269 matches
-
este chiar mai umilitoare pentru că amiralul responsabil cu blocada din Marină Regală britanică nu este nimeni altul decât prințul Alfred al Mării Britanii, adică, prima alegere a grecilor că rege al lor. Sub presiunea forțelor străine, Deligiannis este forțat să demobilizeze armata și Charilaos Trikoupis redevine prim-ministru.. Între 1882 și 1897, cei doi politicieni au alternat la șefia guvernului. Anul 1888 a fost un moment special în viață regelui George I. La 30 octombrie, suveranul a sărbătorit 25 de ani
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]
-
ale poliției sau ale Gărzii Naționale. Printre aceste țări se numără Dominica, Panama și Grenada. În unele cazuri, acest fapt duce la existența propriu-zisă a unei forțe militare, deși se folosește un nume alternativ pentru unitatea respectivă. Haiti și-a demobilizat armata, dar aceasta există pe hârtie, căci nu a fost interzisă. Unele țări din această listă se bazează pe S.U.A. pentru apărare. Acestea sunt Statele Federate ale Microneziei, Insulele Marshall și Republica Palau. Fac acest lucru datorită statutului lor de state
Lista țărilor fără forțe armate () [Corola-website/Science/315326_a_316655]
-
contribuit la formarea să intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limbă latină, Hoidas, pomenit cu diverse ocazii. Războiul îl prinde elev. Armata o face la scoala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din București, pe care o termină în vara lui 1946, cu o licență "Magna cum laude". Printre profesorii din acea perioadă se remarcă: Mircea
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
armata romană a devenit o instituție formată din profesioniști și permanentă. Baza armatei era formată în continuare din legiuni, dintre care unele au continuat să existe timp de secole, iar altele fie au fost nimicite în luptă, fie au fost demobilizate, deoarece s-au dezonorat. Augustus a moștenit un număr de 60 de legiuni, însă a redus-o la doar 28. În următorii 300 de ani, numărul legiunilor era în jur de 30, uneori mai puține, alteori mai multe. Fiecare legiune
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
se retrăgeau în debandadă a lovit în plin pe soldatul Mușat, care se găsea în fruntea plotonului său, retezându-i brațul stâng.” Deși fusese clasat inapt medical cu invaliditate permanentă de către comisia medicală militară, Constantin Mușat a refuzat să fie demobilizat și a cerut să fie retrimis la unitate. Pentru fapta sa, avea să fie avansat la gradul de caporal și citat prin Înaltul Ordin de Zi pe Armată nr. 32 din 17 februarie 1917. În perioada aprilie-iulie 1917, el s-
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
127-GO al Regimentului 59 Artilerie și al Diviziei 10 Gardă (1942-1944), șef al serviciului veterinar al Diviziilor 59 și 10 Gardă (1944-1945), apoi șef al serviciului veterinar al Corpului 10 Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul de Miniștri (1946-1948), controlor al Consiliului pentru treburile colhozurilor de pe lângă
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
în viață. În 62 î.Hr. Pompei s-a întors din est. Mulți senatori, în special din rândurile optimaților, s-au temut că Pompei va merge pe urmele lui Sulla și se va instaură că dictator. În schimb, Pompei și-a demobilizat armata la ajungerea în Italia. Totuși, Senatul și-a menținut opoziția în oferirea pământurilor pentru veteranii lui Pompei și în ratificarea așezării estice a lui Pompei. În plus, Senatul îl punea acum la zid pe vechiul inamic al lui Pompei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
