89 matches
-
incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile și dramele sacre. Apoi, ea este susținută cu tărie de cele două anecdote care atrag atenția În egală măsură asupra fenomenelor stranii pe care le declanșează moartea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc "Daimonii și entuziasmul profetic \: acțiunea lor asupra sufletului omenesc" Cu toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau, mai precis, starea de entuziasm profetic? Demetrios, gramaticianul, este cel care pune problema la sfârșitul lungii digresiuni despre pluralitatea lumilor, revenind, astfel, la subiectul principal al dialogului. În răspunsul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
individual care nu-i trezește neapărat capacitățile divinatorii. Reluarea chestiuniitc "Reluarea chestiunii" Trebuie spus că intervenția lui Ammonios are dublul merit de a schița teoria inspirației din celălalt dialog care va face obiectul analizei noastre - De Pythiae Oraculis, integrându-i demonologia, și de a face trecerea Între cele două expuneri importante din De Defectu..., cea a lui Cleombrotos și cea a lui Lamprias, care se situează astfel Într-un raport de complementaritate mai degrabă decât de opoziție. Deși comparația cu De
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
De Defectu..., cea a lui Cleombrotos și cea a lui Lamprias, care se situează astfel Într-un raport de complementaritate mai degrabă decât de opoziție. Deși comparația cu De genio... ne Îndeamnă să-i atribuim mai degrabă lui Plutarh o demonologie axată exclusiv pe noțiunea de nous - daimon, trebuie să ținem seama de faptul că, pentru autorul Însuși, distincția foarte strictă Între diferitele tipuri de daimoni nu are o prea mare importanță. Putem cita drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ori să asigure iubirea dintre dânșii, să elibereze de posesii, să cheme morții și să-i facă să apară. Influența unei asemenea magii a fost alimentată și întărită de anumite curente filozofice, precum școala neoplatonică și neopitagoreismul care, printr-o demonologie aflată în continuă dezvoltare, au contribuit foarte mult la creșterea aspectului demoniac al religiei în perioada elenistă. O influență aparte asupra literaturii magice din acea vreme se datorează și mediilor iudaice, în care anumite practici magice și exorcizări ale demonilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Obsesia lui Sábato pentru "omul concret" are ca finalitate Tunelul, român dostoievskian despre singurătate, neliniști, comunicare și ironii terifiante. Metafizica speranței pe care o propune Sábato nu exclude, ci chiar presupune cum remarcă hispanistul român Paul Alexandru Georgescu o exuberanta demonologie. În soteriologia lui Sábato, râul constituie marele și obsedantul obstacol, forța misterioasă care degradează și distruge. Aceasta nu anulează structura și finalitatea umaniste ale universului sabatian, dar ne obligă a vorbi deschis despre gravitatea avertismentului pe care îl dă autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
anxioasa, iar în tonul relatării se face simțită satiră implacabila, ce ia locul ironiei din românele anterioare, în timp ce figurile se transformă în caricaturi, iar faptele, în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care își opresc interpretarea la demonologia lui Sábato, uitând că în opera să oroarea se opune, dar se și completează dialectic cu speranță. Forță germinativa a vietii transpare de dincolo de iadul în care coboară personajele sabatiene, dar viața se hrănește mai departe din înseși contrariile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al tentației. Violența imaginii consistă în acest aliaj între atracție și repulsie al unei sexualități virtual punitive. În același timp, tabloul se află la confiniile cu pornografia și kitschul prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul lăsându-i dezvelit bustul și odihnindu-și capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se amestecă spaima și fascinația. Cu ritualurile sale clandestine, cu ceremonialul său inițiatic, cu ierarhia ei supusă unei discipline de fier, secta conspiratoare apare asemenea acestei contra-Biserici, aflată în slujba Răului, pe care o denunță vechile tratate de demonologie. Așa cum în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, pe vremea acelor mari și susținute vînători de vrăjitoare, apariția molimelor, ravagiile furtunilor, distrugerea recoltelor erau atribuite conjurației puse la cale de cei vînduți lui Satan, tot așa manevrele, uneltirile
