93 matches
-
Brașovului (și nu neapărat un boier sau un negustor patriot, scriind spontan, din impuls antiotoman, așa cum tinde să-l prezinte clișeul scolastic național); o analiză a scrisorii - tipic raport de spionaj - poate oricînd confirmă această ipoteză. O viziune realistă și demitizanta îl are ca obiect și pe Coresi - că tipograf dispus "să-și ofere serviciile cui plătea" (p. 232). Volumul cuprinde mai multe secțiuni: prima e consacrată specificului romanității românești și dezvolta cîteva contribuții importante ale autorului în domeniul lingvisticii romanice
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
pentru că, mai ales în cazul celor doi poeți, aceste selecții de poeme nu sunt primele. Geo Dumitrescu are chiar mai multe antologii decât volume originale. Cu predilecție, comentariile critice la poezia lui Geo Dumitrescu s-au concentrat asupra caracterului ei demitizant. De aici până la folosirea întregului arsenal conceptual al ironiei n-a mai fost decât un pas: (auto)persiflare, cinism, sarcasm, burlesc, zeflemea, bufonerie... Predispoziția pentru o astfel de interpretare a condus la viziunea unui poet umorist, flecar, spirit relativist muntean
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
englezilor, pentru că volumul a fost scris la solicitarea Editurii Reaktion Books din Londra. Pentru un cititor familiarizat cu modul de abordare al profesorului Boia, nimic din ce spune în acest volum nu e surprinzător, nici preocuparea pentru imaginar, nici spiritul demitizant, nici măcar trimiterea la statuia lui Mihai Viteazul de peste drum de Facultatea de Istorie din București; tipul de discurs pe care-l practică poartă deja o marcă proprie inconfundabilă. În oglinda lui Lucian Boia se vede mai curînd noroiul drumurilor românești
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
august, un săptămânal, Mama și copilul, care apare ,suptu direcțiunea doamnei Maria Rosetti" și e scris în întregime de ea, le lămurește copiilor ce e cu Luna, într-un limbaj la început poetic, care se transformă gradat în limbaj științific, demitizant: , Vedeți dară, dragii mei copii, c-acea lumină frumoasă ce ne-o dă Luna, nu este ea. Vă voi spune și mai multu: Ea are munți foarte mari, dară sterpi; câmpie, fără verdeață, mări fără apă, matcă fără râuri, un
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
revelația supremă - cum credeau cei vechi și cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că nu se mai potrivea cu epoca noastră grăbită, superficială și, mai ales, preponderent sceptică și demitizantă, luptam din greu contra acestei porniri singulare. Căci, trebuie s-o recunoaștem, nu știm bine ce, o celulă secretă a sufletului nostru ce ne situează mereu în planul nesiguranțelor, ferindu-ne de statismul îngâmfat și adormitor al satisfacției de sine
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
stilistică. Există, ce e drept, și altă explicație a tăcerii care s-a lăsat în jurul acestui roman, mai ales în perioada comunistă. Ataca miturile Revoluției - ale Revoluției franceze și ale oricărei alteia - prezentându-i eroii și evenimentele în crude lumini demitizante. În anii '50, ai dogmatismului inflexibil, nu putea fi vorba de asumarea unei astfel de cărți, și nici chiar mai târziu, în anii relativei liberalizări. Iar când, în rare ocazii, a venit totuși vorba despre ea, i s-au adus
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism paradoxal cu climatul cultural al vremii. Polemic în esență, demersul lui Caius Dobrescu nu este nici demitizant, nici apologetic, concepând scrierile eminesciene ca "o Ťsintezăť sau (...) o Ťconstrucție cineticăť, greu de imaginat în alt context cultural, de influențe artistice și intelectuale Ťvechiť și Ťnoiť". Ipoteza "construcției cinetică" se confirmă pe ambele paliere ale demonstrației. Dar, deși bibliografia
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
continuitate și de ruptură cu tradiția, cu modelele literare, în mod concret chiar cu amintiții săi înaintași. De altfel, ruptura s-a produs chiar la începutul traiectoriei sale poetice. Dea lungul carierei sale, prin atitudinile sale critice, prin discursul său demitizant și provocator, de factură avangardistă, prin convingerile personale intransigente, în plan politic, etic și estetic, Nicanor Parra respinge înregimentarea, convenționalul și compromisul. Adept al democrației și libertății, repudiază, în plan politic, disciplina de partid, iar în poezie desfide canonul estetic
