73 matches
-
sunt false iar unele adevărate 183. Într-o primă fază a teoriei sale, Russell s-a referit la denotare și la concepte denotative. În cazul conceptelor denotative trebuie spus că acestea au rolul de a scoate în evidență chiar obiectul denotat cu toate că acesta nu apare în propoziție. Într-o propoziție precum "Gimnasta română care a luat nota zece" ne referim de fapt la Nadia Comăneci deși acest nume nu apare explicit în propoziția aleasă. Dacă un termen (concept) denotă o entitate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
română care a luat nota zece" ne referim de fapt la Nadia Comăneci deși acest nume nu apare explicit în propoziția aleasă. Dacă un termen (concept) denotă o entitate dată, problema principală nu vizează termenul denotativ, ci mai degrabă entitatea denotată. Propoziția "primul președinte a Statelor Unite este deștept" conține un concept denotativ: primul președinte a Statelor Unite, iar acest concept îl denotă de fapt pe George Washington. În esență, propoziția este despre George Washington (care nu face parte din propoziție), și nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
proprietăți: dacă o propoziție conține un concept denotativ, atunci nu este vorba despre un concept, ci despre un obiect cu care conceptul se află într-o relație specială, numită denotare. În acest caz, obiectul la care se referă propoziția (obiectul denotat) poate fi un singur termen (primul președinte al Statelor Unite) sau o colecție complicată de termeni (orice republican); dar putem avea de asemenea și concepte denotative care nu denotă nimic. Pasul important în explicarea generalității este postularea funcțiilor propoziționale ca entități
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nume propriu precum "Socrate" poate fi gândit ca o prescurtare pentru o descripție de genul: "filosoful atenian care a murit bând cucută". De aici rezultă că ceva nu poate fi un nume propriu decât dacă numește un obiect. Obiectul este denotatul sau referința numelui, care are semnificație necontextuală doar dacă denotatul pe care acest nume îl denumește există și este unic. Se pune în continuare problema ce se întâmplă dacă un termen singular nedescriptiv (nume propriu) denumește o entitate care nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pentru o descripție de genul: "filosoful atenian care a murit bând cucută". De aici rezultă că ceva nu poate fi un nume propriu decât dacă numește un obiect. Obiectul este denotatul sau referința numelui, care are semnificație necontextuală doar dacă denotatul pe care acest nume îl denumește există și este unic. Se pune în continuare problema ce se întâmplă dacă un termen singular nedescriptiv (nume propriu) denumește o entitate care nu există sau dacă se referă doar aparent la ceva. Răspunsul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este unic. Se pune în continuare problema ce se întâmplă dacă un termen singular nedescriptiv (nume propriu) denumește o entitate care nu există sau dacă se referă doar aparent la ceva. Răspunsul ar fi că dacă un nume nu are denotat înseamnă că el nu are nici semnificație, devenind astfel un pseudo-nume astfel că termenii singulari descriptivi, care nu descriu nimic, nu pot fi asimilați numelor 189. Saul Kripke nu este de acord că numele sunt versiuni deghizate sau abrevieri pentru
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de nume190. Ceea ce rezultă din cele prezentate mai înainte este că în folosirea descripțiilor apar o serie de dificultăți grave dacă încercăm să le tratăm analog numelor. Diferența fundamentală dintre numele proprii și descripții este că primele au întotdeauna un denotat iar descripțiile pot să nu aibă un denotat (regele actual al Franței) .Această dificultate poate fi depășită printr-o examinare atentă a acestor descripții. Ideea de la care pleacă Russell este aceea că deși sintagmele denotative nu au un sens prin
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
înainte este că în folosirea descripțiilor apar o serie de dificultăți grave dacă încercăm să le tratăm analog numelor. Diferența fundamentală dintre numele proprii și descripții este că primele au întotdeauna un denotat iar descripțiile pot să nu aibă un denotat (regele actual al Franței) .Această dificultate poate fi depășită printr-o examinare atentă a acestor descripții. Ideea de la care pleacă Russell este aceea că deși sintagmele denotative nu au un sens prin ele însele, propozițiile în care ele apar ca
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
regele actual al Franței este chel" să poată juca rolul de subiect sau expresie a argumentului trebuie să existe un obiect care să îi corespundă; 2) deoarece expresia amintită este o descripție definită, așa cum ne sugerează prezența articolul hotărât, obiectul denotat trebuie să fie unul singur; 3) trebuie să existe un obiect care să aibă caracteristica pe care o indică predicatul (aceea de "chel") și care să coincidă cu referința descripției hotărâte pentru ca propoziția să fie adevărată. Potrivit acestor condiții propoziția
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
trei niveluri a materialului aferent: a) desemnarea (germ. Bezeichnung, sp. designación, fr. désignation, en. designation), care constituie "referința la "realitate", adică relația în fiecare caz determinată între o expresie lingvistică și o "stare de lucruri" "reală", între semn și "lucrul" denotat"; obiectul desemnat e, în general, acela vizat de un semnificat de limbă (George e deștept), însă, în desemnările metaforice și/sau ironice, poate fi diferit de obiectul vizat de semnificat (Bravo, deșteptule!...); b) semnificația/semnificatul (germ. Bedeutung, sp. significado, fr.
