174 matches
-
clasa desemnează o sumă relativ constantă de elevi confruntați cu inflențe educative organizate și sistematice, exercitate de către un formator / un grup de formatori, Într- un spațiu special destinat educării și Într-un interval temporal convenit ( În principiu, 50 de minute. Denominativul "clasă" Îmbracă multiple sensuri, În funcție de context 1: - "sala de clasă" desemnează incinta / Încăperea / locul / spațiul În care elevii Își desfășoară activitatea școlară; - "ora de clasă" este intervalul de timp În care are loc procesul de predare-Învățare-evaluare, ca unitate de bază
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
ermetizând și sugerând neliniște. Întâia "Missă", text în proză (un proem), combinație de romantism, de simbolism și expresionism, e un montaj lirico-epic pompos, în genul așa-numitului spectacol cu aparat. Un lac în "munții de sus", o corabie ciudată "Alcyon" (denominativ amintind de André Chénier: "Pleurez, pleurez doux Alcyons"), un comandor extravagant și o catapultă anacronică sunt tot atâtea repere onirice; secvențe opozitive așteptare și tensiune; apă și constelații, "codri-ntunecați" și fulguranțe alternează cu câte un minitext suprarealist: "Axa lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cazarma noastră / însă eu urmăream o idee devenită obsesie" (Clanța). "O mireasă nebună / dansează pe pleoapele mele / până când mă trezesc" (Nupțiile). Efecte incantatorii provin din reiterația insistentă a unui cuvânt-temă; într-un text intitulat Dumneavoastră, toate versurile încep cu acest denominativ iar strofa ultimă sună astfel: "dumneavoastră nu vă spun prea mult / dumneavoastră știți că e albastră / dumneavoastră totuși sunteți formidabili / Dumneavoastră sunteți Dumneavoastră..." Într-un poem din Paradisul, peste cincisprezece definiții între da și nu vizează categoria-poet: "Poeții când există
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce și să beie, / Pe gânduri să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bată / Și soarele să mă ardă; Singurică-s vinovată / Că m-am cerut măritată, / Tare m-am căpățânat, / De părinți n-am ascultat / Ș-amu plâng și-s lăcrămată / Cum îs de barbat mustrată / Și de soacră judecată."307 Structura denominativă "pasăre blândă" transformă cucul într-un mediator între trecut și prezent, timpurile trecute ale verbului, imperfect și perfect compus, care potențează spațiul narativ, sunt resemantizate ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
românească, în general, și în cea din Valea Trotușului întâlnim două aspecte complementare, de mare importanță pentru formarea ( etiologia ) și originea ( etimologia ) numelor topice. Este vorba de: 1)câmpul toponimic și de 2) polarizarea toponimică. Cel dintâi reprezintă un ansamblu denominativ care se dezvoltă în jurul unui toponim - bază sau nucleu, care are rolul de polarizator în apariția numelor de locuri secundare. În acest caz, numele primar al unui obiect geografic determină desemnarea unor obiecte învecinate. Evident, polarizarea se opune diferențierii, prin
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a lua (Obraznic e numai cineva care se ia pe sine drept altcineva.). Complementul predicativ al obiectului cere atât prezența verbului, cât și prezența celuilalt complement. „Complementul predicativ al obiectului este purtător el însuși de predicație semantică, fie o predicație denominativă (L-au botezat Doru.), fie o predicație categorizantă (L - au angajat mecanic.), predicații care privesc complementul, și nu subiectul. O situație specială are verbul contrafactiv a lua de / drept, care, în afara predicației categorizante (M -au luat drept profesor.), admite și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
purtătoare de semnificații pot "distribui" informația în același mod în care o realizează structurile specifice limbajelor naturale. Pentru o categorie numeric reprezentativă de gesturi legătură dintre mișcarea/acțiunea efectuată de o parte sau alta a corpului uman și unitatea lingvistică denominativa este asigurată de semantica. Semantica investighează semnificația că "parte a sistemului limbajului, independent de contextul mai larg"63. Când are loc schimbul de informații între emițător și receptor, trebuie că semnele să-și mențină semnificația atât în cazul utilizării individuale
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
