384 matches
-
de argou. Originea sa nu este totuși foarte clară, din punctule de vedere al evoluției semantice; forma trimite la numele propriu Gábor (forma maghiară pentru "Gabriel"). Popular, în Transilvania (în varianta gabur, citată în Dicționarul Academiei), acesta circula ca termen depreciativ (cu sensul "prost"). După Al. Ciorănescu (Dicționarul etimologic a limbii române, 2001), transformarea numelui propriu în nume comun s-ar fi petrecut mai întâi în săsește, unde numele maghiar foarte răspândit ar fi ajuns să însemne, prin antonomază, "țăran, om
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
trocar, cât și gabor trimit la spațiul ardelenesc). Trecând în revistă diferite explicații, Al. Ciorănescu preferă totuși să vadă în trocar o aluzie la "animalul care mănâncă din troacă". Ar fi atunci vorba de o metonimie combinată cu o metaforă depreciativă (care face trecerea de la troacă la porc și de la acesta la o categorie umană). De altfel, și troacă e un termen pentru polițist sau gardian, folosit curent de M. Avasilcăi, în Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994: "troacele pârnăii m-au bătut
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
agenți care umblă după mită" . Termenii în sine sunt autentici sau - cei fără alte atestări - credibili, pentru că intră în seriile deja existente: vrabie se raportează la paradigma, descrisă mai sus, a numelor de păsări, iar Coana Leanca e o poreclă depreciativă care poate sugera slăbiciunea, ineficacitatea. Lista poate continua cu caraliu, țagher, lest, manuș și altele.
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
reali. Cum apreciați situația filmului documentar românesc în momentul de față? Sunt niște semne bune, în sensul că pe vremuri oamenii nici nu erau interesați să facă documentare. Școala de film îi situa pe studenți, de la început, pe o poziție depreciativă față de filmul documentar. De obicei, absolvenților li se pare, probabil, că documentarul nu este o specie suficient de artistică, unde ei să se poată exprima până la capăt ca regizori. Ceea ce este fals, sunt doar mijloace diferite. În alte școli de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive". Dar, din păcate, întreaga construcție teoretică este minată de germenul ideologiei. "Teoria secundarului are o țintă precisă: de a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness". Or, Eminescu, după cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un mare hohot de râs și-ar fi strigat: „Ce aiureli demodate!“. Norocul meu că nu era prezent. — Ei bine, eu cu siguranță asta am făcut! zise Janice. Mersi că m-ai ascultat. Te pricepi foarte bine. Am mormăit ceva depreciativ la adresa propriei persoane, Îngrozindu-mă de ce reacție ar fi putut avea Tom În situația de față. Autobuzul traversa Oxford Circus. Janice va coborî la ultima stație, dacă intenția lor era să meargă la film. Toate cinematografele se aflau la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere de la deontologie. Întâlnim destule știri în care informația sau citatul sunt însoțite de formule subtil militante: stângistul, ultranaționalistul, așa-zisul, autointitulatul, reformistul etc. Formulele depreciative pot fi înlocuite cu precizări de detaliu menite să sancționeze: zise el, zâmbind cinic..., se miră el, cu o lacrimă de crocodil în colțul ochilor, a dat cu subsemnatul etc. Uneori, etichetările pot face parte din recuzita standard a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a-și fi tipărit primul volum. Cel mult respectul mutual, experiența, colegialitatea pot autoriza unele consilii și observări, fie cordiale, fie polemice, dar numai pe teren de egalitate. M. UNGHEANU: „PĂDUREA DE SIMBOLURI” (SAU: DESPRE STIL) Cu sau fără intenție depreciativă s-a spus despre M. Ungheanu că face o critică precumpănitor „culturală” și „ideologică” și nu una estetică. Asemenea afirmație, evident falsă, s-a făcut și cu privire la cel pe care M. Ungheanu îl califică extrem de nimerit „scânteietorul critic Ibrăileanu”. Afirmații
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
