4,078 matches
-
spre locul de unde plecase lumina. Nimic, nici o urmă, nu părea să indice că acolo ar fi avut loc ceva. Doar terenul ușor carbonizat, putea fi un semn de trecere a ceva ce nu putea fi Încă explicat. Domnul Georgescu se depărtă grăbit. Asemenea lucruri nu trebuiau cercetate prea mult. Ar fi râs lumea de el. Mai bine să-și Închipuie c-a visat.
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
același autor duhovnicesc, iubitor de frumusețe netrecătoare și însetat de viața veșnică și de dobândirea ei, menționează că „dracii sunt ca vânătorii, aleargă acolo unde văd că este vânat. Se reped unde văd partea slabă a sufletului și nu se depărtează, nici nu fug până nu ne aruncă în groapă ... multe sunt meșteșugirile și cursele, și mare este silința lor! Nu se odihnesc până ce nu ne prind pe noi cu o patimă sau cu învoirea spre ea. În căile faptelor bune
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
mare ar fi artistul'. Este o moralitate care se respira că parfumul de la floare”. Despre oameni de azi, care încearcă se rupă barierele finitului în care au trăit până nu de mult, si despre care unii spun că s-ar depărta de realitate, Dan are următoarea părere: “Este un soi de evadare legitimă pentru că aici nu-și mai găsesc identitatea. Să nu considerăm toată populația globului retardata, adică să se recunoască în jocuri și concursuri, sau alte asemenea acțiuni care sunt
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
fără ca aceștia s-o poată trăi cu efervescența tinereții (niciunul dintre personaje nu este trecut de patruzeci și ceva de ani): „I se păruse că s-a apropiat foarte mult de ceva ce putea fi Înțeles, când deodată totul se depărta și propriile Întrebări Îi apărură drept ce erau: niște stupizenii...” (Gara de Est). Frământările sufletești sunt dovezi ale unui zbucium interior căruia nu i se poate găsi nicio soluție, fiindcă existențele nu mai pot fi salvate din vertijul acestei vieți
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
P. G. XLIV, col. 832ABC; PSB 29, p. 158. footnote>. Prin cele spuse, cuvântul Învață că frumusețea dobândită din nou constă În a veni aproape de izvorul Binelui și În a se apropia de Însăși frumusețea adevărată, de la care s-a depărtat<footnote Ibidem, col. 832D. footnote>. Firea omenească a fost făcută În stare să primească „cele voite În libertate și să meargă spre ceea ce o duce pornirea liberei alegeri și după aceea să se și prefacă. Astfel, primind patima mâniei, se
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
un profund cunoscător al filosofiei platonice. El credea că acum va reuși să devină un adevărat filosof și va ajunge la cunoașterea supranaturalului. Pentru a putea aprofunda toate secretele platonismului, s-a retras în singurătate pe malul mării și aici, depărtat de orice zgomot lumesc și trăind numai pentru sine și ideile sale, nutrea speranța că va reuși să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu, care era ultimul grad de perfecțiune la care putea să ajungă un aderent al platonismului. Această speranță
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
două. Numai atunci vom simți veninul și amărăciunea răului, când mai întâi vom gusta dulceața virtuții. Acea amărăciune este dezgustătoare, grețoasă și de nesuferit, ceea ce nu pot tăgădui nici chiar cei ce se tăvălesc în rele, și numai când ne depărtăm de răutate, simțim cu strășnicie veninul ei”<footnote Ibidem, p. 234. footnote>. Numai focul dragostei de Dumnezeu poate opri sau curăța rugina păcatului pe care vrea diavolul vrea să o introducă sau a introdus-o deja în inima noastră. Alte
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
bine ; 2. că mulți se folosesc și se zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 180. footnote>. IV. Păcatele - amintirea lor și căderea în aceleași păcate Uneori, spun Părinții, omului îi vine în minte și amintirea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
