336 matches
-
guvernamentale nu ne vor scăpa vreodată în fața Europei. Numai că Eminescu poate. Cum și mînăstirile bucovinene pot. De aceea, într-o epocă în care a devenit o modă ca tot ce a fost odată obiect de venerație să fie supus demitizării lucide și raționale, într-o astfel de epocă nu supraviețuiesc decît cei care știu că miturile nu sînt scorneli pernicioase, ci surse de entuziasm și comuniune colectivă. Iar "sursa" înseamnă izvor, adică rădăcină. Nimic mare și răscolitor nu s-a
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
Sebastian în jurnalul propriu și caracterul pernicios al mitului României interbelice (1997), pamfletul "M-am săturat de România" al lui Sabin Gherman și marginalizarea acestuia (1998), apariția revistei clujene Provincia cu manifestul regionalizării României și spaimele secesioniste (2000 - 2001), scandalul demitizării lui Eminescu (1998), statutul Bisericii Greco-Catolice (1998), războiul manualelor alternative (1999 - 2000), Provincia și noua istorie a Transilvaniei (2001), noul tratat de istorie al Academiei (2001 - 2002). Noul deceniu a adus, firește, și alte elucidări - precum cele legate de compromiterea
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
acestora din lumea universitară (Nae Ionescu, Nichifor Crainic), Marta Petreu atrage atenția că pentru epoca respectivă, orice idealizare trebuie înlăturată. Scrutarea atentă și nuanțată, ca și întoarcerea la sursele primare, oferă șansa unui temei solid remarcilor critice de orice natură. Demitizarea cazului Sebastian trebuia intreprinsă. El apare acum mai credibil și mai uman: ca un publicist talentat, solidar cu dreapta naeionesciană în anii treizeci, romancier și autor de piese apreciate, fără a fi socotite excepționale sau a face vânzări fulminante, scos
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
Un domn bine) Când poetul își propune să lupte împotriva "lenei", o face cu mijloace neadecvate: Ah! Vino repede sabie, armură, să lupt cu lenea care mă fură. (Lecție) De altfel, papionul, bastonul, sabia, armura, alternanța succesivă a mitizării și demitizării, așteptări frustrate, ființe real-himerice, povești animaliere, conformația imaginativă a lumii, stereotipia, răceala sau blândețea, nimic din toate acestea și altceva nu există! nu sunt soluții practice la totala înstrăinare de sine, la cufundarea în lene și desfrâu mintal, la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
imposibil de atacat. Întregul eșafodaj omagial care plasa avangarda românească în pole-position-ul celei europene (idee alimentată mai cu seamă în anii de glorie ai protocronismului ceaușist) se clatină. Nu prin negație sau prin răsturnare, nu prin denunț scientist sau prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori entuziaști ai lui Urmuz. O altă variantă - în optica mea
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
acea capacitate pe care o avem în adolescență de a ne bucura de o carte. Acel mod liber de a ne lăsa fermecați de frumusețea literaturii. Vreau să explic de ce mi-am intitulat conferința "". Cuvântul "profesie" poate părea o brutală demitizare a condiției de critic literar. Problema aceasta se pune în general atunci când este vorba de condiția de scriitor. Multor scriitori nu le convine să spună că sunt de profesie "scriitori". Pare banal. Cum adică, "de profesie"?! Sunt ca un medic
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
în România, generalul Pleșiță este liber să rostească toate enormitățile pe un post de televiziune, fără ca cineva să găsească nefiresc acest lucru. O constantă a volumu-lui o reprezintă punerea pe același plan a crimelor săvârșite de comuniști și na-ziști, precum și demitizarea unor poncife ale co-mu-nismului. De bun simț este observația privind ceea ce se afla în spatele isteriei produse în lumea comunistă și nu numai de luările de poziție ale senatorului McCarthy, din anii '50. Alexandru Călinescu face zob politica revistei "Le Monde
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
estetică" decât un tâlhar de drumul mare. După un arc de timp medieval, e rândul mitologizatului Don Juan să beneficieze de pledoaria eseistului. Cât despre Don Quijote, acesta e un vechi receptor al admirației lui Paler. Mitizarea merge, de fapt, împreună cu demitizarea, în grade diferite și cu o pondere a captării semnificativului. Când Octavian Paler iese din acel desfășurător existențial despre care am vorbit, el revine la înclinația de a inventaria și selecta faptele (istorice, culturale în sens larg) pentru a desprinde
