75 matches
-
să mă simt Stăpîn! Trebuie să fie o voluptate nietzscheană". La fel, în vasta și diversa lui publicistică am descoperit un elogiu al fascismului italian, tot din 1929, elogiu provocat de comentarea cărții Fascisme an VII, de Maurice Bedel; după ce deploră "lipsa de încadrare" din România, tînărul scriitor declară: "Ceea ce admir de aceea în istoria tînără a Italiei este tocmai procesul brusc de încadrare pe care l-a trăit. Revoluția fascistă a trecut linii și hotare, a diferențiat și a stabilit
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
este marea» - Paul Valéry. Cînd o să reușesc să mă preocupe doar... marea?“. Pe alocuri, Bujor Nedelcovici are aerul de-a se depărta chiar de militantismul său antitotalitar, atît de precis încadrat în contingent, atît de, volens nolens, întipărit în epocă, deplorînd gîndirea unor compatrioți „dominată de «o reacție contra cuiva» sau contra «a ceva» și care ascunde o dorință de afirmare și de putere politică“, o gîndire „coborîtă la nivelul de revoltă sau respingere, dar nu de analiză neutră și obiectivă
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
percepție și la o scară de valori construită pe baza acesteia. Cu precondiția, însă, ca notele date să țină totuși cont de realitatea ,de pe teren", de creația celor înghesuiți sub o etichetă oarecare. E destul de riscant, sub raport profesional, să deplori nonvaloarea unei promoții lirice în care se regăsesc Marius Ianuș, Ruxandra Novac sau Teodor Dună, după cum e aproape hazos să califici ca rudimentară în planul concepției o direcție cu cel puțin trei capete teoretice: Răzvan }upa, Alexandru Matei, Claudiu Komartin
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
primii ani ai secolului al XIX-lea, în ambele-i variante, se publică abia în 1875 și 1877, în Buciumul român, fără a fi trezit vreun interes pînă în 1887, cînd apare volumul Cercetări literare al lui Aron Densusianu, care deploră „fapta tristă” ca „o operă însemnată, o adevărată muză, să zacă ca cenușăreasa după cuptori, neluată în seamă, desprețuită”. Dar asta nu e tot. În genere opera lui Ioan Budai-Deleanu e considerată drept una de început, de „descălecat” pe tărîmul
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
miza ontologică, ruptă fiind astfel de codul cosmogonic. Ne mai putem referi la creație vorbind totodată despre objet trouvé? Dezvrăjirea lumii, cum a numit-o un istoric francez, a afectat științele și umanioarele în egală măsură. Cu toate acestea, Steiner deploră situația numai în domeniul artelor și literaturii, pentru că în lumina distincției pe care o propune teologia, ca emblemă a unei lumi încrezătoare în forța abstractă a unui Creator, nu e relevantă decît la nivelul creației, nu și la cel al
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
una din virtuțile sale istorice. Paradoxal, învinuirile îndreptate asupra acestuia din direcția dreptei pot dobîndi, acum, în ochii noștri, dincolo de dorința de culpabilizare în tonuri aspre, semnificația unui memento. În egală măsură, cu toate că de pe poziții energic deosebite, atît cerchiștii care deplorau "nebuloasele conjuncturi politice și regionaliste", cît și naționaliștii ce vituperau "comunismul estetic" se pregăteau, subliminal, am zice, dar cu accente premonitorii certe, să intre în marele tunel al opresiunii comuniste. Iată ce mai afirma Negoițescu, în 1945. "Au trecut aproape
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
Hitler, și Horia Sima au ajuns la putere prin votul liber al unor cetățeni liberi. Să trecem! Finețurile kantiene ale polemicii dlui Miroiu cu Omul recent pot rămîne neconsemnate. Observatorul introduce în presa serioasă românească o modă periculoasă: linșajul intelectual. Deplorăm inițiativa colegilor noștri și sperăm să n-aibă urmare. Cînd te cheamă Garcea ca polițist Privatizarea Combinatului Sidex îi dă bătaie de cap și premierului britanic. Tony Blair e acuzat de o parte a presei din Albion că ar fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
deșănțat cu putință. Astfel, Editura Humanitas în colaborare cu Academia Civică publică traducerea Cărții negre a comunismului, la care adaugă o Addenda și o Cronologie pentru istoria dizidenței românești din care numele lui Paul Goma absentează". Ca și atunci cînd deploră retrospectiv tristul destin al lui I. D. Sîrbu: "este încă inexplicabil pentru mine cum a fost posibil ca acest mare scriitor să fi avut domiciliu forțat pînă la sfîrșitul vieții (1989) și să fi fost împiedicat să-și publice operele, fără ca