etnic prezent deja În vocabula „mămăligari” aplicată de unii dominatori politici ai trecutului, Îndreptând-o, din interiorul etniei, către colectivitatea din care provenea. Ambiția lui, mi se pare, era dublă: să acutizeze, reluând Într-un context cu valențe cvasideterministe diagnosticul depreciativ de inși lipsiți de consistență, incapabili de combustii supreme, aplicat românilor, Întru catalizarea unei reacții de coagulare care Întârzia să apară și Îi producea, de decenii, exasperare. Totodată, un efect - poate scontat - al aceluiași gest era acela de a anihila
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
misionarist la un scepticism lucid, cred că e deja un lucru bun. Cu aceasta revin la un element cuprins În prima mea Întrebare, și anume dacă termenul criză (care, desigur, descrie o realitate) nu are totuși un aer peiorativ sau depreciativ nemotivat și nemeritat. Termenul tranziție este mai neutru moral, În timp ce criză are o conotație maladivă, sugerează un fenomen negativ ce trebuie evitat. Dacă ești Într-o criză, Înseamnă că ești bolnav, că trebuie să te tratezi. Poate că noi ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
deveniră inseparabile. Împlinii douăzeci de ani117. ▪ 2.3. Studiați folosirea prezentului, raportându-l la ansamblul sistemului enunțiativ din acest text (romanul lui Daudet este scris la persoana întâi singular + perfectul simplu, însă în nenumărate rânduri "eu" este înlocuit cu porecla depreciativă dată personajului, "Piciul". Deși este o non-persoană, "Piciul" de-semnează aceeași persoană ca și "eu"). (În fragmentul următor, personajul tocmai a fost salvat in extremis de la sinucidere de către abatele Germane.) Piciul șade în colțul căminului. E foarte tulburat, vorbește mult
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu paulikianoi. Și, Într-adevăr, adepții lui Pavel din Samosata, susținător al ereziei adopționiste din secolul al III-lea, fost cîndva episcop al Antiohiei, sînt numiți paulianoi. Termenul paulikianoi pare să fie un construct În care a intrat sufixul armenesc depreciativ - ik; În opinia lui Runciman 20, aceștia trebuie să fi fost, prin urmare, adepți ai vreunui Pavel demn de dispreț sau niște adepți vrednici de dispreț ai lui Pavel. Dar ai cărui Pavel? Este numai una dintre Întrebările (greșit puse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare) înseși: N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din sacii sparți și înnămolesc terenul", scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
devalorizante și produce un efect de ironie care se adaugă funcției persuasive"192. Trebuie subliniat că, prin grila raportului genettian factualitate/ficționalitate, analogia semnifică o deplasare a accentului dinspre real spre imaginar, sugerând nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă a pamfletarului. Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în general, iar specificitatea argheziană rezidă în semantismul corespondențelor, termenul de bază fiind pus în legătură cu un altul aparținând unor registre lexicale favorite: "bestiarul", "domesticul", "corporalul indecent"193. În proza jurnalistică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textului publicistic va oferi, sperăm, o nouă apertură, consonantă cu cea a Monicăi Spiridon și complementară celei inițiate de Ruxandra Cesereanu. 213 E vorba de Monica Spiridon, Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București, 2003. 214 Ne referim la articolul depreciativ al lui Cristian Preda, dar nu numai, publicat în prea mult discutatul nr. 265/1998 al revistei Dilema. 215 Ibid. p. 184. 216 Monica Spiridon, op. cit., p. 8. 217 Mihai Eminescu, "A împăca formele trecutului cu exigențele viitorului", în Publicistică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
