370 matches
-
sura 9, Dumnezeu pogoară lumina asupra profetului atunci când este în Peșteră cu Abū Bakr , în timp ce în sura 48 lumina este pogorâtă în inimile credincioșilor . Literal noțiunea de "išrăq" desemnează aurora consurgens-primele raze ale zorilor, în timp ce mašriq este utilizat în sensul denotativ, de spațiu. Sensul conotativ este acela al unei cunoștințe ce reprezintă însuși Orientul cunoașterii care pentru Suhrawardī se confundă cu lumina absolută (ʼ išrăq). Henry Corbin adaugă faptul că noțiunea este asociată ideii de xvarnah, ale cărei origini se regăsesc
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
niciodată nu ne cunoaștem suficient de bine, niciodată nu știu dacă în interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm pornirile. Titlul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ și un sens conotativ. El exprimă pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac în care fiecare dintre participanți se dezlănțuie: Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
Premiul Marin Mincu, pentru volumul „L-am luat deoparte și i-am spus”, publicat în 2009. Conform Ștefaniei Mincu, membră a juriului, „ nu spune nimic patent în versurile sale, mai precis, în „poveștile” sale real-imaginare. Enunțurile sunt lipsite de valoare denotativa, deci sunt intraductibile și și-au anulat în felul acesta orice capacitate discursiv-retorică sau de „mesaj”. Aceleași enunțuri sunt lipsite și de ceea ce numim valoare conotativa, adică sunt simple transcripții ale halucinațiilor pure ale imaginarului, care săvârșesc, însă, operă cu
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
reprezentare a semnificatului. Conotația este semnificația invocată de către obiect și arată ce anume simbolizează obiectul respectiv la nivel individual. Atât denotația cât și conotația sunt folosite în comunicarea vizuală. O imagine iconică, spre exemplu un portret sau o fotografie este denotativă - semnificația directă este cea a obiectului reprezentat. Semnificațiile conotative sunt exploatate mai ales în comunicarea publicitară, unde utilizarea unei imagini are și o semnificație denotativă, dar mai ales semnificații conotative. Spre exemplu o mașină de lux are o semnificație denotativă
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
folosite în comunicarea vizuală. O imagine iconică, spre exemplu un portret sau o fotografie este denotativă - semnificația directă este cea a obiectului reprezentat. Semnificațiile conotative sunt exploatate mai ales în comunicarea publicitară, unde utilizarea unei imagini are și o semnificație denotativă, dar mai ales semnificații conotative. Spre exemplu o mașină de lux are o semnificație denotativă, indicând obiectul în sine, dar și semnificații conotative - ea poate fi asociată cu luxul, o viață lipsită de griji și o slujbă pe măsură, haine
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
denotativă - semnificația directă este cea a obiectului reprezentat. Semnificațiile conotative sunt exploatate mai ales în comunicarea publicitară, unde utilizarea unei imagini are și o semnificație denotativă, dar mai ales semnificații conotative. Spre exemplu o mașină de lux are o semnificație denotativă, indicând obiectul în sine, dar și semnificații conotative - ea poate fi asociată cu luxul, o viață lipsită de griji și o slujbă pe măsură, haine elegante, stil de viață sofisticat, mâncăruri fine etc. Pare aproape superflu să spunem că scopul
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
accent mult prea mare pe fantastic, încercând să îl excludă cât mai mult în "Călăuza". Din păcate, nu va mai atinge acest nivel de excelență artistică al ultimului film făcut în patrie în creațiile sale din Occident, când balanța dintre denotativ și conotativ se va dezechilibra. Momentul intrării regizorului în lumea cinematografică era unul favorabil. După crearea, în anii '20, a așa-numitei „școli clasice sovietice”, are loc o decădere puternică în anii '30, influențată de imperativele ideologice ale epocii, consfințite
Călăuza () [Corola-website/Science/304152_a_305481]
-
pornind de la constatarea că toate sunt deopotrivă spații ale denotației și ale conotației („Denotația și conotația caracterizează deopotrivă vorbirea cotidiană, proza, poezia, limbajul științific”200), criticul selectează mai cu seamă acele argumente care par a da câștig de cauză valorilor denotative. În realitate, toată această discuție capătă relevanță tocmai prin jocul imprevizibil al raporturilor dintre cei doi termeni, prin capacitatea lor de a se substitui unul altuia, de a-și prelua reciproc funcțiile. Îndată ce părăsim zona „de frontieră” și ne aventurăm