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
ceasornic elvețian și cu oportune dereglări ale mecanismului producător. Dacă e să căutăm totuși noduri în papură, vom sublinia tocmai această claritate de emblemă a desenului, transparența aproape deplină a unor versuri ce "îmbracă" și instrumentalizează idei. Spre deosebire de criticii care deploră obscuritatea liricii lui Ion Mircea (Nicolae Manolescu, de pildă, vorbește despre metafora ca o "fereastră oblonită"), i-aș reproșa acesteia, pe unele porțiuni, anume structura imediat-vizibilă, suprapunerea perfectă a ochiurilor poetice peste cele semantice. Ermetismul versurilor e un fals ermetism
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
Ioanide, a cărui memorie era enormă la infinitul mic, când i se dădea o coordonată, îi aduse aminte că în repetate rânduri, când ar fi fost vreme, observase acest lucru și că niciodată nimeni nu se atinsese de candelabru. Ceea ce deplora el, prin urmare, nu era atât macularea obiectului, cât inerția totală. O dată definită această inerție, năvălise în creierul lui Ioanide o sumedenie de alte exemple. Unde este ceaiul?" strigase el exasperat. Doamna Ioanide rămăsese mirată. Nu știa de nici un ceai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De câțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendență învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București au știut să adune în sânul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății cari, deplorând părăginirea în care zac aproape toate ramurile de activitate națională, au simțit în ei îndemnul de-a trezi la o nouă viață munca, paralizată de concurența străină și de lipsa unui învățămînt special. Ca o probă de activitate Concordia Română
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
le pleacă la pământ. BOMILKAR A! Un rege prins? Favoarea ta [î]l pune-atît de sus? Atunci văd că pot propune prețul care i l-am pus. LAIS Spune. {EminescuOpVIII 468} BOMILKAR Las-întîi ca soarta mea cea aspră s-o deplor Și să cer a ta iertare, umilit și rugător Pentru-acel tribut pe care sunt silit să ți-l impun, Căci zgârcit nu sunt, aceasta creditorii mei o spun, Ca dovadă strigătoare. Deci mă iartă, sunt silit Ca să cer, din a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcut caz de situație, fiecare și-a scos Crucea de Fier, strigând că și-au vărsat sângele pentru patrie. Cei care au încercat să plece spre alte locuri au descoperit că restul lumii nu îi dorea. Așa că sentimentul meu - chiar dacă deplor unele excese inoportune și nefericite - este că ar fi nedrept ca blamul să cadă pe întregul popor german și austriac“. Kapp-Dortmunder, care în „variațiunile“ următoare studiază la Viena și devine dirijor la o operă de provincie în Germania, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu seamă în perspectiva evoluției modernismului, bizuit pe creatori plurivalenți, a incapacității de comunicare critică a unui poet cu alt poet. E o prejudecată, după cum se vede cu ochiul liber, încă îndărătnică. În zadar E. Lovinescu și G. Călinescu au deplorat deprinderea conștiințelor critice de a vedea doar unul din aspectele creației lor, cel critic, lenea de a-și ridica privirea asupra întregului acesteia. Să fie la mijloc și o "fobie" la "scrisul frumos", de tip Marino? O greutate de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, în același moment, expresia de pe chipul lui reveni la normal. Vasalilor din jur le inspira un sentiment de încredere; era convins că avea să compenseze cu vârf și îndesat acea pierdere. În timp ce discutau cu vehemență despre ingratitudinea lui Shonyu, deplorau lașitatea atacului prin surprindere și amenințau să-i dea o lecție la următoarea luptă, Ieyasu nu părea să-i audă. Zâmbind tăcut, își întoarse calul înapoi, spre Kiyosu. Pe drumul de întoarcere, îl întâlniră pe Nobuo, care plecase din Kiyosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lamentau considerându-le dezgustătoare, consumau alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de pudoare etc.), când: Unul dintre comeseni, ipocrit și lingușitor, pentru a căpăta trecere în ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Constantin și fiii săi le-au promulgat. Acum nu putem decât să plângem văzând că toate sunt pline de nelegiuirea ta, iar mâncărurile și băuturile sunt contaminate de sacrificii sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub pretextul că putea foarte