dau naștere reprezentărilor noastre sociale. Spiritul care acționează îi transformă oarecum pe membrii societății în "savanți amatori"". Ibid., p. 53 Mișcarea schimburilor verbale o reproduce pe cea a influenței unei RS, fără a se reduce totuși la aceasta. Cuvintele, activitățile denominative (Moscovici, 1999) și chiar solilocurile copilului presupun o reprezentare prealabilă sau o referință categorială, socială, interactivă, în același timp exterioară și interioară cuvîntului, o imagine, un semnificat, una sau mai multe cogniții în curs de formare. Categorizarea socială, ritualurile, căutarea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Vietnam, Thailanda sau China. Tunisienii, marocanii sau algerienii, între care se diferențiază evreii și musulmanii, sînt desemnați drept "maghrebieni", "arabi", iar alteori dăți "islamici" sau "islamiști". Spaniolii sau portughezii primesc în continuare numele naționalității lor de origine. Conținuturile și activitatea denominativă au, în acest caz, o semnificație care rămîne în sine interesantă, în ciuda valorizării recente a abordării lor formale și structurale. Desigur, trebuie să ajungi să știi care sînt diferențele de sens atribuite termenilor de "arab" și "islamist", dacă ele există
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
privește crearea acestora. Numele de locuri au un caracter „formativ“, decupînd și denumind simultan realitatea desemnată, existentă anterior ca o masă amorfă, în timp ce antroponimele denumesc indivizi umani, așadar entități fizice și sociale deja existente ca atare. În primul caz, relația denominativă este realizată prin descriere sau calificare, pe cînd în cazul numelor de persoane este bazată pe convenție. De aceea, toponimele sunt, în mare parte, la origine și chiar pe parcursul funcționării ca nume proprii (și) apelative, pe cînd numele de persoane
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai au de mult un înțeles comun. Relația numelor cu topicele corespunzătoare nu e întotdeauna stabilă, ca în cazul antroponimelor, ci poate evolua prin restrîngeri, extinderi sau transferuri, ca urmare a restructurării permanente a sistemului toponimic care divizează și deosebește denominativ un teritoriu. Sunt frec vente cazurile de existență paralelă a mai multe nume pentru un loc; cu aceste nume intrînd în concurență, se ajunge la impunerea celor mai adecvate „tentative“ ca nume proprii, întrucît, cu timpul, nu mai sunt înțelese
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă ca repere denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă la găsirea unei formule mai „memorabile“ (Dealu Mare, Văluța, Pîrîul Sec etc.), fie pînă la dispariția detaliului sociogeografic de la care a pornit denumirea (dărîmarea observatorului, înlocuirea potecii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Previziuni sau măcar situații preferențiale nu pot fi stabilite pentru „efemeritatea“ sau „perenitatea“ unei formule onomastice, analiza putîndu-se face numai pornindu-se de la ansambluri onomastice concrete, delimitate și coroborate cu situația sociogeografică a teritoriului respectiv. Importante devin pentru cercetător formulele denominative care dobîndesc statut de perenitate, care funcționează așadar un timp îndelungat și parcurg, de regulă, procese de consolidare și dezvoltare ca nume proprii, transformări formale și funcționale (în primul rînd vizînd raportul denominativ), determinate inclusiv de integrarea în ansamblurile onomastice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
teritoriului respectiv. Importante devin pentru cercetător formulele denominative care dobîndesc statut de perenitate, care funcționează așadar un timp îndelungat și parcurg, de regulă, procese de consolidare și dezvoltare ca nume proprii, transformări formale și funcționale (în primul rînd vizînd raportul denominativ), determinate inclusiv de integrarea în ansamblurile onomastice din care fac parte (prin activarea unor relații „semantice“ și analogii structurale sui-generis). Atuurile care au determinat selectarea unei unități în vederea onimizării și combinarea, într un cuplu denominativ, cu topicul detașat din teritoriu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în primul rînd vizînd raportul denominativ), determinate inclusiv de integrarea în ansamblurile onomastice din care fac parte (prin activarea unor relații „semantice“ și analogii structurale sui-generis). Atuurile care au determinat selectarea unei unități în vederea onimizării și combinarea, într un cuplu denominativ, cu topicul detașat din teritoriu ca reper denominabil (printre care forța descriptivă a entopicului: adîncitură, bold, alun, pîrîu etc.; pertinența expresiei