800 matches
-
atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral murdar și zdrențuit, doar prin cîte o denumire, ici-colo, biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar zece ani în urmă fusese însă un cuvînt aproape magic. Traducea o speranță, mărturisea o adeziune și conținea o amenințare. Fără să fi existat vreodată o explicație deschisă
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
au înflorit plămînii într-o tapiserie / de o tristețe abstractă - / pictore, ramă portretului e oglindă care ma strînge - / vinul vechi curge dintr-o ureche minerală / iar colecția de melci dansează pe un geamantan dantelat - / am cules ieri încă o baricada demodata / și-am ascuns-o, doar pentru noi, într-o pivniță cu bemoli..." (Ceremonie pe gresie). Cît de departe sîntem de "logică" percepțiilor spațio-temporale, pe care o invocă Schiller, mustrînd un poem pentru că n-ar respectă "statornicia legăturii" pe care ar
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
Cronicar Bucătăria oficială românească * În revistă 22 (nr. 27 din 6 iulie 1999), Gabriela Adamesteanu face mărturisiri complete: "De mai mulți ani observ, în diferite ocazii (...) cât de demodata este bucătăria oficială românească față de cea internațională". Patrioată înflăcărata, scriitoarea se gândește la tărișoara ei chiar și când se află la un banchet fastuos, în străinătate: "nu am cum să evit umbră de umilință, comparând mesele de la Cotroceni sau Palatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
autorul Necuvintelor; în versurile sale, acesta evocă, fulgurant, nenumărate stiluri, de la cele elevate până la cele mahalagești, ca și cum și-ar plimba mâinile, în joacă, pe claviatură unui pian. Și apoi, ce mare realizare reprezintă valorificarea într-o asemenea manieră a literaturii demodate sau naive, când la așa ceva ajunge oricine, printr-o lectură competența? Dacă citești literatura că literatura, așa o citești, cu umor, cu o înțelegere integratoare, cu un sentiment al relativității valorilor. Înseamnă această că toți criticii literări sau toți cititorii
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de dragoste - chiar dacă nu rareori este vorba de o dragoste cel puțin demodată: se socotește singurul care are dreptul să îl judece pe semenul său semit, sau chiar să îi provoace o suferință.[...] Gravitatea antisemitismului românesc constă în faptul că el există atunci cînd în realitate nu este greu de eliminat: la nivel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
un registru stilistic la altul, zăbovește uneori între nivele, amestecînd metafore sobre cu jocuri licențioase, colocvializînd reflecții de maximă gravitate și dizertînd sobru epopeice farse ori doar glumițe simpatice. Rabelaisian de ev tîrziu, Pynchon e scriitor în sensul azi poate demodat al cuvîntului: pretutindeni se simte vibrația concretă a limbajului, voit stridentă uneori, sau aproape reprimat lirică alteori. E un truism adeseori repetat despre Nabokov acela că ar fi printre cei mai valoroși stiliști ai limbii engleze. Alăturarea de Pynchon dovedește
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în treacăt, în fața oglinzii, ca pe niște rochii de demult, plăcându-i să se lase înfiorata pentru câte o clipă de tot felul de trăiri demodate. Alfabetul doamnelor este un eseu erudit și fantezist, ca Domină bonă al lui G. Călinescu, dar și un studiu de imagologie, realizat cu sagacitate. Privirea visătoare a Ioanei Pârvulescu, deși nu se fixează niciodată prozaic asupra vreunui detaliu, este o
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
o primă fază putea fi o intuiție a lingvistului și pentru a explica ulterior și devierile stilistice, folosirile ironice, e nevoie de confirmarea oferită de un număr mare de exemple: din acest punct de vedere, simpla statistică nu pare deloc demodata.