revista „Convorbiri literare”, intitulată „Cartea de etnologie”. Este conținutul paginilor ce urmează. A. O nouă exegeză a Mioriței Mioriței i se consacră mereu studii de valoare, împotriva tendinței de ultimă oră de a se acorda culturilor prealfabete consultație minoră, chiar depreciativă. Se dovedește că, în „conflictul civilizațiilor”, aprins dramatic în lumea contemporană, realitatea gravă a morții, asumată curajos de păstorul carpatic, gînditor și artist anonim, se menține fără să se erodeze o clipă ca interes tematic și ca meditație filosofică. Pare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă simbolismul fonetic și grafic (mimologismele lui Gerard Genette: mimofonia și mimografia). Baudelle găsește resurse conotative ale limbii pe scara sublexicală a grafemelor și morfemelor (de exemplu, la Proust, Borniche conține două secvențe depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor pot fi modificate sau abandonate în cursul redactării, datorită multiplelor seme neprevăzute. Scriitura înzestrează numele propriu cu semnificați suplimentari care vin să se suprapună motivării principale. Această întărire a expresivității onomastice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 202. 639 Rodica Zafiu analizează acest sufix din punct de vedere diacronic, vizând semantismul dezvoltat în limba de origine, neogreaca, precum și din perspectiva tendințelor sale în limba de azi, a valorilor stilistice pe care le dezvoltă: "La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș)." Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare a antroponimului literar cu trimitere clară la referent (Meșterul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o manifestare temperală sau afectivă, fie o modalitate de a influența destinatarul), intonația (variația de înălțime a tonului), bâlbâiala, prelungirea unor silabe sau accentual de insistență (subliniază intenția vorbitorului), inflexiunile vocii (variații făcute cu un anumit scop), fluierat (admirativ sau depreciativ) etc. Rolul comunicării paraverbale Comunicarea paraverbală este importantă deoarece, prin aceasta, se poate accentua o idee sau un cuvânt, contribuind la persuadarea receptorului. Ea poate reda starea sufletească a celui ce comunică, siguranța de sine. Prezența elementelor paraverbale, în scris
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
mai des întîlnită este aceea de a atribui datelor culese o serie de calificative împrumutate din diverse registre de limbaj care, în mare parte, se doresc expresive sau strălucitoare. Aceste adjective sînt cel mai adesea foarte ironice sau, mai rău, depreciative: observatorul nu se poate abține să nu rezume viziunea să asupra bisericii utilizînd termenul de "habotnici". Acest termen are o conotație anticlericala, pe care observatorul nu trebuie să o ia în calcul. Dar dacă acest termen era folosit de o
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un nume propriu, demonstrativul de apropiere poate primi interpretări diferite 6. În unele contexte exprimă o atitudine de distanțare
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
frica la o parte... (forum.softpedia.com). Adjectivele demonstrative cu forme simple apar deseori și în structuri de tipul Nominal 1 + (adjectiv demonstrativ) + prepoziția de + Nominal 27. Construcțiile nominale de acest tip actualizează, de cele mai multe ori, un sens ironic sau depreciativ. Adjectivele demonstrative cu forme compuse sunt mai rar întâlnite în astfel de construcții: A fost, frig, a bătut și afurisitul ăsta de vânt vreo două zile, apa e rece (www.sisnet.ro/arhiva/2840/Social.htm) Și Ion Cristoiu a
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezordine. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive. Dar este exact încărcătura pe care o dădea Eminescu termenului, când răspundea la acuzațiile adversarilor din presă: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care a circulat până către finele secolului al XIX-lea, nu fără a-l păstra, într-o anume publicistică, până azi. În accepție stilistică, începe a fi utilizat în secolul al XVIII-lea, cu aplicație, inițial, la arhitectură, cu sensul depreciativ de „straniu”, „insolit”, necanonic. Cu același sens e aplicat, tot atunci, la muzică. În secolul următor, cuvântul denumește, în marile sinteze de istorie a culturii și artei realizate de Jakob Burckhardt și Heinrich Wölfflin, fără conotații defavorabile, stilul (arhitectonic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]