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vrăjitoare ce avea să cuprindă Europa secolelor XVI-XVIII va avea o poziție destul de blândă față de practicarea divinației. Predicatorii și moraliștii au condamnat-o și au socotit-o o practică obișnuită a magiei. Judecătorii și inchizitorii, puternic influențați de tratatele de demonologie (de exemplu, Malleus Maleficarum), manifestau mai degrabă o atitudine tolerantă față de divinație câtă vreme nu se dovedeau implicațiile diavolului. În unele situații însă, divinația devenea subiect de neliniște. Așa s-a întâmplat în jurul anului 1320, când procesele necromantice aveau și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
forme de cunoaștere, în timp ce femeia beneficiază de un tratament special: persecuții, stigmat social, oprobriu public, moarte violentă. Aceeași reprezentare duală și contradictorie o regăsim în multe lucrări de specialitate. Dintre acestea, Malleus Maleficarum, cel mai cunoscut și uzitat manual de demonologie, atestă clar faptul că femeile sunt mai vulnerabile la acuzația de magie și vrăjitorie. Ele sunt suspectate, din diverse motive, de a colabora cu diavolul. Martin le Franc, în Le Champion des Dames, prezintă femeile care practicau vrăjitoria și care
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
traducere de Brîndușa Prelipceanu și Cezar Baltag, București, Ed. Humanitas, 1997. ELIADE, Mircea, Făurari și alchimiști, traducere de Maria și Cezar Ivănescu, București, Ed. Humanitas, 1996. ELIAS, Norbert, La Société de cour, Paris, Flammarion, 1985. EVSEEV, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, Ed. Amarcord, 1997. FAVRET-SAADA, Jeanne, CONTRERAS, José, Corps pour corps, Paris, Gallimard, 1981. FAVRET-SAADA, Jeanne, Les mots, la mort, les sorts, Paris, Gallimard, 1997. FESTINGER, Léon, RIECKEN, Hank, SCHACHTER, Stanley, L'échec d'une prophétie. Psychologie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1968, pp. 513-514. 3 Le Robert Micro, Dictionnaire de langue française, rédaction dirigée par Alain Rey, Paris, Dictionnaires Le Robert, 1998. 4 Dicționarul explicativ al limbii române, București, Ed. Academiei R.S.R., 1975, p. 273. 5 Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, Ed. Amarcord, 1997. 6 Auguste Bouché-Leclercq, Istoria divinației în Antichitate, vol. I, traducere de Cristina Dinescu și Raluca Popescu, București, Ed. Symposion, 1999. 7 Antoaneta Olteanu, Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, Ed. Paideia, 1998
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
urcușul lui pe cer la solstițiul de iarnă"(p. 107). 83 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, București, Ed. Artemis, 1994, vol. 2, pp. 62-67. Despre simbolismul focului mai pot fi găsite referințe în Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, Ed. Amarcord, 1997, p. 146. 84 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase. De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, traducere și postfață de Cezar Baltag, București, Editura Științifică, 1991, vol. 1, pp. 255-257. Studiind
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Editura Scripta, București, 1993. Dima, Teodor, Explicație și înțelegere, volumul 2, Editura Graphix, Iași, 1994. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, f.e., București, 1907. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică, București, 1982. Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. Ficeac, Bogdan, Biografia unui sistem totalitar, Postfață la: Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, București, 1996. Florian, Mircea, Recesivitatea ca structură a lumii, volumul 1, Editura Eminescu, București, 1983. Galeriu, Constantin, Creația ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000 î.Chr.), cuvântul veda însemnând, cunoaștere, știință. în cartea a 4-a a vedelor (Atharwa-Véda) întâlnim descântece și formule magice privind izgonirea duhurilor rele, medicina timpului ocupându-se și de sănătatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fost și ce este, eu sînt cel ce le-a aflat, iar știința pe care am repetat-o a fost măsura propriei mele persoane. Să nu fi fost născut așa și cei din jurul meu mi-ar fi predat o demonologie domestică. Aș fi învățat să nimicesc și să-mi întorc demonul de la scopul său ca cei din povești ce îmblînzesc diavolul și-l pun să le lucreze ogorul. Căci puritatea e ușor de corupt. E același risc, poate chiar mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