vei afla cuvântul plugăresc, smulgând rădăcinile rele ale păcatelor din adâncul inimii noastre și curățindu-ne de rodul spinilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, p. 93. footnote>. Dumnezeu Însuși îl caută pe omul depărtat de El, dăruind dezlegarea păcatelor, întărirea și îndumnezeirea. Pocăința de fiecare zi și de fiecare clipă trebuie să ne ducă la îndreptare, la virtute și desăvârșire. Permanenta veghere asupra faptelor noastre, mărturisirea oricărui păcat, pentru a dezrădăcina răul din sufletele
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
generat o inflație de literatură mincinoasă. Evident, acest lucru a dus la performanțe estetice uluitoare, la o scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii comuniste, putem spune că adevărul a fost în mare suferință atunci. De aceea, în primul deceniu după
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
-o. Imediat mi-a zis: "Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător, fluturîndu-mi mîna dreaptă prin fața ochilor ei imenși, topiți cețos și verde sub fruntea isteață... îi precizam catastrofa, n-o evitam... ignorînd faptul că Nichita Stănescu... undeva... nu-ș" pe unde... proclamase că... dah!...că adevărul e
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
nucă în timp ce îl așteptăm cu toții pe fratele Timotei să schimbe tectonica visului în text de cenușă, iar eu atîta te rog, Rabbi, să-mi arăți cum trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele ca de o muzică ce nu ne aude, căci m-am trezit într-un interval discontinuu ce nu leagă lumile de lumi ci de rostul cuvîntului, cînd nu e nici ieri, cum nu e nici azi și cu
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
oferă bani, începe să-și bată capul cum va putea să-i răpească bogățiile. Dampe începe să se roage de Tosa să-i arate cum se mânuiește sabia, dar, după câteva exerciții, e rugat pe ascuns de Murasaki să se depărteze. Curtezana bagă venin în ceai, îi dă cavalerului, îl fură și fuge. Servitoarea Otyo intră în ceainărie, dă un contravenin cavalerului și-l ajută să scape. Văzând curtezana aceasta, se repede ca nebună asupra servitoarei, o trântește pe pat și
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
cu toată forța mea în volbura plină de atracții a unei realizări, a unei victorii pe care trebuia să o cîștig. Visul meu nu-și pierduse forța, spectacolul plin de atracții pe care capitala îl oferea locuitorilor ei nu mă depărta de ceea ce toată viața jinduisem încă din tinerețea mea lipsită de experiență. Eram ca un rîu, care șerpuia ascuns sub albia lui săpîndu-și drumul cu îndrăzneală și stăruință. În această vară a anului 1937 ocupam un apartament pe strada Sandu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
și condamnat. Câți astfel de indivizi a prins poliția română până acum? În câte cazuri s-a sinchisit poliția română să intervină, chiar și atunci când i-au fost aduse dovezile pe tavă? Nepăsarea este încă unul dintre lucrurile care ne depărtează de civilizație, d-le Bucurenci... 8. Activitatea mea de voluntariat include și 2 cămine de copii și unul de bătrâni (pe langă salvarea și ocrotirea animalelor). Din proprie experiență pot deci să vă spun că nu este cazul să vă
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
Războiul ăsta, cu angoasa lui permanentă, a acoperit vechile mele nefericiri personale și le-a făcut să treacă în umbră. Dar cînd mă apropiu iar de ele, dor încă. într-un fel, printr-o substituire de nenorociri, războiul m-a depărtat puțin de mine și de oribilele mele taine. Ba chiar mi-a dat rațiuni de a trăi și de a aștepta - eu care de atîția ani nu mai am nimic de așteptat." 30 Noiembrie 1941 : ,Mai am așteptări? Mai pot
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