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
a fost înzestrată cu toate calitățile posibile, transformată în ultimă șansă de salvare și oază de libertate și fericire, de către o țară pentru care dificultatea călătoriilor peste hotare făcea din străinătate paradisul terestru. Nu există însă deocamdată nici o analiză critică, demitizantă a exilului, care să privească pe de o parte modurile proprii de organizare ale diasporei, iar pe de altă parte influența acesteia asupra celor rămași în țară. Totuși, informațiile nu lipsesc. Foarte interesante pot fi, de exemplu, scrisorile publicate în
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
și sintactic ce-o integrează prezentului. Prea puțin se păstrează din mesianismul, exhortația, solemnitatea paradigmei, în favoarea unor tonalități relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată stînjenit de tendința "demitizantă", își caută supape, impulsul unei semeții haiducești fiind introdus cu parola badinajului: "deșteaptă-te bătrîne / ia-ți scufia de noapte / azvîrle-o cît colo / și pune-ți chivăra roșie // ce-i drept e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
străbătut de o fluiditate heraclitiană, limba însăși se metamofozează și se pliază docila gândului insurgent. Căci despre asta e vorba în ultimă instanță în eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu, despre răspărul tipic postmodernist, despre manifestarea în scris a unui spirit incomod, demitizant. Regăsim în textele acestui volum toate preocupările gândirii contemporane: dialectica identitate-alteritate, problematică istoriei, analiza filologica, "textualista", a amănuntului politic, sindromul postcomunist și altele. Autorul este un nietzscheean, iar în eseurile sale, scrise într-un stil poetic ce amintește de cel
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
oarecum mai familiar, prin descoperirea unor centri vitali ai personalității sale, care, deși intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce risca a ajunge captivul unei efigii solemne, intușabile. Hagiografiei i se preferă tratarea nemijlocită, neretușată. în această perspectivă E. Lovinescu e pus sub semnul unei confesiuni a lui Montaigne: "Je m
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
Shigehiro Tanaka. Rikiya Koyama în Macbett are suplețe de felină în joc, labilitate, este o imagine a dorinței refulate de a domina pe ceilalți, pentru care puterea e un drog, o aventură amăgitoare și cinică. Semne insolite ale acestei farse demitizante și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
joc secund, mai pur. Despre ei putem și trebuie să știm cît mai mult, eventual niște picanterii de biografie bune de impresionat convivii. Dar trebuie să ne întoarcem repede în umbra falnicelor bolți. Pentru că altfel riscăm să devenim extremiști și demitizanți de serviciu ca aceia din celebrul număr al Dilemei. Iar Cristian Tudor Popescu e mai degrabă un mitizant, un afirmativ cînd vine vorba despre valorile consacrate. Are chiar o manieră proprie de a o face, îmi amintesc un editorial mai
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
paradoxala în care s-a aflat Petru Creția imediat după Revoluție (...) Angajat în zona politică de dreapta și comiliton, altminteri justificat de formația universitară și înaltă erudiție, pe baricadele culturale - altminteri artificiale - cu elitisi care declanșaseră nu doar o campanie demitizanta, demistificatoare împotriva valorilor oarecum obediente regimului comunist, ci și un fel de război de purificare ideologică, Petru Creția s-a văzut alături de toți denigratorii lui Eminescu, perceput că o paradigmă negativă." Încă o dată ne convingem că revelatorul paginii tipărite e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
în spațiul mioritic al ultimilor 10 ani, unde nimeni nu mai are chef și răbdare să scrie acasă o carte de la cap la coadă), acestea două ale lui Dan Petrescu au o indiscutabilă coerență de atitudine. Dan Petrescu e la fel de demitizant, de nervos, de curajos în fiecare rînd al acestor două cărți, încît publicarea lor era fără îndoială un act necesar, fie și numai pentru că tinerii nu prea citesc ziare și era păcat să nu ajungă la inimile lor sensibile un