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fiind rezultatul unei intenții de potențare - conotația nu are ce căuta în poezia „depoetizată”, lipsită de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este prezentă în limba uzuală (nici măcar, „performanța”, în termenii lui Chomsky, nu este strict denotativă, iar „competența lingvistică” rămâne o fantasmă a dicționarelor), avem toate motivele să admitem că valențele conotative pot să nu fie nici în poezie rezultate cu necesitate dintr-o intenție auctorială și cu atât mai puțin din simpla utilizare a tropilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
receptare. Până și la lectura unei poezii de tipul celei intitulate Cunosc un om a lui Robert Creeley (pe care o citează Gh. Crăciun și pe care o reproducem mai jos), deși toate cuvintele își păstrează sensul lor propriu, literal, denotativ, ușor se vor naște, chiar împotriva voinței noastre, o mulțime de asociații semantice, de sugestii fonice confuze, de conotații incodificabile și arbitrare, amestecate cu ipoteze asupra vocii care rostește mesajul, asupra împrejurărilor în care acesta a fost rostit ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
punct de vedere lingvistic, iar poezia avea misiunea de a tematiza, în contrast, insolitul, obscuritatea, inexprimabilul, astăzi, în prezența unei realități care se dovedește ea însăși incoerentă, haotică, imprevizibilă, poezia nu are nimic de pierdut dacă se reorientează către valorile denotative ale limbajului, exploatându-i la maxim valențele mimetice. Dintr-un instrument al dezumanizării, al defamiliarizării (sau, mai precis, al familiarizării cu „obstacolul”), ea devine o modalitate eficientă de a redescoperi farmecul comunicării, punctele de contact, articulațiile dintre Sine și Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Poezia realului nu înseamnă, cum ar putea crede cineva, transcrierea aseptică, neimplicată, a ceea ce se vede, înregistrarea banală a faptelor banale, nu înseamnă nici transcriere fidelă sau naturalistă a cotidianului. Fidelitatea își are și ea subtilitățile și strategiile ei (literare). Denotativul, în modestia lui asumată, poate fi profund (și într-un mod mai rafinat), conotativ, eludând, cu bună știință (sâc!) arsenalul de simboluri, trimiteri, sofisticare metaforică. Nu înțeleg prin această poezie colectarea de recuzită contemporană (televizor, tramvaie), de decoruri și obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din imposibilitatea de a-i stabili conexiuni etimologice sau denotative imediate. Singurul lucru care pare în afara oricărui dubiu este că, probabil datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final, cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, în tot cazul, ne invită să ne închipuim
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face simțită prezența, în ciuda limbajului prozaic, a replicilor colocviale, în care aproape toți termenii își păstrează sensul propriu, literal, denotativ. În plus, faptul că intervenția „regizorală” este aproape inobservabilă, iar comentariul, minim, contribuie la întărirea senzației de autenticitate. E vorba, în primul rând, de o autenticitate psihologică și comportamentală, de o naturalețe a gesturilor și a replicilor care nu își
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că, mai cu seamă în cazul celei din urmă (Mimicry) - înrudită îndeaproape cu ficțiunea - potențialul iluzionistic al ludicului devine și mai evident. În aceste condiții, este aproape de prisos să mai insistăm asupra faptului că, nici măcar așa-numita poezie „directă”, „transparentă”, „denotativă” a ultimelor decenii nu se poate sustrage medierii „cadrelor teatrale”, chiar dacă își disimulează caracterul de joc normat, de iluzie supusă unor reguli. S-ar putea invoca, desigur, contraargumentul „poveștii adevărate”, al întâmplării trăite, care neagă prin definiție caracterul de ficțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că logica referentului și a reprezentării realiste rămâne crucială în postmodernism, dar nu întotdeauna și nu în mod necesar, în sensul confirmării ei420. În opinia sa, postmodernismul nu ar urmări, în fond, altceva, decât să conteste atât iluzia directității limbajului denotativ, cât și pe aceea a puterilor autoreferențiale ale limbajului motivant. De fapt, multe din strategiile postmoderne au ca premisă explicită o punere la îndoială a noțiunii realiste de reprezentare, ce presupune transparența mediului și, în consecință, legătura directă și naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
împotriva „acelui Paralitic General Absolut care este moartea”. Ca la toți suprarealiștii, analogia ajunge nu numai figura retorică preferată, dar și modalitatea privilegiată de cunoaștere. Sensul figurat al cuvintelor fiind abandonat, nu se reține decât sensul lor propriu, funcția lor denotativă. De vreme ce Niciodată destul (1947) este un poem tipărit, în stil suprarealist, ca foaie volantă, Inventatorul iubirii... este ultima carte publicată în limba română și, simetric, ultimul text transpus de poet în limba franceză, editat abia în 1994, la Paris. Într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
