172 matches
-
motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El are rol de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric/al tuului liric, eu/noi, eu/alții (ceilalți), al eului creator/al creației, al eului/al noneului; real/ideal, individual/universal, uman/di vin, angelic/demoniac, concret/abstract, aparență/esență etc. La nivelul întregului text, văzut ca un „corpus“, aceste planuri structurale se combină paradigmatic, corelate prin raporturi de analogie, de opoziție sau de complementaritate. 2.6. Moduri de expunere în opera literară Modul de expunere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje. 4. SUGESTII DE REZOLVARE - VARIANTELE 1- 15 - VARIANTA 1 SUBIECTUL I (30 de puncte) ( Ionel Teodoreanu, La Medeleni) 1. antonime: contopire - separare, despărțire, divizare; serafic - demoniac, malefic 2. În secvența întregindui, cratima are rolul de a lega forma conjunctă a pronumelui de verbul la gerunziu/rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [a da lumină, a vedea lumina zilei, (a scoate/a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
și de a urmări atât în calitate de actant, cât și în cea de spectator, procesul misterios al creației. Din această perspectivă Rebreanu apare ca un „faur nocturn” care „trădează sensibilități și curiozități de poet”, Camil Petrescu drept un creator „pasional” și „demoniac”, iar Ionel Teodoreanu ca un romancier „aventurier”. Impresionante în contexul uneori arid al aglomerării de documente sunt pasajele în care O. transmite emoția apropierii de manuscrisele marilor opere în rânduri marcate de un lirism discret, ce dezvăluie resortul profund al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
părea că În Europa de Est evreul a fost asimilat cu un tip de vrăjitor având trăsături mai puțin Întunecate, un destin mai puțin dramatic și activități mai puțin terifiante decât cele ale evreului vrăjitor imaginat În vestul Europei : sanguinar, necromant și demoniac. Cu alte cuvinte, s-ar părea că evreul vrăjitor imaginat de est-europeni era ceva „mai simpatic” și „mai uman” : un om care aduce ploaia. Așa este, numai că această constatare trebuie nuanțată. După cum vom vedea imediat, aspectele dramatice, ca și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a unui echilibru social susținut nu pe "Unul" supraordonat, ci pe înțelegerea ființei umane ca reunire de umor, umilitate, dar și de humus de umbre și lumini, de bine și demoniac. Înclinația autorului spre paradox ca mod de gândire înrudit cu acela al marilor moraliști francezi din secolul al XVII-lea (cum se vede din formularea precedentă) și abundența conceptelor metaforice în scrierile sale nu trebuie interpretate ca o fugă de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care să scoată la suprafață fondul cel mai intim latent în fiecare om. Acest fond nocturn nu este, așa cum se crede de obicei, pur și simplu mocirlos. Nu este o pubelă pe care trebuie să o golim sau o parte demoniacă pe care trebuie să o eradicăm. Dimpotrivă, acesta poate fi un fund (fond) în care va încolți o comoară primitivă de solidaritate, de generozitate, de asemenea. Numai că trebuie să acceptăm o astfel de primitivitate și să nu luăm un
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la niveluri datând din mileniul al cincilea, provin câteva figurine antropomorfe din lut. Cea descoperită la Byblos este bisexuală 36. Alte statuete feminine, găsite în Palestina și datând din jurul anilor ~ 4500, o prezintă pe Zeița-Mamă sub un aspect terifiant și demoniac 37. Cultul fertilității și cultul morților par deci solidare. Într-adevăr, culturile de la Hacilar și de la Cătai Hiiyiik (~ 7000), în Anatolia, care au precedat - și probabil au influențat - cultura preceramica din lerihon, indică existența unor credințe similare. Cultul craniilor este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cititor al lui Hermann Hesse, am căutat și am găsit explicația în romanul Demian și, mai ales, în comentariul pe care criticul l-a făcut acestei opere. Și iată ce vrea să reveleze, de acolo, comentatorul: „Demian este Daimonion, spiritul demoniac, pozitiv, creator“, iar într-un sens prim - definit tot de Goethe (în poemul Străvechi cuvinte orfice) și preluat de Hesse - Daimonion te împinge să respecți sentința „Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine“, așadar: „scufundă-te în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest din urmă caz, chiar dacă nu e malefic în mod manifest, nu are mai puțin potențialități demoniace. Dar poate să fie și doar simplă inconștiență, o criză sau o ̀ mprejurare neașteptată putând să-i reveleze celui în cauză că are totuși și ceva sfânt. De altminteri, cum a arătat odinioară Paul Zarifopol, un cumul excesiv de „lucruri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă a răului nu trebuie să fie reconsiderată, în schimb, dintr-o altă perspectivă. Sfântul Toma d'Aquino, dimpotrivă, a formulat un răspuns clar și sintetic în trei fraze scurte: "nec
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
The Gift of Death, trad. de David Wills, Chicago University Press, Chicago, 1995, p. 4. Derrida reia o idee formulată de Jan Patocka în Eseuri eretice despre filozofia istoriei, care asociază ideea de religie cu asumarea responsabilității, spre deosebire de secretismul și demoniacul specifice ezoterismului. 19 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei, traducere de Dana Bercea, Editura Vremea, 1994, București, p. 10. 20 Ibidem, p. 24. 21 Ibidem, p. 49. 22 Cf. Stuart Sim, Derrida and the End of History, Totem Books, New York, 1999, p.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se poate spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
însura cu Cleopatra, nepoata generalului macedonean Attalos 47. Olimpiada a adus în preajma regelui Filip al II-lea (ale cărui proiecte vizau stăpânirea întregii Grecii și cucerirea Orientului 48), cel ucis la Pella, aplecarea spre magie și către riturile dionisiace, spiritul demoniac hrănit din vechi timpuri în Epir, „un genio nefasto per il marito e il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și prelungit de interdicția de publicare pe o perioadă de încă un număr de ani, în calitatea autorului de "element nesănătos", odraslă a unui deținut politic. A urmat un exil exterior, din 1987 pînă-n 1989, impus de același "sistem politic demoniac". Iar după evenimentele din decembrie se deschide etapa celui de-al treilea exil, cu caracter voluntar, care, dată fiind putința legală pentru cei din diaspora de-a se înapoia în țară, e perceput, mai mult ori mai puțin ironic, ca
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu insistență postura defectuoasă, dezarmată. Își atribuie, cu demoniacă voluptate, fel de fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare ce se extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie tare ce a dat un Saint-Simon
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
în suferință era însărcinată cu propria ei moarte". Într-un sens specific, putem aprecia că însăși analiza erosului, cu atît mai mult cu cît, fixată pe cazuri deviante și morbide, are o tonalitate implacabilă, ni se înfățișează ca un fapt demoniac, la nivelul subiectului care i se consacră cu o subiacentă conștiință a degradării ce se măsoară pe sine: "Sexualitatea (...) devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedant" (Denis
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Omului responsabil, care se mărturisește și plînge, îi ia locul omul care înscenează, care nu ia nimic în serios, bufonul. Ne putem întreba dacă aceasta este o poziție curat estetică. În ciuda extremei libertăți acordate poeticii în temeiul intenției subversive, deconstructive, demoniace, homo aestheticus cedează pasul unei conștiințe cabrate în programul său de-a răspunde unui antiunivers printr-o antiliteratura. Oircîtă suprafață metafizica a rebours ar posedă o atare postura, ea nu reprezintă decît o tendențiozitate, în simetrie, bunăoară, cu tendențiozitatea religioasă
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
geamantan cu prieteni plecați/ - un fel de moarte si-aceasta/ pentru cei care rămâneam an viața aici" (Tinerețe fără de artă). Ființă se dezvoltă nu numai prin intermediul propriilor resurse, ci și prin adaosul din afara al unor trăsături reprobabile, al unor "grefe" demoniace: "Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă./ Descoperi bunăoară cum ți se grefează/ noul organ numit minciună progresivă,/ cum este de căutat an trecutul tău/ locul dubios an care el se va dezvolta,/ locul an care va fi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]