162 matches
-
atât de veche/Scriptură Sfântă, a urcușului spre glorii” ... Părintele simțise, deci, că lumea care folosește Internetul pentru sporirea de Duh era pârjolita de nevoia unei mai cuprinzătoare reviste online. În plus, Părintele lucrează spre prevenirea râului, care, cu viclenie demoniaca, se infiltrează, când și cum nici nu gândești, în suflete. Părintele nu voia că lumea cea căutătoare (uneori de deșertăciune!) să se smintească - și, ca urmare, lumea trebuia atrasă, prin lucrarea foarte gingașa a Internetului, spre cele duhovnicești, ale Binelui
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
paralele, neatingându-le parcă, spre a nu fi o oprire, aidoma unui fluture ușor, alb. Este visul ,,Zeiței de la Montreal” încleștată pe ,,puntea suspinelor”, trasând prin aer, ca o trestie contorsionată, răsuciri cu o fixitate și precizie deopotrivă angelice și demoniace, milimetrice, supleși vaste, de vultur, cu zvâcniri și planări acrobatice sau alunecări pe fâșia de lemn, de numai zece centimetri, asemenea unei mici hermeline. Este visul gimnastei balerine, executând la sol o avalanșă de unduiri, cu repeziciunea neperceperii ochiului... încât
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Frumoase și pline învățăminte, erau poveștile și legendele copilăriei mele. Învăluite într-un farmec aparte, în care, locurile și personajele, căpătau proporții epice, fie că erau eroi sau monștri, cu toții primeau în mintea mea tânără, însușiri și puteri demiurgice, sau demoniace, după caz. Seara, la focul bun, ce mirosea a rășină din lemne de brad, culcat de furtună sau trăznit de fulger, ciobanii și părinții mei se întreceau la spus povești sau legende auzite din bătrâni. Uneori, întâmplări ciudate din viața
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE (II). de ARON SANDRU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376784_a_378113]
-
are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei vii, deoarece În povestirile sale nu venea niciodată vorba de ființe omenești”. Ca și la Mihnea, ermetismul demoniac se exprimă prin conștiința separării iremediabile de semenii săi, a imposibilității de a se regăsi cu ei Într-un raport de comuniune morală. Singularizarea exterioară ar putea să fie semnul unei drame mai adânci și neștiute, al secretului ce nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lent, dar sigur, în această povestire critică excepțională. După ce a adunat toate amănuntele vieții și a notat propozițiile capitale ale personajului, criticul dă o judecată finală. Arkadi este „o ființă de ungher”, „un visător care visează putere”, „un personaj-sinteză”, vital, demoniac, stăpânit de o idee. Ce surprinde în această biografie și în celelalte e verva intelectuală și puterea de convingere a criticului care îmbrățișează cauza individului, mare sau mic, cu egală seriozitate. Rezultatul este că personajul devine, în sfera lui, verosimil
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
Marele păcătos nu va mai pătrunde în avanscenă, iar la moarte, momente grotești pun punct final acestui destin singular și oarecum enigmatic. Amestec de egoism și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
unei asemenea întreprinderi. Eresul veni de asta dată în ajutorul curajului național. Petru și Asan zidiră în Em o biserică cu hramul Sf. Dimitrie și puseră să se adune acolo o samă de oameni, bărbați și femei, ce se pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au părăsit locul unde petrecuse pîn-acuma și-i se aducea închinare, orașul Thessaloniki, căci nu mai voiește să aibă a face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau și se vîrcoleau și mai cumplit, urlând rînduri-rînduri. Timpul ezitării a trecut,, să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căreia ar fi investită adevărata vocație: „Preferințele lui merg hotărât spre ceea ce iese din comun, spre originali, spre comportările mai aparte”. R. improvizează o dialectică a tipurilor de personaje, între „normali”, „obișnuiți” (personaje mediocre, simpli „mijlocitori de replici”) și „originali”, „demoniaci”. Pentru verosimilizarea teoriei câteodată se forțează chiar evidența. Scrisă tot într-un spirit pronunțat polemic, monografia Ion Creangă. O biografie a operei (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din București) își face un titlu de glorie din a combate toate interpretările anterioare
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
acestei ontologii, chiar dacă ea nu este decât una de uz personal. Un sfert de secol mai târziu, Gilles Deleuze, el însuși autor împreună cu Félix Guattari al tratatului Anti-Oedip, îl va omagia pe L. ca pe un deschizător de drumuri. „Dialectica demoniacă” va fi instrumentul său preferat, pentru că noua construcție teoretică este clădită pe negarea lumii, așa cum există ea de la creația primordială, o lume dominată de relații oedipiene. Negarea și reinventarea iubirii, a morții, a naturii, a relațiilor dintre oameni, depășirea ipostazei
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