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul de șerbeturi de-astea kalokagathice, de te râd, mă-nțelegi, și curcile. Adicătălea, cum, coane, kalos în plină misofilie, agathon și agapă în ditamai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un Hamlet făcut de Arpad Schilling, în care trei actori în jeans, hanorac sau cămăși jucau cu o normalitate uluitoare Shakespeare. Puștii care au fost la acest spectacol erau înnebuniți după el și cred că pe tipul ăsta de așteptare demitizantă se pliază și filmul tău. E nevoie, așa cum spui, de această demitizare pentru un public care se raportează altfel la Eminescu. Pe mine mă atrage mai puțin zona lui metafizică. Îmi plac foarte mult poeziile lui de dragoste care trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
nou primitivism. Iar dezinhibarea se reflectă în limbaj, așa încât cuvintele cu care-și exprimă sentimentele în versurile lor noii poeți sunt altele decât ale noastre, vorbirea nu mai este voalată, eufemistică, edulcorată, metaforizantă, ci e directă, caută culorile tari, e demitizantă, e fără perdea. Dacă ar fi să dai câteva sfaturi unui tânăr care se simte atras de poezie, care ar vrea să i se dedice, așa cum erai tu la vremea adolescenței, care ar fi acestea? Ce sfaturi ai da adolescentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dreapta rațiune „măsluind banul cel bun” și trădând astfel însuși principiul propriei existențe. Două idei conexe merită a fi subliniate în privința demersului exegetic al lui Philon. Mai întâi, textul din Geneza 6,1-4 beneficiază de o lectură în același timp demitizantă și alegorică, operație contrară tradiției apocaliptice reprezentate de 1Enoh și de Cartea Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta nu-i împiedică pe „îngeri” să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Cartea Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta nu-i împiedică pe „îngeri” să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic abstractizate. Devine acum mai clar că ceea ce numesc aici „lectură demitizantă” a mitului nu este, în realitate, decât o lectură propriu-zis filozofică, rațională chiar, efectuată în cheie platoniciană. 4. Cu Flavius Josephus (Antichități iudaice I, 67 sq.) 157, se aflăm și mai aproape de discursul avvei Serenus. Flavius Josephus pune în evidență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cato, după cum evocă și confruntarea dintre civilizațiile care își dispută întinsele teritorii peste care navighează coloanele de căruțe și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt este în căutarea sâmburelui netrucat de umanitate, a grăuntelui pe care triumfalismul colonial nu l-a pervertit și degradat. Simbol al neînțelegerii ce domnește în mijlocul războiului, destinul prințului imperial, fiu al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se scurge între lupte și săruturi și nimic nu este mai dramatic decât legăturile ce nu pot opri inevitabila despărțire. Trecând peste această moștenire glamour ce acordă Legiunii aura ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este cronica aspră și demitizantă din care gesturile teatrale dispar, fiind înlocuite de gloanțe și sânge. În Algeria anului 1921, legionarii sunt detașamentele ce urmăresc fantasmaticele grupuri de rebeli ai deșertului. Făpturi ale mirajului, ei apar și dispar, nu înainte de a semăna moartea în forturile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
confirmarea supremă, rezidă în posibilitatea ei de a intra în contact și prelucra, fantasmatic, o întreagă tradiție istorică și culturală a Occidentului. Strat după strat, memoria secolelor care ne precedă este excavată, iar materia obținută redată unui context insolit și demitizant. S-ar putea folosi, în legătură cu această abordare, sintagma „postmodernism”, în măsura în care jocul autorului cu substanța narațiunilor sale este guvernat de intenția de a (re)pune în discuție cadrul mental al epocilor precedente. Gustul pentru aventură nu exclude, nici un moment, deschiderea către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Marelui Război. Arme pentru Etiopia Odată cu Bab el Mandeb, Attilio Micheluzzi participă la obsesia africană a prozei grafice italiene. Legat, ca și Hugo Pratt, de Africa și de trecutul imperial al Italiei, Micheluzzi interoghează intervalul expansiunii imperiale fasciste. Problematizantă și demitizantă, povestea lui Micheluzzi este, simultan, meditație în marginea visului colonial, a incomu nicabilității dintre indivizi și națiuni, dar și cronica gradualei descoperiri a cruzimii războiului. Nimic nu are aerul triumfal al stâlpilor de frontieră ce anunță lumii, la 1936, geneza
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]