în raport cu alte sinonime concurente: alunecare, coastă, fugitură, hoagă, lăsătură etc.) sunt ranforsate ulterior prin alte mijloace, între care susținerea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Albulani, Andrășoi, Bădoși; Acoperita, Adînca, Adîncata, Amaru, Ascunsa. În afara acestor elemente de susținere „discrete“, dintre care am prezentat doar cîteva exemple, există și modalități evidențiabile, formal ori semantic, care marcheză consolidarea toponimizării unităților, în plan individual și prin influența ansamblului denominativ în care se integrează. Aducem ca exemple unele forme „derivate“ fonetic (Anineș < Aniniș, Hetmanul < Hatman, Ciulniță < Ciuliniță, Iloaiei < Ilioaiei) sau gramatical (Cărbunarea < Cărbunări, Gîrnițu < Gîrniță, Gropu < Groapă, Pîrîu Scurtelui, Bordeia, Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Ohaba, Sîrbi au fost fost transferate de la sate la ape. Motivarea inițială, care ar fi putut diminua forța de individualizare a numelui propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
propriu, se pierde, iar calitatea denominativă a toponimului este optimizată. Particularizatorii lexicogramaticali, cum denumește noua Gramatică a Academiei determinanții folosiți pentru restrîngerea sferei semantice a cuvintelor, potențează funcția de individualizare a unor nume de locuri care-i încorporează în formula denominativă topică. Cel mai evident se realizează acest lucru prin modificatori (Cotu Bibescu, Crîngu cu Moara, Rîpa Roșie, Bolintinul din Deal) și posesori (Peștera Muierii, Piscul Neamțului, Fîntîna Pisculungenilor). Se poate merge chiar mai departe pentru întărirea individualizării prin particularizatori. Formulele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
menținîndu-se particularizatorul și renunțîndu se la vechiul nucleu căruia îi fusese atașat: Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii Filipești („urmașii“, „iobagii“ sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai nou, uneori) față de topicul desemnat de toponimul bază. Preluînd valoarea de reper spațial a bazei, ea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu este întotdeauna clară, decisivă fiind analiza documentară și pe teren - la fața locului, cum se zice. Direcția dominantă în care evoluează majo ritatea numelor de locuri de-a lungul vieții lor este permanenta consolidare ca nume proprii, din ce în ce mai eficiente denominativ. Formele sub care se realizează această devenire sunt diverse, așa cum s-a putut observa din cele cîteva mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintre cele mai neașteptate. Omonimia toponimică, mult mai frecventă și mai complexă decît omonimia de la nivelul cuvintelor comune, se referă la existența unor nume identice care desemnează locuri diferite. La nivelul unui orizont spațial restrîns (de regulă cunoscut și folosit denominativ de comunitatea locală respectivă) omonimele au luat naștere prin transfer toponimic (de la numele apei la numele satului, de la numele satului la numele apei, de la numele unei forme de relief la numele satului etc.), rezultînd, pe de o parte, o economie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
una dintre formele cele mai evidente și mai active de ordonare a masei toponimice dintr-un areal toponimic, care constituie, alături de alte fenomene (diferențiere, extensie, restrîngere etc.) fundamentul cîmpului toponimic din acel spațiu, reflectînd deopotrivă configurația geografică a zonei deservite denominativ și gradul de antropizare al spațiului geografic respectiv. Polarizarea înseamnă concentrarea toponimelor dintr-un orizont spațial în jurul unor nume „dominante“, cel mai frecvent hidronime (nume de ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului geografic denominativ. Concepția aceasta este fundamentată de școala toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl oferă Mircea Ciubotaru în monografia toponimică a bazinului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
secvențele anterioare au relevat situații de concurență în tre nume care desemnează același topic, paralelisme, transferuri, înlocuiri etc., care nu sunt altceva decît modalități de slăbire sau chiar de încetare a forței de individualizare a topicelor împreună cu care constituiau cupluri denominative. Cauzele unor astfel de procese nu diferă întru totul de cele care determină „moartea“ cuvintelor comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia. Cele mai expuse acestei „erodări“ sunt rea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]