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
spectatorilor. La acestea contribuie esențial muzica și eclerajul, desigur, ingeniozitatea scenografiei cu toate accesoriile ei. Spațiul se dezvăluie în clar-obscur cu focalizări de "lumină caldă", asupra chipului personajelor. Nuanța dominantă a imaginii scenice e sepia - culoarea vechilor fotografii și ale demodatelor cărți poștale. Culoarea Nostalgiei... (De aceea este și foarte greu să se obțină bune fotografii ale spectacolului.) Din nou, ca și în alte împrejurări artistice oferite de Mona Chirilă, centrul de forță stă în jocul actorilor Miriam Cuibus și Dragoș
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
figurate "asupritor" sau "criminal", care apațin însă în mod evident unei retorici desuete; utilizarea lor actuală ar fi cel mult în cheie ironică. La strigoi, sensul figurat din DEX - "epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrîn cu apucături demodate" nu acoperă toate nuanțele semantice actuale. În limbajul politic, cuvîntul este folosit mai ales cu aluzie la revenirea malefică a unui trecut nu îndeajuns de mort: Ceaușescu e "cel mai iubit dintre strigoi"; se vorbește de "vraja strigoiului din Scornicești
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
originar, în România (un "afară" trist, odata ce-ar fi putut fi "acasă"). Plecați și întorși așadar, cu o privire nouă ce poartă în ea lecția distanței: nu numai (senzația de) obiectivitate ci și, sau mai ales și - sună poate demodat - dragoste pentru ceea ce filmează. Există într-unul dintre filme o secvență simptomatică, cred, pentru explicitarea acelei distanțe optime față de "realitate"- distanță necesară pentru a propune fără a impune sensuri. în satul Rădeni, o familie construiește o casă. La un moment
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
de capitole, care nu corespund neapărat volumelor inițiale. Poemele sînt nedatate, poate pentru că nu o lectură de repere istorico-literare li se potrivește cel mai bine. Adrian Popescu nu e novator și nici nonconformist în nici un fel, dar nu e nici demodat. Poate să nu corespundă gustului de azi în poezie, dar poemele din Umbria își păstrează savoarea. Adrian Popescu, Umbria, Editura Vinea, București, 2000, 236 p., f.p.
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
de care Simona Tache e cu siguranță conștientă și pe care o și exploatează pe alocuri, cu tot umorul de bună calitate, poeziile cu poezia au ceva desuet, enervant, bătrînicios, sînt făcute parcă spre deliciul unei sensibilități literare cu totul demodate. Intertextualitatea e și ea mult exploatată, nu fără farmec, cu o lipsă de gravitate care face textul simpatic - o modă în cenaclul pomenit, e suficient să ne gîndim la Sorin Gherguț, de pildă. Simona Tache nu are umorul nebun al
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
leș faveurs refusèes a la superiorité qui leș blesse, quelle que soit la manière dont elle se revele". Și aici frază este prea complicată, de aceea nici n-am tradus-o în carnet. Ceea ce încerc să fac acum, în vagonul demodat de clasa a treia. E una din observațiile geniale ale titanului prozei mondiale: "Așa sunt făcuți oamenii. În mai toate clasele, ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi măgulesc, înlesnirile, favorurile refuzate inșilor a caror superioritate îi rânește, oricum
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
devine stare de doliu permanent, ezitare între două impulsuri ce par a se contrazice: acela de a aparține și acela de a te rupe. Imigranții intervievați de autoare în ultima parte a cărții își decorează casele cu obiecte inutile și demodate, menite a le aminti de un timp la care nu (mai) au acces, dar și cu lucruri care conotează în mod pur abstract noțiunea de plecare, ori pe cea de pierdere. Un astfel de imigrant are în apartament un calendar
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de existență a autorului. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final deschis, dar și cu speranță, într-un moment când chestiunile majore cu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