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
devenit obiect. Pe urmele lui Andrei Cornea, care a scris despre testul de autoincluziune, însă într-o accepție diferită, aș propune acest examen ca eliminatoriu pentru un comentator ce vrea - dar nu poate - să devină critic. Cei care pledează pentru "demitizarea" marilor scriitori (a lui Eminescu, de exemplu), dar tremură de furie la cea mai mică obiecție care li se aduce lor nu trec acest test. Reacțiile disproporționate, de "lezmaiestate", dovedesc că ei, aspirând să aibă absolut toate libertățile actului critic
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
cumva frivolitatea comentariului d-sale se produce într-o unică direcție, semnificând o stânjenitoare tendențiozitate?" Întrebare retorică, la care ar fi bine, totuși, ca Norman Manea să răspundă. Avem motive să credem, însă, că n-o va face. Lecția de demitizare În aceeași revistă, Acolada nr. 12/ 2008, remarcabilă prin ținuta ei intelectuală, Ana Blandiana povestește, cu o sensibilitate dureroasă, cum, la vârsta de numai cinci-șase ani, a aflat de la tatăl ei că Moș Crăciun nu există. Pasajul este antologic: ,Mergeam
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
elemente de care trebuie să se țină cont atunci când se fac previziuni asupra zilei de mâine. Chiar dacă multe dintre eseuri au explicite concluzii didacticiste, este greu de spus dacă volumul lui Teodor Baconsky are și altă miză decât aceea a demitizării principalelor evenimente de politică externă. O concluzie implicită, la sfârșitul lecturii, este aceea că, în pofida impresiei aproape generalizate, lumea în care trăim nu poate fi judecată în alb și negru. Este imposibil să pui într-o parte bunii și în
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
Șolea, Alexandru Ecovoiu, Marian Ilea, Cecilia Ștefănescu. Și mai adaug doi autori, buni, dar nemediatizați, cvasiimolați: Indianista Oma Stănescu, prin romanul Arșița Karmei (1997) este la fel de frapantă ca belgianca "niponă" Amelie Nothomb, cu care are în comun o energie a demitizării Orientului. Alexa Gavril Bâle publică romanul etno-psihologic America de dincolo de gard (2003). Proza aceasta are un firesc, o acuratețe și o polifonie cum de la " Cuptorul de pâine" al lui Mircea Nedelciu eu n-am mai citit. Alexa Gavril Bâle atestă
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
ficțiunile noastre (zice Emil Cioran, parcă.), miturile ca literatură. Numai așa nu vom călca pe nimic. Numai așa vom călca pe ceva. Cum va arăta omenirea fără poezie, fără metaforă? Simplu: omul va descoperi un alt mit, cel al exageratei demitizări și o nouă religie, cea a omului fără imaginație. Deci literatura viitorului să fie oare, atunci o literatură a imposibilității omului de a mai scrie, de a mai fantaza? Va fi romanul opera omului care nu va mai putea scrie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
luciditate eliberatoare, de abandonarea miturilor «ingineriei sociale», pentru care milioane de oameni au plătit cu râuri de sânge și infinită sudoare:” «Pe cei care nu acceptăm să fim domesticiți, ne expulzează», mărturisea cândva Alexandr Zinoviev [...] Tocmai în acest procedeu, al demitizării marxismului prin practicarea logicii marxiste, rezidă elementul original și subversiv al demonstrației lui. [...] «Stalinismul a fost o autentică putere a poporului, în sensul cel mai profund [nu aș spune cel mai bun) al acestui termen; Stalin însuși era un șef
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
et studio? Găsesc că e complet inactual dictonul ăsta, cîtă vreme ni se servesc astfel de "restaurări". Nu, Șichy, nu-i cazul să ne eliberăm de intoleranță. Nu încă. Despre ce intoleranță ar fi vorba cînd acceptăm tot felul de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pusă problema. Un mare scriitor poate pătrunde oricând în viscerele unui personaj, fără să săvârșească un sacrilegiu. În celebrul său roman Muntele vrăjit, Thomas Mann îl înfățișează pe Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de greu. Cititorul are momente când înclină să-i dea nota cinci, dar până la urmă, edificat, îi dă patru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
declarat ateu, dar a profesat un raționalism nedezmințit, care îl anunța pe Voltaire, antifanaticul veacului luminilor, și el autor al unor fraze despre valoarea antropologică a credinței. Principele este un proiect perfect aplicabil, nu are nimic utopic. Mai mult, prin demitizarea imaginii princiare și eliminarea artificialității, poate fi considerat o "utopie pe dos", cum ar fi spus Cioran. Dacă era un simplu construct literar, ar fi rămas îngropat în rafturile bibliotecii de epocă, așa cum s-a întîmplat cu La citta del
