1,351 matches
-
Grigurcu Nu mai puțin gustoase șanț pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche urme apăsate
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
opusă, ilustrul editor eminescian considerînd „stihul de care se extazia Ibrăileanu ș...ț un nevinovat loc comun”6. Nevinovat și nu prea, am spune, cîtă vreme sintagma „vecinică minune” se vădește, în context, dublu repetitivă: în prima strofă a replicii Demiurgului apare formula biblică „semne și minuni”, iar în a patra - versul „Din sînul vecinicului ieri”. Așadar - monotonie verbală, viciu la care probabil (iarăși probabil!) Eminescu n-ar fi consimțit. Revenim la Perpessicius, care nota concluziv: „e inutil a ne mai
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
pînă la fereastra studioului, urcă pe sticlă. Hublou cu meduze“), trimițând atât la o scufundare în apele subconștientului, cât, mai ales, la „nebunia“ lucidă a ciudatului căpitan Nemo. Noul căpitan Nemo este însă Nanabozo, o figură mitologică de tip trickster, demiurg, personaj literar, dar și de B.D., iepurele magician din Yakari. Între iluzie și realitate nu mai există granițe. O. Nimigean este în Nanabozo un poet pe cât de virtuoz, pe atât de profund. Dar și unul îndrăzneț, încercând să facă din
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
om care își citește cu maximă atenție cele mai neînsemnate semne ale trupului, ale bolii!... Dacă un asemenea „haos” rămîne neordonat, expresia lui va fi dată de un text „greșit”, în care lumea va fi cuprinsă în consecință greșit. Scriitorul-(demiurg) alunecă astfel într-o situație culpabilă. Prezența scriitorului în viața/lumea literară este și ea greșit interpretată. Prietenii îi aduc reproșuri privind atitudinile lui în diverse situații. Nu înțelege comportamentul unor oameni și mai ales „grosolănia de nevindecat a percepțiilor
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
i-au apărut în limba germană Silogismele amărăciunii nota (oare satisfăcut?) că e "poate cartea cea mai personală din cîte am scris: totul e confidență, de la butadă pînă la "cugetarea" cea mai sofisticată". În schimb, în 1969, cînd îi apare Demiurgul rău se arată a fi plictisit, adică aflat în starea de spirit obișnuită. Și notează că singura apreciere de reținut i-a fost comunicată de un funcționar de la Serviciul de expediție al editurii, adică postul cel mai umil. Noica îi
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei modernități exacte și vii în care nu încap nici nostalgiile mortifiante și nici bovarismele angoasante și autodistructive.
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și anume dolarul american. Acest transfer răsăritean de ambalaj al sfințeniei, și cînd spunem răsăritean ne gîndim în primul rînd la spațiul rusesc în care și sfințenia
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul pe accelerație cu intenția clară și scelerată de a lua locul demiurgului în timpul săvârșirii inconștiente a câtorva crime. Nimic deosebit. Mă întorc acasă încercând să adopt o poziție defensivă pentru a nu mă pierde și eu în lumea aceasta care pare a nu avea suflu. Normal, voi auzi din nou știrile și
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O astfel de distrugere a cărților trimite cu gîndul la Urmuz care sesizează criza literaturii tradiționale și face o apologie
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
purificării. * A pune punct: una din cele mai anevoioase operații, ținînd, în fond, de o gramatică transcendentă. * Culorile extreme sînt cele mai sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
nevoie, scutierul. * Toate scadentele existenței tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadentei finale. Sînt aluzii, preparative, semne. Sau repetiții în vederea Marelui Spectacol ultim... * Artistul, se zice, se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Oricît de subtilă ar fi, vorba de spirit cuprinde și o notă de vulgaritate, precum orice caricatură. * Ciocnirea dintre două mari conștiințe literare produce o impresie de incest.
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
Diognet, Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur etc71. Lăsând la o parte aspectele strict negative ale filosofiei, aceasta venea și cu lucruri pozitive: afirmarea existenței unui singur Dumnezeu, apariția lumii și a omului sub egida unui Demiurg, dorința de cunoaștere a adevărului, binelui și frumosului etc. Apologeții au subliniat faptul că ceea ce a obținut filosofia nu sunt adevăruri absolute, ci deschideri și perspective pentru cunoașterea lui. Iată de ce filosofia are nevoie de superioritatea creștinismului. Ca urmare, apologeții
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
convertit în om de știință, cronicar, creator de universuri ficționale, dispus să examineze sau pur și simplu să înregistreze simptomatologia unui organism bolnav". Scriitorul e, carevasazică, un simplu observator care își ia notițe, scuturându-se astfel de statutul incomod de demiurg bun oricând de luat la întrebări. Acesta e, dacă am înțeles bine, sensul afirmației legate de literatura care se deschide și cel al poveștilor cu Bohr și Einstein. Certitudini, însă, nu pot să am, deoarece cartea lui Ion Vlad ascunde
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
pentru cea care solicită cele mai multe simțuri. Or, a-l reduce la cele două straturi pe care le menționam înseamnă a simplifica această artă, a o privi strict - mă hazardez - prin lentila spectatorului de teatru, unde regizorul poate continuă să fie demiurgul din culise. Fără a vrea să diminuez importanța regiei de film, aș vrea să atrag atenția asupra unui detaliu: când s-a acordat Oscarul pentru cel mai bun film, nu regizorul, ci producătorii au fost chemați să primească premiul, iar
