159 matches
-
îl aproprie pe autor de psihanaliză și piesa de teatru căpătând o valoare euristică, în descoperirea unor lumi al subconștientului Îți întind mâna. Să ieși în zori, Numai să te trezești din somn copilă a lui Dumnezeu!” spunea Carl. Eu demonismul pe care îl promovează Dumitru Velea în piesa sa este o pledoarie pentru realizarea libertății interioare, fiindcă onirismul ca vis este, uneori, generator de creație literară. De aceea piesa este o psihodramă, fiindcă, însăși creația se naște din tensiuni lăuntrice
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
ne trezim, să stăm treji, întru mântuirea Neamului nostru Eminescian? * * * 2-BOTEZUL CU POEZIE (FOC ȘI APĂ) Se pare că Eminescu începe prin a accepta teoria gnosticilor , despre deosebire între a) Dumnezeul Suprem și răscumpărător și b) Demiurgul cel Rău (în Demonism - Ormuzd fals), care a săvârșit Creația (“Cosmosul este, ca urmare a căderii omului, dominat de rău, dar răscumpărarea este o a doua Creație și lumea își va redobândi desăvârșirea originară” - cf. M. Eliade, op. cit.). În Memento mori, concluzia este agnostică
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Entelehia eminesciană a Femeii este subliniată și de puritatea absolută - vergină, adorată, icoana pururi verginei Marii. Puritatea e plină până la vacuitatea absolută: puritatea este paradoxala plinătate în Sine, plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine Nirvana Ființei Divine . Demonismul apariției și formării lumii este sugerat, probabil, lui Eminescu, de către gnosticul Mani; prin aceasta, afirmăm că și demonismul Femeii: sau al Androginului (Hyperion) sunt reminiscențe gnostice (Luceafărul, Demonism, dar și Împărat și proletar: “Spuneți că-i omul o lumină? Nici o
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
plină până la vacuitatea absolută: puritatea este paradoxala plinătate în Sine, plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine Nirvana Ființei Divine . Demonismul apariției și formării lumii este sugerat, probabil, lui Eminescu, de către gnosticul Mani; prin aceasta, afirmăm că și demonismul Femeii: sau al Androginului (Hyperion) sunt reminiscențe gnostice (Luceafărul, Demonism, dar și Împărat și proletar: “Spuneți că-i omul o lumină? Nici o scânterie-ntr-însul nu-i candidă și plină?” etc.). În viziunea lui Mani, cosmogonia este un gest disperat al lui
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine Nirvana Ființei Divine . Demonismul apariției și formării lumii este sugerat, probabil, lui Eminescu, de către gnosticul Mani; prin aceasta, afirmăm că și demonismul Femeii: sau al Androginului (Hyperion) sunt reminiscențe gnostice (Luceafărul, Demonism, dar și Împărat și proletar: “Spuneți că-i omul o lumină? Nici o scânterie-ntr-însul nu-i candidă și plină?” etc.). În viziunea lui Mani, cosmogonia este un gest disperat al lui Dumnezeu, de a salva o parte din sine însuși (deci
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
pentru oricine și oricare, un act temerar, o performanță. Și autorul Știrbu a fost un ,,suisgeneris'' olimpic temerar. Două volume cu doi temerari, ce au luptat și au înfruntat din plin, o inerție cosmico-terestră care, ori e sublimă ori e demonism, confirmă și prin pana autorului de-acum, că totul mișună pe lume, nu pentru faptul că orice se mișcă, ci că mișcarea duce spre ,,altceva'. Referință Bibliografică: Când pe sus și când pe jos / Gheorghe Ciobanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂND PE SUS ŞI CÂND PE JOS de GHEORGHE CIOBANU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341726_a_343055]
-
rudelor decedate ne vizitează și ca atare, noi trebuie să le lăsăm cadouri la ușa de la intrare pentru a le îmbuna și a asigura prosperitatea anului care vine. Pentru a alunga spiritele acestora, cei vii apelează la diferite ritualuri: magie, demonism, poartă măști, produc zgomote, aprind focurile, se încing la joc etc. Tot în această zi, celții celebrau ziua recoltei prin organizarea de piețe cu produsele agricole, prin aprinderea focurilor sacre în scopul asigurării protecției căminului, prin nararea de povești cu
EU NU SĂRBĂTORESC HALLOWEEN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379078_a_380407]
-
toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morții, întunericului și răului. Lumină și întuneric, viață și moarte, groază și veselie, orange și negru, tristețe și bucurie, bunăstare și sărăcie, bine și rău, lucruri și sentimente, impostură și identitate, magie și demonism, fantome și vârcolaci, posedare și ritualuri satanice, trăiri și stări amestecate, un fel de talmeș-balmeș din care nu se înțelege nimic și ca atare nu folosește nimănui și la nimic. Carnavalul groazei, aceasta este Halloween-ul. Mai mult o sărbătoare a
EU NU SĂRBĂTORESC HALLOWEEN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379078_a_380407]
-
viața închis la Târgu Ocna. Luând cuvântul părintele Arsenie, starețul Mănăstirii Muntele Rece, scriitorul ce semnează cu pseudonimul Mihai Gălățanu, prefațator al volumului, a accentuat că I. Țene a pornit de la „ideea unui tânăr care pică într-o lume a demonismului și a totalitarismului comunist și își asumă ideea sfințiriiˮ. În opinia sa, „literatura gulagului explică înclinarea comuniștilor de a terfeli omulˮ, iar V. Gafencu a suferit din plin ororile terorii, până când, grație „nebuniei în Cristosˮ și unui „praxis al ființei
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ AL FILIALEI CLUJ A LSR A INTRAT ÎN VACANȚĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379381_a_380710]
-
arăte-le calea adevăratei mântuiri. (ziarul „Timpul” din 10 mai 1881). Aveți, în încheiere, un mesaj de adresat românilor autentici (atâția câți au mai rămas), un mesaj pentru România profundă? Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. (Demonism). Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc! (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Vă mulțumesc și vă urez Veșnicie fericită în continuare! Referință Bibliografică
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
un sfânt. Dar “prietene” implică o măreție și o liniște care, numai venind din partea divinității, nu dau impresia de irealitate. (19) Atâta timp cât nu ieșim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul. (20) Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată și statornica metodă de lucru. (21) Nicolae Iorga: “Ai dreptate să ierți numai ce s-a făcut în paguba ta”. Omul, dacă raționează în calitate de creștin și vrea să se poarte conform cu doctrina creștină, poate - și trebuie - să nu
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
În privința așa-zisei intoleranțe, am reținut intens mediatizatul caz al unui manual de Religie care a prezentat importul unor practici străine spiritualității și trăirii ortodoxe, pe filiera sincretismului new-age, în speță fiind vorba de yoga. Folosind în acest caz expresia „demonism”, respectivul manual a fost pus la stalpul infamiei, fiind etichetat drept „intolerant”. Avem de-a face cu un caz limpede de contradicție de opinii: pe de o parte, mesajul intransigent al teologiei ortodoxe, inflexibil în materie de doctrină și practică
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
cu o stare de spirit macabră a încolțit repede liota profitorilor, reziditori ai beneficiului din dezastre. Așa au venit pe lume arlechinii presei, vătămători și ei, care laudă oroarea și gâdilă conștiințele, inducându-le falsul, în chipul celui mai crunt demonism uman. Oamenii presei, unii dintre ei, atacă furibund, până la os, învolburează climatul, creează dezordine și taie în carne vie, distrugând reputația oamenilor acuzați de procuror - care este avocatul Statului -, fără a fi condamnați de judecător - care desăvârșește actul juridic; oamenii
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
la poetul nostru, nu-i numai un spațiu al oamenilor; e un personaj, un răzvrătit împreună cu titanii "zvârliți" din haos: " Se zvârcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită contra Lui." (Demonism) La M. Eminescu nu este doar un conflict între lume și pământ, ci între om și cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui Ormuz", "contra Lui": "O demon, demon! Abia acum pricep / De ce-ai urcat adâncurile tale / Contra înălțimilor cerești" (Demonism). În această "rivalitate" zidul devine o "armă" proteguitoare: "Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra privirilor mele... râd de voi, regi ai pământului" (Avatarii faraonului Tla). De fapt, ultima sa redută sub stele, perisabilă, lutoasă, redată prin metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Dar "geniul de aur" insuflat corpului de lut se va pierde în timp, slăbind contactul omului cu