de limbaj nonverbal (În principal expresia feței, gesturile și postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind nonverbal. Comunicarea nonverbală recurge la sistemul concret, imagistic. Audiovizualul are funcția de a suplini conotațiile pierdute prin decantarea limbajului denotativ. Limbajul verbal ne prezintă obiecte și fenomene Într-o manieră uneori săracă. Vizualul vine să completeze această deficiență. Informația este codificată și transmisă printr-o serie de semne legate de postura, mișcarea, gesturile, mimica și Înfățișarea partenerilor. Profesorul transmite un
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]
-
între care sînt iterați atât termeni cunoscuți elevilor din perioada gimnazială, cum ar fi: enumerație, comparație, episod, dramă, acțiune, epitet, metaforă, nuvelă, poezie, povestire, personaj, rimă, tablou, titlu etc și termeni care sînt predați în liceu, cum ar fi sens denotativ/ conotativ, oximoron, postmodernism, lirism subiectiv, lirism obiectiv, secvență narativ, secvență poetică etc, impresia care se dă prin parcurgerea acestei liste și aplicațiilor conceptelor la diverse opere este aceea a potențării principiilor pedagogice de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
termen poate înceta să existe, nu poate înceta să fie; este tot o entitate în legătură cu care unele propoziții sunt false iar unele adevărate 183. Într-o primă fază a teoriei sale, Russell s-a referit la denotare și la concepte denotative. În cazul conceptelor denotative trebuie spus că acestea au rolul de a scoate în evidență chiar obiectul denotat cu toate că acesta nu apare în propoziție. Într-o propoziție precum "Gimnasta română care a luat nota zece" ne referim de fapt la
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
existe, nu poate înceta să fie; este tot o entitate în legătură cu care unele propoziții sunt false iar unele adevărate 183. Într-o primă fază a teoriei sale, Russell s-a referit la denotare și la concepte denotative. În cazul conceptelor denotative trebuie spus că acestea au rolul de a scoate în evidență chiar obiectul denotat cu toate că acesta nu apare în propoziție. Într-o propoziție precum "Gimnasta română care a luat nota zece" ne referim de fapt la Nadia Comăneci deși acest
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Într-o propoziție precum "Gimnasta română care a luat nota zece" ne referim de fapt la Nadia Comăneci deși acest nume nu apare explicit în propoziția aleasă. Dacă un termen (concept) denotă o entitate dată, problema principală nu vizează termenul denotativ, ci mai degrabă entitatea denotată. Propoziția "primul președinte a Statelor Unite este deștept" conține un concept denotativ: primul președinte a Statelor Unite, iar acest concept îl denotă de fapt pe George Washington. În esență, propoziția este despre George Washington (care nu face
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Nadia Comăneci deși acest nume nu apare explicit în propoziția aleasă. Dacă un termen (concept) denotă o entitate dată, problema principală nu vizează termenul denotativ, ci mai degrabă entitatea denotată. Propoziția "primul președinte a Statelor Unite este deștept" conține un concept denotativ: primul președinte a Statelor Unite, iar acest concept îl denotă de fapt pe George Washington. În esență, propoziția este despre George Washington (care nu face parte din propoziție), și nu despre conceptul denotativ pe care îl conține. Expresiile formate dintr-un
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
președinte a Statelor Unite este deștept" conține un concept denotativ: primul președinte a Statelor Unite, iar acest concept îl denotă de fapt pe George Washington. În esență, propoziția este despre George Washington (care nu face parte din propoziție), și nu despre conceptul denotativ pe care îl conține. Expresiile formate dintr-un predicat și cuvinte precum "oricare", "câțiva", "toți", "fiecare", "un" sunt expresii denotative. Iar prezența unei astfel de expresii într-o propoziție arată de fapt că propoziția conține un concept denotativ. Atunci când folosim
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pe George Washington. În esență, propoziția este despre George Washington (care nu face parte din propoziție), și nu despre conceptul denotativ pe care îl conține. Expresiile formate dintr-un predicat și cuvinte precum "oricare", "câțiva", "toți", "fiecare", "un" sunt expresii denotative. Iar prezența unei astfel de expresii într-o propoziție arată de fapt că propoziția conține un concept denotativ. Atunci când folosim cuvinte de genul "toți"sau "fiecare", lucrurile sunt mai complicate.Pentru fiecare predicat dat, unul din conceptele denotative denotă o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]