până la Măgura Odobeștilor și ulterior a revenit pe valea Trotușului. În campania anului 1917 regimentul a participat la apărarea Oituzului. După semnarea Păcii de la Buftea în 7 mai 1918, regimentul a revenit în Piatra-Neamț pe 22 mai, spre a fi demobilizat între 22-23 mai, același an. Încadrat fiind trupelor Diviziei 7 Infanterie, a aparținut astfel celor dintâi unități mobilizate în octombrie 1918, urmând să opereze în Transilvania. Un detașament de anvangardă în care a intrat și un batalion al regimentului, a
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Alegerile din martie 1920 i-au dat câștig de cauză agrarienilor, iar
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
2 septembrie 1944 și 19 octombrie 1944 - 23 octombrie 1944- General de Brigadă, Comandantul Diviziei I-a Infanterie Instrucție. 24 octombrie 1944 - 31 octombrie 1944 comandant al Corpului de Cavalerie. 1944 Comandant adjunct al corpului 7 armată. 9 septembrie 1944 - Demobilizat 1947 - În retragere 1951 - 1953 Arestat - declarat trădător de război după cel de-al doilea război mondial, la scurt timp soția moare de o boală care a fost refuzată să îi fie tratată din cauza că era considerată soție de trădător
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
pe membrii grupării "Der Blaue Reiter" și descoperă cubismul. Realizează acuarelele „În carieră” și „Câmp de luptă”. Călătoria în Tunisia din aprilie 1914 îi revelează culoarea: "Motiv din Hammamet". La izbucnirea războiului este mobilizat și separat astfel de prietenii săi. Demobilizat în 1918, redactează un eseu despre elementele artei grafice, pictează acuarele și desenează. În 1920 publică scrierile teoretice; îi sunt consacrate monografii, iar Galeria Goltz din München îi expune operele, printre care "Cacademoniaque", "Îngeri colorați", "Sub steaua neagră". În noiembrie
Paul Klee () [Corola-website/Science/304299_a_305628]
-
dat ordinul de atac pe 15 octombrie, el sperând ca trupele sale să înceapă atacul în 12 zile. Mareșalii Badoglio și Roatta, însărcinați cu executarea ordinului, erau dezorientați, deoarece cu numai trei săptămâni mai devreme, la ordinele lui Mussolini, fuseseră demobilizați aproximativ 600.000 de soldați. Pentru a asigura succesul, italienii aveau nevoie de aproximativ 20 de divizii. Cum în Albania erau numai opt divizii, iar infrastructura albaneză era insuficient dezvoltată, pregătirile pentru atac ar fi trebuit să dureze cel puțin
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Alegerile din martie 1920 i-au dat câștig de cauză agrarienilor, iar
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
cu mari greutăți materiale, fiind nevoit să-și câștige singur existența. La sfârșitul anului III de facultate se angajează la Institutul Medico-Militar sperând să rezolve "problema financiară". Intervine Primul Război Mondial, este mobilizat și trimis pe front ca medic militar. Demobilizat în 1918, își continuă studiile medicale până în 1922 când obține titlul de Doctor în Medicină cu teza ""Contribuțiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic"". Se orientează către Neurologie la clinica marelui neurolog, Dr. Gheorghe Marinescu. După absolvire devine medic secundar la
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
Iancovescu, Constantin Hârjeu și Eremia Grigorescu. Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război, funcționând în anul 1918 la Iași. Marele Cartier General a fost demobilizat la 1 aprilie 1918 - ca urmare a aplicării prevederilor Păcii de la București, fiind remobilizat la 26 octombrie/9 noiembrie 1918. În perioada cât acesta a fost desființat, comanda forțelor române a fost asigurată de Marele Stat Major, condus de generalul
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
în lupte de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au devenit o problemă pentru francezi . Armenii au proclamat independența CIliciei în mai 1919. Acest stat a avut o istorie scurtă, deoarece Franța a demobilizat Legiunea Armeană și a recunoscut în 1920 suveranitatea Turciei asupra regiuni .