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
se transfera obiectul B al textemelor eventive), "static" (calitatea B este una proprie subiectului A, nu dobândită în urma unei interacțiuni cu un alt obiect) și generic (deși este specificat și, de obicei, chiar articulat, subiectul A desemnează întreaga clasă a denotatelor căreia îi aparține). Dacă ar fi să traducem aceste aspecte în termenii logicii clasice, atunci am putea spune că textemele eventive/dinamice sunt folosite în propoziții particulare, în timp ce textemele descriptive/statice reprezintă ele însele propoziții universale. Dar, dincolo de notele lor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Russel-Frege sau teoria referinței indirecte apreciază că numele proprii au sens și nu doar o denotație (referință), iar numele proprii utilizate ficțional au sens, dar nu au denotație. (Conceptul de Bedeutung al lui Frege a fost tradus prin nominat sau denotat, semnificație, referință, denotație 7). Această din urmă teorie numită și descriptivistă consideră numele proprii abrevieri ale unor grupuri/seturi de descrieri definite 8. De asemenea, Frege și Russell consideră că un nume propriu, folosit în mod corect, este o descripție
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele propriu "este motivat în raport cu sistemul primar de semne și, prin intermediul acestora cu obiectul însuși"30) și "se pierde pe măsura integrării sale în sistemul de semne al limbii și a întăririi funcției sale denominative (...) Numele propriu devine arbitrar în raport cu denotatul"31. Într-o lectură semiotică și folosind o abordare fenomenologică (semantico-hermeneutică) aceste "semne primare" sau "cuvinte prime", cum le numește Traian D. Stănciulescu 32, au pentru omul arhaic un grad înalt de motivare și deci o finalitate magică; pierderea dimensiunii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
posibil semantism (și, în acest sens, dă ca exemplu numele Bălosu), conotațiile numelui propriu apar ca rezultat al interacțiunii semantismului cu textura căruia îi aparține; autorul numește fenomenul "fluctuație conotativă în funcție de (con)text"179. Clasificând numele în funcție de criteriul semantismului/semnificatului/ denotatului, autorul vorbește de nume cu semantism la vedere și nume cu semantism obliterat 180. În cadrul numelor cu semantism la vedere, o primă subcategorie o formează numele cu sens mai mult sau mai puțin explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor), porecle sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
explicit (Păturică, Misticescu, Nour, Topor), porecle sau supranume, al căror semantism vizibil are o explicație naturală (Indolenta). A doua subcategorie este aceea a numelor "realiste", cu sens încorporat, dar neconfirmat de purtători, adică nu e motivat, având doar rolul unui denotat "accidental" (Strâmbu, Nechifor). A treia subclasă cuprinde nume "care nu sunt porecle și care au un sens denotativ perceput în contextul operei drept motivat, întrucât desemnează fie o însușire a actantului, fie vreo semnificație a operei" (Apostol Bologa, Acvila Baldovin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Bedeutung ca nominat (după Gh. Enescu și S. Vieru), și nu ca semnificație (după Anton Dumitriu), considerând termenul semnificație "ambiguu în terminologia lingvistică". Astfel, pe linia lui Frege, sensul sau înțelesul semnului verbal este definit ca intensiune, iar nominatul sau denotatul lui ca extensiune. 53 Andrei Pleșu, op. cit., p. 77. 54 Ibidem, p. 67. 55 Ioan S. Cârâc, op. cit., pp. 56-57. 56 Platon, op. cit., p. 306 (Cratylos, 422 e). 57 Ștefan Pașca, apud Domnița Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