le selectăm pe cele care, deși Își propun tratarea altor probleme, ajung, În mod logic, și la semnificația, ori la funcțiile destinului, ca entitate distinctă. Astfel, Ivan Evseev, În Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale și În Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, aprofundează și Îmbogățește latura folclorică și mitologică a simbolurilor fundamentale din cultura populară românească, acordând larg spațiu articolelor despre noroc, ursitoare, deochi, descântec, Ceasul Rău, Dragostele, iarba fiarelor, magia, mana, moroiul, Numerele, șarpele casei etc. La fel
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, 1994; Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere, București, 1994; Constantin Bălăceanu-Stolnici, Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, București, 1995 și Cunoaștere și știință, Constanța, 1997; Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, 1997; Antoaneta Olteanu, Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, 1998 și Mitologie comparată, București, 1998; Gheorghe Pavelescu, Magia la români, București, 1998; Nicu Gavriluță, Mentalități și ritualuri magico-religioase, Iași, 1998; Monica Budiș, Microcosmosul gospodăresc. Practici
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
le selectăm pe cele care, deși își propun tratarea altor probleme, ajung, în mod logic, și la semnificația, ori la funcțiile destinului, ca entitate distinctă. Astfel, Ivan Evseev, în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale și în Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, aprofundează și îmbogățește latura folclorică și mitologică a simbolurilor fundamentale din cultura populară românească, acordând larg spațiu articolelor despre noroc, ursitoare, deochi, descântec, Ceasul Rău, Dragostele, iarba fiarelor, magia, mana, moroiul, Numerele, șarpele casei etc. La fel
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
recentul roman al lui Eugen Barbu. În replică, acesta din urmă a trimis o scrisoare deschisă României literare, unde, plin de ironie, înșiruia, într-o amețitoare dare de seamă a bibliografiei consultate, volume care tratau istoria, filosofia, istoria religiilor, alchimia, demonologia, astrologia sau chiromanția 38. Ironic, Eugen Barbu afirma că a furat câte ceva din toate volumele menționate 39. Romancierul consemna, în finalul scrisorii sale, faptul că lectorii fuseseră avertizați asupra caracterului cărții în "Avertismentul" acesteia. Tot în final, făcând referire la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, 50 de conferințe radiofonice, 1932-1938, Editura Humanitas, București, 2001. Eliade, Mircea; Culianu, Ioan Petru, Dicționar al religiilor, Editura Humanitas, București, 1993. Evseev, Ivan, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983. Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1998. Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura "Amarcord", Timișoara, 1994. Fânaru, Sabina, Eliade prin Eliade, Editura Univers, București, 2003. Genette, Gérard, "Mimologiques, Voyage en Cratylie", Seuil, Paris, 1976, în românește de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
România, 1985, p. 391. 29 Ibidem, p. 391. 30 Ibidem, p. 396. 31 Ibidem, p. 398. 32 Victor Kernbach, op. cit., p. 260. 33 Mihai Vinereanu, op. cit., p. 268. 34 Victor Kernbach, op. cit., p. 260. 35 Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 177. 36 Christian Ionescu, op. cit., p. 120; pornind de la gr. heláne "torță", "făclie, numele protagonistei a fost interpretat ca "femeia-lumină" (Sabina Fânaru, op. cit., p. 222.). 37 Matei Călinescu, op. cit., p. 64; termenul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
perversiuni și infracțiuni sexuale (Rifas, 1994). E ca și cum cultura politică și populară a Statelor Unite ar avea nevoie de demoni pentru a se convinge și a se asigura de propria bunătate, iar mijloacele de informare în masă au fabricat o întreagă demonologie despre dictatorul irakian. Astfel, conturarea unor imagini extrem de negative despre Hussein și irakieni a exclus posibilitatea unei soluționări diplomatice a crizei. În plus, discuțiile permanente despre un eventual război au creat o atmosferă în care numai acțiunea militară putea soluționa
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
parte arta universală și pe de altă parte informația descriptivă, fie ea chiar empirică. De la frescele antichității cu evocarea lascivă, malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante se face, artă, dar se vorbește implicit de existența unor posibilități monstrigene pe scara animală" Cred că este cea mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]