făpturi ciudate, peste milenii, scoase din țărână... De când mă știu... De când mă știu, mă înspăimântă gândul că aș muri căzut într-o fântână. De câte ori n-am căutat la ochiul ce mă pândea de jos, din întuneric, și nu m-am depărtat, fricos, de coșul fântânii... și de-aceea, poate, și-acum, când noaptea crește și răstoarnă bolovăniș de umbre peste mine, din amintiri se-ntoarce-aceeași teamă lărgind fântâna lumii pân-la margini de unde nu mai bănuiesc zăranii cum numa-n ochiul din adânc
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
noaptea crește și răstoarnă bolovăniș de umbre peste mine, din amintiri se-ntoarce-aceeași teamă lărgind fântâna lumii pân-la margini de unde nu mai bănuiesc zăranii cum numa-n ochiul din adânc, pe vremuri, puteam să-mi văd în tremurare fața... Apoi se depărtează totul, piere și zidul de-ntuneric ce mă-apasă, când se arată dunga unui deal și-o alta mai depate-n vălurire, sub cumpene și turle de biserici împrăștiindu-și casele pe vale și adunându-le frumos în cuiburi printre grădini
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
ultim al poetului e alcătuit din extaz, voință, entuziasm, candoare și iubire, dar nu iubire în sens erotic, ci în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
pietre Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați zguduit infernul din țâțâni Ați tulburat și apele din stele Și-ați otrăvit izvoare de fântâni Vă închinați, o ce nesăbuință La venetici și trădători de țară V-ați depărtat de glie și știință Și-ați pângărit speranța milenară Omagiați filozofii nebune Amanetând schelete din morminte Nesocotiți perceptele străbune Nepăsători la port și jurăminte - Zadarnic invocați divinitatea Nu mai doiniți de dor printre străini Ați obosit să protejați dreptatea Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
pentru LIBERTATE! Citește mai mult Ați dat cu pietreAți dat cu pietre și cu vorbe greleDe-ați zguduit infernul din țâțâniAți tulburat și apele din steleși-ați otrăvit izvoare de fântâniVă închinați, o ce nesăbuințăLa venetici și trădători de țarăV-ați depărtat de glie și științăși-ați pângărit speranța milenarăOmagiați filozofii nebuneAmanetând schelete din morminteNesocotiți perceptele străbuneNepăsători la port și jurăminte -Zadarnic invocați divinitateaNu mai doiniți de dor printre străiniAți obosit să protejați dreptateași nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
de la crâșmă. Ca să scape de groază Pandelică se prăbuși la rădăcina unui gard, gândinduse că va părăsi, chiar dacă cu regrete, această lume nedreaptă cu el, un om cu atâtea posibilități încă neîmplinte. Mai apucă să vadă însă că ființa se depărtează, fără să-i scoată creierii, sau alte organe nobile, orbecăind și scoțând în continuare acele sunete terifiante. După câteva clipe de confuzie totală, bietul om din capul căruia fugiseră complet aburii băuturii se ridică și fugi înapoi la bufet ca să
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
se putea mișca mai ușor. O vedeam bine. Lumina stelelor și a lunii Îi estompa trăsăturile făcând-o și mai frumoasă. Am lăsat-o să meargă Înaintea mea cu câțiva pași. De parcă i-ar fi fost teamă să nu se depărteze prea mult, se opri. Am ajuns-o. Mă luă de braț, căutându-mi sprijinul. M-am bucurat. Ne-am continuat drumul În tăcere. După câtva timp am simțit că ostenesc. Ea nu spunea nimic. Avea o rezistență ieșită din comun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ci chiar și pe cea învechită și înțepenită cu ușurință o vei alunga. Că dacă batjocura face pe cel ce iubește de a desface amorul, după cum spune și proverbul, apoi cu cât mai mult aceste ocupații duhovnicești nu ne vor depărta de rele, dacă am voi a ne depărta? Dar dacă noi pururi conversăm și ne petrecem timpul cu niște astfel de săgeți ce într-una ne săgeată, vorbind și auzind cele ale lor, prin aceasta noi întreținem boala. Dar cum
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]