situația specială a unor nume cu referent preexistent, a unor nume care desemnează într-o operă dată personaje preluate dintr-o altă operă" (p. 317). Conceptul este tratat și de Mariana Istrate în op. cit., p. 34: Deși numele propriu are denotat unic, el poate fi atașat, în literatură, altui denotat, primind o semnificație diferită (...). Stabilirea noii semnificații a acestor semne onomastice se face contextual, sugerând un potențial stilistic marcant". 216 Christian Ionescu, op. cit., p. 155; acad. Al. Graur, op. cit., p. 121
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unor nume care desemnează într-o operă dată personaje preluate dintr-o altă operă" (p. 317). Conceptul este tratat și de Mariana Istrate în op. cit., p. 34: Deși numele propriu are denotat unic, el poate fi atașat, în literatură, altui denotat, primind o semnificație diferită (...). Stabilirea noii semnificații a acestor semne onomastice se face contextual, sugerând un potențial stilistic marcant". 216 Christian Ionescu, op. cit., p. 155; acad. Al. Graur, op. cit., p. 121. 217 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci de intuiție), ca trimitere către realul care se autopro-pune ființării. Cum se reflectă această ontologie a posibilului în lumea poemului, în spațiul de cumpănă al trecerii prin densitatea realului? Mai întâi ca abolire a referinței directe la ființa lumii denotate, ca suspensie a oricăror determinații ce califică semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul Umbra et pulvis 21: "Taci îngere. Clorofila e răzbunată./ Trupul meu vinovat se dizolvă-n amurg./ În albia formelor lumea abia mai înoată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
național socialistă a black metaluluii își are activiștii de origine germană și poloneză care lucrează împreună de la bun început, deși între Germania și Polonia au avut existat conflicte de-a lungul istoriei. Această contradicție este fie mascată, fie relativizată sau denotata drept greșeală istorică. O teorie a conspirației relatează ideea că evreii au întrerupt o posibilă alianță între Germania Nazistă și statele Europei de Est. Knjaz Varggoth, chitaristul și vocalistul formației Nokturnal Mortum, oferă următoarea explicație pentru contradicție: „Goruth din formația
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
elementul 0, iar V elementul unitate. Dacă într-o latice cu un element zero Λ și un element unitate V este definit un automorfism A → ¬A care satisface LQ(4) atunci laticea se numește ortocomplementată.O latice ortocomplementată va fi denotata de LO.Propozițiile Λ și V definite aici sunt cea mai mica respectiv cea mai mare propoziție a lui LO relativ la implicație.De aici Λ (falsum) reprezintă propoziția falsă, iar V (verum) propoziția adevărată.Prin intermediul acestor propoziții speciale adevărul sau
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
unei propoziții pot fi exprimate prin : V ≤ A (A este adevărata) A≤ Λ (A este falsă). LQ(5) B ≤ A, C ≤ ¬A ⇒ A ∧ (B ∨ C) ≤ B (Ortomodularitate) O latice ortocomplementată care îndeplinește legea LQ(5) este denumită ortomodulară și este denotata prin LQ.În laticea LQ un element α ≠Λ este numit atom dacă pentru oricare X ∈ LQ Λ ≤ X ≤ α implică sau X =Λ, sau X =α. LQ(6) Pentru fiecare element A ∈ LQ există un atom α așa încât α
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Fie α ∈ LQ un atom.Pentru toate elementele A și X ale lui LQ A ≤ X ≤ A ∨ α implică X = A sau X = A ∨ α (legea de acoperire). O latice care este atomică și îndeplinește legea de acoperire va fi denotata LQ* . În timp ce laticea booleană LC este distributiva, i.e. pentru fiecare A, B, C ∈ LC avem: LC(5) A ∧( B ∨ C ) ≤ ( A ∧ B ) ∨ ( A ∧ C ) Este evident că legea distributivității LC(5) este mai tare decât legea ortomodulară corespunzătoare LQ(5
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]