-au exprimat în scris Ovidiu Șimonca, Dan Perjovschi, Ovidiu Pecican, Pavel Șușară, Ioan Stanomir, Dan Ungureanu, Ștefan Borbély, Bogdan Suceavă, Raluca Bem Neamu, Mirela-Luminița Murgescu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
privirea lui Vasi îl înregistrează este anatomic: buricul. Descriptarul nu-l numește printr-un cuvânt, ci printr-o perifrază ("nodul de care născându-ne de rupem"). Detaliul pe care îl adaugă - buricul "avea urme de praf" are efectul de a demitiza imaginea celebrei opere scultpurale. În economia romanului, evocarea celebrei statui nu are rol în configurarea tematicii romanului, respectiv a istoriei celuilalt Babis. Rațiunea unei astfel de inserții ekphrastice nu este chiar atât de explicită și se explică prin perspectiva unei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în prima fază, având o activitate "gnostică".194 Trebuie însă operată o riguroasă demarcație între mistificare și mit, pune Durand un semn de exclamare care subliniază cauza celor mai multe confuzii teoretice și metodologice, dar și admis faptul că "a încerca să demitizezi conștiința este suprema încercare mistificatoare." Pentru aceasta este necesară o "pedagogie" a culturii fizice și una a judecății, dar și una a imaginației, care impun o educație estetică, pe deplin umană, precum și o educație "fantastică la scara tuturor fantasmelor umanității
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitodologie, p. 34. Nu este mai puțin adevărat că și "Fenomenologia spiritului" hegeliană e o epopee, la fel ca ale lui Marx, terminându-se cu organizarea statului prusac (ori societatea fără clase în cazul marelui bărbos), dar "tocmai istoria a demitizat sub ochii noștri aceste frumoase fantasme". 296 Yuan Ke, Miturile Chinei antice, p. 14. 297 Ibidem, p. 13. Ke preia această idee: "în decursul unei îndelungate perioade de timp oamenii primitivi nu au avut nici un fel de imagini coerente nici
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pusă în pagină aproape sfidător. H. vrea să se despartă de romantismul naiv, schematic, edulcorat, în care bună parte din proza românească întârzia încă. Și, fragmentar, chiar reușește. În nuvelă, lucrare caracterizată printr-o compoziție inedită, un autor-narator pornit să demitizeze, să arunce în aer regulile îmbină ingenios tiparele romantice și parodia lor într-un joc ironic, polisemantic, care trimite la procedee ale intertextualității din narațiunea modernă. Eroul, un personaj byronian, apropiat ca structură și de câteva personaje ale lui Pușkin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
De asemenea, el atribuie cea mai mare parte a profețiilor lui Daniel (cu excepția profeției despre cele patru fiare) primei veniri a lui Cristos, interpretând semnele celei de‑a doua, în principal, în lumina datelor noutestamentare. Ca și Origen, episcopul Hipponei demitizează scenariul printr‑o exegeză alegorică sistematică. Millenium‑ul trebuie înțeles nu ca o perioadă de „o mie” de ani, ci ca întreaga perioadă a eshatonului, văzut, la rândul său, ca totalitatea timpului scurs între Înălțare și a doua venire. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nger] 24). După cum notează Lynne Magnusson, Anger reprezintă fluența verbală a bărbaților nu numai ca semn al nepăsării lor față de reflecția adevărată a realității dar și a lipsei de control, ei "neștiind încotro merg". În felul acesta, ea caricaturizează și demitizează afirmațiile pe care unii scriitori le fac în legătură cu inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele ideologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre puținii autori moderni care încearcă să depășească facilul contrast dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar nu explicativ, ipotetic și normativ. Pentru Comte arată Blaga "știința era o problemă strict definită: să înregistreze faptele și mai ales să descopere legătura dintre fapte: legile. Știința nu are
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]