bine să-i lipsească de cinstea martiriului, a poruncit ca, pentru a-și proteja drepturile imperiale în fața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul și partea Ungariei despre răsărit până în Tisa [...] formau, în vremile vechi, numai o singură țară, ce se numea Dacia" (Aaron, 1839, p. 1). Apoi, relatând invazia ungurilor conduși de Arpad în Transilvania începând pe la 889, Aaron deploră ruperea unității primordiale a Daciei: "Aceste trei țări din Dacia cuprinse de Unguri [Banat, Crișana și Transilvania], au rămas pentru tot d-auna despărțite de celelalte, adică de România sau Țara Romănească, Moldova, Bucovina și Basarabia" (Aaron, 1839, p. 30). Unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
De cîțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendință învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București a știut să adune în sînul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății care, deplorînd părăginirea în care zac aproape toate ramurile de activitate națională, au simțit în ei îndemnul de a trezi la o nouă viață munca, paralizată de concurența străină și de lipsa unui învățămînt special. Ca o probă de activitate, Concordia Română
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
zona literaturii. Cu ochi rău, C. țintește, la fel ca în comediile lui, parvenitismul, cosmopolitismul, farsa alegerilor, „binefacerile sistemului constituțional”, mascarada vieții politice. Nu întotdeauna, însă, aprecierile lui poartă semnul negațiunii. Se întâmplă ca, într-un context anume, el să deplore declinul sentimentului religios; altă dată, formulează ritos obligațiile școlii și ale familiei în procesul de educație; în fine, schițează un îndemn la cultivarea sentimentelor patriotice, cetățenești. În fulminanta broșură 1907 - Din primăvară până-n toamnă, căutând să descopere „rădăcina răului”, întreprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fără teamă, iar că teama poate să se realizeze fără milă." (Discurs despre Tragedie) Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în Examen la Nicomède, găsesc o modalitate de a purifica pasiunile, de care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în timp ce te scufunzi în pământ: nimic nu este mai antiștiințific, nimic nu duce mai mult la toate erorile, sub pretextul că te îndrepți către adevăr." (Autorii noștri dramatici) Zola critică și falsitatea dramei istorice lipsită în totalitate de realism El deploră faptul că istoria, față de care autorii dramatici își iau multă libertate, nu se desfășoară aici decât în chip de fundal. "Drama istorică actuală, scrie el în Naturalismul în teatru, fiind bazată pe erorile cele mai grosolane, este redusă la a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un sens, nu voi mai fi niciodată politicos”. E poate un ecou involuntar al afirmațiilor de la Conferința Internațională a Pen Club cu doi ani Înainte, când Ignazio Silone, vorbind despre La dignité de l’intelligence et l’indignité des intellectuels, deplora public tăcerea - a sa și a camarazilor de stânga: „Am pus la păstrare, precum borcanele În cămară, principiul libertății tuturor, principiul demnității umane și celelalteprincipii”. Ca și Silone, care avea să scrie unul dintre cele mai bune eseuri din antologia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi pierdut controlul era În sine o sursă de angoasă publică - mai ales că politicienilor le convenea Într-un anumit sens, după cum am văzut, să-și exhibe neputința. Denis Healey, ministru de Finanțe În nefericitul guvern laburist de la jumătatea deceniului, deplora un continent Înecat În miliarde de eurodolari, opera unor „oameni fără chip care administrează negura atomică tot mai deasă a fondurilor mobile acumulate În europiețe pentru a eluda controlul guvernelor naționale”6. Paradoxal, partidul lui Healey câștigase alegerile În 1974
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul și partea Ungariei despre răsărit până în Tisa [...] formau, în vremile vechi, numai o singură țară, ce se numea Dacia" (Aaron, 1839, p. 1). Apoi, relatând invazia ungurilor conduși de Arpad în Transilvania începând pe la 889, Aaron deploră ruperea unității primordiale a Daciei: "Aceste trei țări din Dacia cuprinse de Unguri [Banat, Crișana și Transilvania], au rămas pentru tot d-auna despărțite de celelalte, adică de România sau Țara Romănească, Moldova, Bucovina și Basarabia" (Aaron, 1839, p. 30). Unitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]