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a conflictului care a existat dintotdeauna între două tipuri de umanitate: una rea și perversă sau numai nedesăvârșită, născută din seminția lui Cain; cealaltă bună și cucernică, desăvârșită din punct de vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite puncte de contact cu credințele gnosticilor sethieni. Trebuie spus totuși că această demitizare n-a fost niciodată dusă până la capăt. Discursul lui Serenus, deși aparține celei de-a treia categorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cealaltă bună și cucernică, desăvârșită din punct de vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite puncte de contact cu credințele gnosticilor sethieni. Trebuie spus totuși că această demitizare n-a fost niciodată dusă până la capăt. Discursul lui Serenus, deși aparține celei de-a treia categorii - atât prin metoda de interpretare, cât și prin mesajul pe care-l transmite -, păstrează urme ușor reperabile ale celorlalte două „tradiții”. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Parsifal pe tenorul Christopher Ventris, care, după opinia noastră, s-a integrat perfect în gândirea regizorală privind personajul, din nefericire aceasta contrazicând sensul wagnerian. De altfel, în acest moment pe scena de la Bayreuth putem remarca o tendință vizibilă de demitizare a eroului, de transmutare a acestuia într-o lume comună, de foarte multe ori vulgară, care și-a pierdut atributele eroice. Evoluția vocală a tenorului a fost ascendentă, în primul act atacurile sale pe acut erau fără strălucire, aș putea
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
carnea în iureșul vieții". Despre raportul carne-carte e și rubrica lui Răzvan Petrescu, iar autorul ar merita, crede Cronicarul, premiul pentru publicistică. Îndărătul scânteierilor de umor, vervă, inteligență se află și un demers pe cât de serios, pe atât de necesar: demitizarea și desființarea cărților care mizează pe trei lucruri: sex, sex și mai ales sex. Ele vin cu recomandări elogioase "carte genială", cum se întâmplă și cu Fete de Nic Kelman, apărută anul trecut la Editura Trei, căreia i-a venit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
generație, atunci în mare parte dispărută, defilează prin fața noastră în întruchipări fără urmă de solemnitate istorică; Sion nu rezistă tentației de a-i transforma pe acești oameni celebri în personaje literare, eroi ai unor episoade absolut spectaculoase. Pornit pe panta demitizării personajelor și a evenimentelor, Sion întreprinde o încîntătoare prezentare personală a ceea ce convențional a fost numit "Revoluția de la 1848 din Moldova", dar care, după citirea episodului Din anul 1848, capătă culori cu totul particulare. Sion însuși, participant decis și entuziast
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
mai grave. Spiritul revoluționar al anilor ‘60 își are locul binemeritat în carte, iar ironia cu care-l scrutează Judt („ca mulți alți contemporani, mă mobilizam ușor contra nedreptăților comise la mii de kilometri distanță”) e nu doar o benefică demitizare (deși pe la noi nu se găsesc prea mulți care să-l glorifice), ci și o înțelegere afectuoasă; avîntul revoluționar e pus în echilibru cu ridicolul propriu într-o scenă memorabilă: participînd la o revoltă împotriva războiului din Vietnam, tînărul Judt
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul ultimului an, până la acest sfârșit, Jay Parini recompune un portret antinomic al lui Tolstoi - între idealizare și demitizare - alăturând mărturiile celor care i-au stat cel mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă indirect, prin fragmente de jurnal, scrisori către diverși, articole sau
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
acum, adulându-l ca pe Isus Christos însuși și Liovocika permite asta. E atât de lacom de faimă, atât de însetat de laude! Dacă lumea ar ști ce știu eu..." Ea e singura care îl cunoaște cu adevărat, ea știe, demitizarea din paginile ei și nu ale altora se revarsă : " Adevărul adevărat este că soțul meu, cel mai mare scriitor rus de la Pușkin încoace, a făcut o pasiune scandaloasă, senilă, pentru un lingușitor bondoc de vârstă mijlocie. În copilărie, ba chiar
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]