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
unui detaliu: când s-a acordat Oscarul pentru cel mai bun film, nu regizorul, ci producătorii au fost chemați să primească premiul, iar Clint Eastwood s-a scuzat pentru prezența lui pe scenă! Cu alte cuvinte, în lumea filmului, noul demiurg e producătorul, nu regizorul. Cred că Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
singura lor dragoste e ura! Îmi știu menirea mea dintâia dată Să nu jignesc pe nimeni, niciodată, Silabisească-mă cât pot în treacăt, Cine să-i pună sufletului lacăt? Precum izvorul mi-a fost dat să curg Dinspre același unic Demiurg, Sunt un poem prin lume umblător, Nu voi seca atunci când alții vor... MIROSUL DE PLĂCINTE... Atunci când scriu, c-o bucurie aparte, Oriunde sunt mereu îmi vine-n minte Dinspre Acasa mea, cea de departe, Mirosul sfânt și unic de plăcinte
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Casiopeii din Iubire și Neant Eu îți sunt Andromeda, pulverizată-n astre... Tu m-ai iubit odată cu Universul Visului Labirint astral secret, casă dorurilor mele, Mă căutai cu dor nebun, rătăcitor prin stele, Cosmogonic prin portaluri, cu viteza gândului... Pe Demiurg să nu-l întrebi de mă gândesc la tine E-o Galaxie de Miracol, dezvăluită-n Noi Doar privește peste umăr, cât e cerul dinapoi Cu-n infinit de constelații, ai colidat cu mine... Așteptând în vid măiastru, de început
ANDROMEDA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382811_a_384140]
-
Într-o dilemă de infern: Ori partid, fără guvern, Ori guvern, fără partid. Prim-ministru Ca să-și mai mărească fala Față de europeni, Iorga sare alandala, Vrând să mute capitala La Văleni. Guvernul Iorga Cazul nu-i așa sinistru, Căci părosul demiurg Doar pe scenă-i prim-ministru, La consiliu-i dramaturg. Pariu Eu pot susține fără risc De compromitere-n popor Că domnul Iorga e un pisc, Cum e Ceahlăul autor. Propagandistul La Sorbona când se pune Franțuzește să vorbească, Tot
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
încăperi/ dezbrăcate în pielea goală/ aici a regulat prima femeie din lume/ și ea l-a iubit nebunește pentru asta/ apoi i-a născut o zi corectă/ suficientă pentru a-i asigura echilibrul de a patrula/ prin oameni”. E un demiurg bahic și luxurios, rasputinian, căruia îi e foame de viol și de crîșme, care iubește fumatul în locurile interzise, sexul în grup, dansul din buric pe care l-a îndrăgit după cel dintîi pahar de votcă. Să fie o revoltă
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
intru. Versuri Ei, și ce dacă rana planetară de liniște se rostogoleau din adâncime Mai face coajă înc-un anotimp? spre înalt. Mergeam printre ele cu frică, Din ceruri ninge cu sămânță rară de parcă orice atingere ar fi putut răni Un Demiurg coboară din Olimp. timpul cosmic . “Ochii de îngeri plini de (Miruna Ocnărescu) raze” mă petreceau pe poteca ce ducea Îî la „Icoana stelei ce s-a stins“. ncepuse E nceput de an. Fiecare Ianuarie ă ă țș s -mi povesteasc
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
ă ă ă â ă î cum se ndr gostise de o fat la nceput s urce piatr cu piatr p n n visez la un alt Ianuarie.ș ă ăș Ipote ti, o artist din trupa teatral . De pe tera demiurgilor. L-am urmat cu de MIRUNA OCNĂRESCU
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
certuri” („cearta universaliilor”) despre forma de existență a noțiunilor, pentru că a aliat poezia cu istoria, pentru că a generat Renașterea, pentru că a dat strălucire puterii, a văzut lumea drept teatru, drept carte[15], drept cântec, iar pe Dumnezeu ca pe Marele Demiurg[16]. Prin urmare, s-a spus pe bună dreptate că medievalismul se întâlnește organic cu eminescianismul[17]. Aceasta nu înseamnă că formele nu sunt respectate. Decorul celor mai multe poezii - dincolo de mesajul lor diferit - amintește de ambientul medieval, cu atmosfera sa tainică
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
visele sfârșesc mereu în zori Am incercat sa fac un compromis Și am chemat speranța-n ajutor! Trecuse ceva timp și nu venea, Dar într-o seară înspre amurg, Sosi la mine în prag și avea Pe fata un zâmbet demiurg! Și mi-a șoptit: hai uită-te afară, Alunga de aicea suferință, Când vei avea în suflet primăvară, Ti se va-ndeplini dorința!... Și a plecat apoi în grabă mare, Eu o priveam și nu înțelegeam, Dar la fereastra înflorise
SPERANTA MOARE ULTIMA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381799_a_383128]
-
ca de plumb sau chiar mai grele, Aripi împotmolite n-o să zboare, Că-i mult prea aspru drumul către stele. Te regăsesc în sudul ars de soare Și-n nordul înghețat în ierni rebele. FARES Pe când eram ferice androgin, Un demiurg în două ne-a tăiat, Egale părți, femeie și bărbat Și-am căpătat de-atunci și un destin. Am împărțit la fel orice păcat, Dureri am strâns puțin câte puțin, Iubirea, uneori, ne-a fost un chin, Doar sufletul ni
MENE, MENE, TECHEL, UPHARSIN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384180_a_385509]
-
pentru Dumnezeu, daca Dumnezeu Însuși, Creatorul a tuturor celor văzute și nevăzute, “își modifică” existența Să eternă și personală de dragul nostru? ● Dumnezeu crează datorită plinătății Sale, omul datorită neputințelor sale. Dar prin creație omul se apropie de Dumnezeu, nu ca “demiurg” ci precum un copil care imită pe cei mari construind pe nisip castele. ● Un om devine cu adevarat Om numai atunci cand iubește, se roaga, se jertfește pentru binele aproapelui. Numai atunci omul se redescoperă pe șine, adevărata să valoare și
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]