divinitatea, creînd prin aceasta o ruptură dramatică "cu cât generațiile se îndepărtează de clipa originară" (M. Eliade), acel dor ("știința morții a reînturnării"; Demonism) propriu liricii eminesciene, de refacere a Unității cosmice, așa cum reiese din acest fragment care explică părăsirea sufletului 4 de către trup: " Când omul risipitu-i un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Pitagora / Că astrele și omul în cicluri se întoarnă") sau într-un Prolog la ediția de poeme COSMOGONIAS: "nu există clipă care să nu poarte în ea o altă clipă anterioară". Din teza platoniciană a succesiunii timpurilor, "știința morții reînturnării" (Demonism), Eminescu reține alternanța formelor în fond o "alterare" -"prin care pulberea trece": "în faza ce ne cuprinde, trecătoare și temporală a pământului, formele se moștenesc și se perfecționează" (Despre memoria sufletului și a formei individuale), iar Borges le va numi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Împricinatului fenomen. Ca Într-un index imaginar, iată ordonate alfabetic parte din răspunsurile la simpla Întrebare „Ce este dandysmul?”: abstracție vie, angelism, aristocrație (un nou fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine Însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că tocmai asta a fost pricina că am legat prieteșug. O veșnicie să ne fi Întâlnit, tot mai lesne i-ar scăpa lui o destăinuire decât mie o Întrebare”. Poate că Însuși dandysmul nu este decât o formă minoră de demonism sau, ca să folosim o terminologie baudelairiană, o formă de satanism. Baudelaire a luat, În cursul timpului, atitudini contradictorii față de problema dandysmului. În portretul apologetic al dandy-ului din paginile dedicate lui Constantin Guys (Le peintre de la vie moderne), deși atribuie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv, în care documentarea atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una dintre concluziile fundamentale ale studiului este că scrierile acestuia sunt „ficțiuni memorialistice”, singurul personaj al Crailor de
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
a pedepsei. De fapt, frica este o temă obsesivă a prozei „barbiste”, iar „dialogurile platonice despre putere” ating culminația în Princepele, punând față în față un conducător crud și pervers și pe inițiatul Messer Ottaviano, chiromant și cabalist, ce întrupează demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
a unui întreg gen de oameni ce-au alergat din crimă în crimă, caractere prin cari brațul Nemesei istorice 422v răzbună asupra individelor ceea ce neamurile a păcătuit contra altora. Această concepțiune e departe de-a acoperi cumva grozăvia crimei or demonismul cugetărilor, din contra, ea mărește încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni va depărta totdeuna de aspectul unui criminal ordinar. O concepțiune ideală chiar în Iago
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răpună demonul (cel „în carne și oase”) care i-a provocat spaima. Demonul teriomorf provoacă groaza, dar, în fond, el este un produs, o personificare a spaimei care bântuie dintotdeauna incon- știentul individual și colectiv. Monstruosul (diformul, bioilogicul), agresivitatea bestială, demonismul sunt imagini arhetipale esențiale care produc și sunt produse la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice ale omului arhaic, cât și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Nomberòne, într-o făptură găunoasă și grotescă), Cornell este îngropat, dar nu definitiv, pentru că T a avut grijă să-l cloneze. Traducător al lui Faust, D. nu putea rămâne străin de daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică. Acestea sunt și principalele direcții în care s-a orientat și foarte bogata eseistică a lui D.: raportul creatorului cu limbajul și cu poemul, autocontemplarea în poem, narcisismul theist / demonic al creatorului. Între o
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ani înainte, Iustin acuza deschis ereticii că dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui Simon, Ptolemeu sau Marcion reprezintă tot atâtea simptome evidente ale unei reactivări a păgânismului. Raționamentul său poate fi rezumat în schema următoare: erezie = păgânism; păgânism = demonism; în consecință, erezie = demonism. Acest raționament maniheist al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]