însura cu Cleopatra, nepoata generalului macedonean Attalos 47. Olimpiada a adus în preajma regelui Filip al II-lea (ale cărui proiecte vizau stăpânirea întregii Grecii și cucerirea Orientului 48), cel ucis la Pella, aplecarea spre magie și către riturile dionisiace, spiritul demoniac hrănit din vechi timpuri în Epir, „un genio nefasto per il marito e il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fericire se raportează la valorile morale supreme ale Binelui suveran. Ea este, În plan moral, opusul nenorocirii, iar din punct de vedere simbolic, starea de fericire este considerată un dar divin, o stare de posesiune divină, spre deosebire de starea de posesiune demoniacă pe care o dă răul. Starea de fericire este o stare de satisfacție totală, absolută. Ea se deosebește de bucurie, care are un caracter accidental, și este trecătoare. Fericirea se produce atunci când natura umană și-a atins idealul suprem către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
neînțeles, periculoase și imprevizibile. Spre deosebire de celelalte stări anormale de a fi ale persoanei umane, nebunia nu a putut fi raportată la o cauză concretă, În majoritatea formelor ei de manifestare, motiv pentru care a fost considerată o stare de posesiune demoniacă, iar actele nebunului ca fiind determinate de o pierdere a valorilor umane ale persoanei, idei care, În context cultural, moral-religios, filosofic sau medical, s-au organizat În jurul acestui arhetip central al ființei impure care se abate de la condiția normalului: persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
centrul ei vinovăția tragică, complexul de culpabilitate. Tot În seria nebuniei culturale se Înscriu nebunia eroică, ilustrată de nebunia lui Ahile, și nebunia abandonului, reprezentată de sinuciderea Didonei. O formă intermediară, Între nebunia culturală și nebunia psihomorală, o reprezintă posesiunea demoniacă. Aceasta din urmă este legată de impresia de penetrație interioară și de posedare a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii demoniace, asistăm la o bizară personificare a nebuniei, considerată ca ceva străin, care este interiorizat de către persoana umană Împotriva voinței sale. În concluzie, se poate spune că nebunia oferă un cadru larg de aspecte ale umanului, dintre care se diferențiază „tablouri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aplică unor oameni, după criterii luate din medicină (A. Szasz, D. Cooper, A. Laingă. Desigur că această răsturnare a problemei nu a putut rezista. Nebunia există și va continua să existe. Fie că ea este culturală, extaz mistic sau posesiune demoniacă, tulburare psihomorală sau boală psihică, nebunia nu poate fi negată și nici eliminată. Nebunia nu poate fi exclusă din sfera umanului pentru că, În mod paradoxal, așa cum rezultă din psihologia morală, ea are o funcție foarte importantă În existența persoanei. Nebunia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte spectrale, tinde să se transforme la tot pasul într-o uriașă mistificare. Recurgând la procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
sistemului de valori moral-religioase și culturale. Ea era considerată, sub aspect cultural, ca o „nebunie divină” (theamania) la Platon, sau ca pe o „pedeapsă divină” la tragicii greci (Sophocle, Euripide). 2) Modelul magic considera boala ca expresie a unui „discurs demoniac” legat de o stare de posesiune a individului, așa cum este ea considerată în contextul culturilor șamanice. 3) Modelul moral sau, mai exact, „medico-moral” (Ph. Pinel) înțelege boala ca fiind expresia unui discurs al suferinței sufletești și morale a individului, putând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai neliniștitoare dintre ele a fost: „Ce este nebunia?”. Deși am vorbit despre aceste aspecte pe larg, vom distinge două categorii de răspunsuri: culturale, de factură mistico-magică, ce consideră nebunia ca pe o manifestare a supranaturalului în om, divin sau demoniac; științifice, de factură predominant medicală sau medico-psihologică, ce vedeau în nebunie o alterare a spiritului, o schimbare patologică a persoanei umane, sub diferite aspecte. Interesant și semnificativ pare faptul că ambele opinii au existat permanent în paralel, acceptându-se reciproc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni. Epilepsia reprezintă o afecțiune psihoneurologică deosebit de importantă și de o mare complexitate. Cunoscută din antichitate și descrisă ca formă de manifestare clinică, ea este legată de numeroase credințe referitoare la „starea de posesiune demoniacă” a bolnavului. Denumită în antichitate și morbus sacer se credea că se datorează „pătrunderii în corpul bolnavului” a unui spirit malefic cu care acesta „se luptă” pentru a-l izgoni. Se mai credea că epilepsia este și „un semn trimis
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cultural” corespunzător mentalității epocii respective, reflectând concepția despre lume (Weltanschaungen) în modelele de reprezentare și interpretare ale acestora. În toate situațiile, indiferent de momentul istoric la care facem referință, s-a impus ideea că psihozele colective sunt stări de posesiune demoniacă, demonopatii, înrudite cu păcatul, pentru epoca premodernă; în epoca modernă, a civilizației tehnologice, ele continuă să aibă un caracter de posesiune dar aceasta trebuie înțeleasă în primul rând ca rezultatul unor acțiuni exterioare individului sau grupului social-uman, în care mijloacele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conflicte între demonizați și autoritatea statală și ecleziastică; fapt care a dus la persecuția acestora, la culpabilizarea lor moral-religioasă și la condamnarea la moarte ca eretici. Formele cele mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune demoniacă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]