slăbănoage și precare; * Pentru că pentru majoritatea oamenilor din jurul nostru câștigul major și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili să ne vedem așa cum arătam și trăiam "înainte": cu ciorapi cârpiți și haine ponosite, demodate și de proastă calitate, încovoiați și cu chipuri apăsate de deznădejde, extenuați de efortul de a procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea distanței dintre "acum" și
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
lui 1950) de pe marginea rîpei de mahala tîrgul cu bunuri de vînzare... Privesc de la distanță transmiterea obiectelor de la unii la alții, pauzele dintre ele, tocmeala... Natura obiectelor condiționînd existența. Absurditatea lor văzute de la distanță. Patefonul cu goarnă pus să cînte demodat cum este - cîntă o romanță veche, desuetă, pițigăiată... imprimarea... Caracterul unui personaj pe care mă căznesc din greu să-l nasc, să-l aduc pe lume... acest suflet născocit pe care l-am îmbrăcat ca pe-o haină străină ce
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
astronomice, lipsa fondurilor), letargia filmului documentar nu are nici o scuză. După '89, după atîția ani de falsificare a adevărului istoric (și) cu ajutorul instrumentului de propagandă numit cinema, ar fi fost de așteptat o veritabilă invazie de "documentare istorice" (gen niciodată demodat); lipsa de interes și de seriozitate a cineaștilor noștri privind recuperarea adevărului istoric a depășit orice imaginație. Dar, să trecem. Ce înseamnă "Strumă"? Numele unui vas scufundat în 1942, cu 769 de evrei români la bord. Primul episod pune în
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
Nu se poate anula retrospectiv criteriul literaturii române moderne, care a fost, ne place sau nu, ideea de operă. Autoritatea lui s-a prelungit, la noi, mai mult decât în alte culturi și de aceea ni se pare acum foarte demodat. Tocmai această prelungire trebuie analizată. E posibil să descoperim că a avut un rost, unul chiar foarte precis, și că răspunde la niște întrebări fundamentale. Dincolo de chestionarul tehnic pe care îl aplicăm în mod curent textului literar, rămâne haloul de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
într-acolo" ce le fusese conferit de un sistem absolut de caste; sau din cauză că generalii acestui război nu reușiseră niciodată să trăiască îndeajuns ca să învețe cum să se lupte în bătălii cu forțe masate, precaut manevrate; întrucît fuseseră de la început demodați, cum ar fi fost Richard sau Roland sau du Guesclin, ei care... capturaseră vase de război cu șarjele lor de cavalerie, dar nu și grîne sau carne sau gloanțe..." (traducere de Mircea Ivănescu). Judecată istorică a unui scriitor de geniu
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
receptor așijderea proaspăt, sustras consecințelor sedimentării unor interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și simplu ignoră Ťce-a vrut să spună poetulť sau Ťce înseamnă cutare lucru sau gestť dintr-un vers de-al său". Sub masca "bătrînească", "demodată", se află un tip de sensibilitate pudică și de concepție constructivă, disponibile la operații într-o gamă verificată. Surpriza unei asemenea cercetări ce refuză, puțin ostentativ, totuși, sprijinul oricărei "teorii" la modă (parcă o îngînare a stihului bacovian: "Dar iar
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Cu trene lungi vin amintiri perene, Săruturi dulci în dimineți tresar, Veri și zăpezi, amoruri vii sau terne, Mă-nvăluie-n iubire... Aspru jar! Mă simt atât de singur... Câteodată... Chipul tău dulce-mi ninge dor boem, Un gând apus, o filă demodată, În cartea vieții, dalb, caduc poem. Tresar sub pașii tăi muguri și frunze, Fulgi poposesc pe pleata-ți de argint, Ne contopim, încinși... Îți simt pe buze Păcatul, gingaș rai, celest alint. Mă simt atât de singur... Astă iarnă Se
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]
-
performanței de care sîntem capabili (căci, ne avertizează faimosul principiu al lui Peter, toți avansăm oricum pînă ce atingem un nivel al incompetenței), ci și a găsi în jurul nostru pura plăcere a minții, și astfel și a sufletului. Cît de demodată, și aproape naivă apare această idee, surprinzătoare totodată ca venind din partea unui scriitor ca Booth, un încrîncenat profesionist al criticii și teoriei literare! Singur mărturisește că nu puțini colegi l-au mustrat, o dată ce au aflat despre ce e cartea, reproșîndu-i
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]