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
însă Ioan al II-lea, care a ieșit în fața trupelor numeric inferioare ale britanicilor. Ioan a concentrat o mare parte din trupele sale în Chartres, la nord de Tours-ul asediat. Cu scopul de a majora viteza de deplasare Ioan a demobilizat totalul său de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași. Aflând despre apropierea trupelor franceze, Eduard a ordonat retragerea. Urmărit de regele francez, Eduard se retrăgea cu trupele sale tot mai în sud. Francezii însă i-au ajuns pe englezi, la
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
în vremea sa. Doi frați ai ei, dr Alfred Noel Garrod și Lt.Thomas Martin Garrod au căzut în anii 1916-1917 în primul război mondial, iar cel de-al treilea frate, Lt.Basil Rahere, a murit inainte de a fi demobilizat din armată, în pandemia de gripă spaniolă din 1919. Pasiunea pentru istorie și arheologie Dorothy o datora atât îndrăgitei ei profesoare particulare, Miss Isabel Fry, cu care a vizitat în copilărie locuri însemnate de arheologie romană, cât și tatălui ei
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
iunie) este ales membru al Academiei Franceze. La începutul celui de-al doilea război mondial a fost numit observator oficial francez atașat la Cartierul general britanic. În calitatea sa de oficial a urmat armata engleză în Belgia. După ce a fost demobilizat, a plecat în Canada, unde a scris despre experiențele sale de pe front, în „"Tragedie în Franța"”. În 1947, pseudonimul „André Maurois” devine numele său legal. În 1967, dupa o lungă carieră de scriitor, moare la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, unde este
André Maurois () [Corola-website/Science/321205_a_322534]
-
postesc, se abțin de la folosirea focului, electricității, motoarelor, comunicațiilor, etc, iar traficul rutier se reduce la zero. Numeroși soldați părăsesc cazarmele pentru petrecerea sărbătorii în familie, iar Israelul este cel mai vulnerabil, cea mai mare parte a armatei sale fiind demobilizată. Declanșarea atacului a coincis cu sărbătoarea musulmană a Ramadanului, în timpul căreia numeroși soldați musulmani posteau, de asemenea. În ciuda refuzului de a participa la atac, regele Hussein al Iordaniei s-a întâlnit cu Sadat și cu președintele Siriei Assad în Alexandria
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
anul 1939. În 1940 se refugiază împreună cu părinții în județul interbelic Argeș, la Pitești, în orașul natal al tatălui său, de unde, în 1941, se înrolează în armată și va participa la cel de-al doilea răboi mondial. În 1943 este demobilizat într-un spital militar din Basarabia, iar în 1944, după refacere și recuperare, revine la Chișinău, în Basarabia, unde îl prinde reocuparea Basarabiei de către armatele Uniunii Sovietice. Începînd cu anul 1945 este redactor al publicațiilor „Tinerimea Moldovei”, „Octombrie”, „Basarabia”. În
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]
-
fraudate, a părăsit din nou patria în 1947. Între timp, guvernul polonez în exil a continuat să existe, dar Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și-au retras sprijinul politic pe 6 iulie 1945. Forțele armate poloneze din exil au fost demobilizate, iar cei mai mulți membri acestora, nedornici să se reîntoarcă într-o țară comunistă nesigură, s-au așezat în diferite țări din occident. Polonezii din Londra au trebuit să evacueze ambasada poloneză din Portland Place, dar au putut păstra reședința privată a
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972) și "Полымя" (1972-1986). În perioada 1980-1984 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. A murit la 15 septembrie 1988. A
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
Sâncel, Chinciuș și Brusturi. În primul război mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția, unde a căzut prizonier. S-a întors în țară în 1917 și s-a înrolat ca voluntar în cadrul regimentului 2 Alba Iulia. Fiind demobilizat în anul 1920 și-a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea sa desfășurată în Corpul voluntarilor ardeleni și bucovineni, sublocotenentul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de recrutare a Corpului de voluntari ardeleni înființat la Darnița și, mai apoi, au luptat la Mărășești și Oituz în cadrul regimentului „Avram Iancu”. Din aceasta cauză a fost condamnat de către autoritățile maghiare la contumacie ca trădător de patrie. A fost demobilizat în anul 1919 și a urmat un curs pregătitor de profesori, curs organizat pe lângă Universitatea din Cluj. Ca urmare a fost încadrat ca profesor practicant (secundar) la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni la data de 5 octombrie 1919. Aici a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]