779 matches
-
Există, pe de o parte, cărțile „de critică și istorie literară, de teorie și analiză culturală, de eseu și nonficțiune politică” (în fața cărora, cum știm și din primul paragraf, criticul se simte „motivat”), iar pe de altă parte, un conglomerat deprimant numit beletristică, rezumat cu o uimitoare concizie: „«bătrînii» au obosit, «tinerii» nu prea pot, cei din generația medie șiau atins limitele, iar limitele sunt, în mod evident, sub nivelul celor din interbelic sau din perioada dezghețului poststalinist. Mai apar, desigur
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
prea bună pentru traducători: „Traducătorii sunt ca niște proxeneț i profesioniști care-ți laudă o minunată femeie ascunsă după un voal. Ei te fac de fapt să tânjești tot mult după forma originală.” Totuși, această constatare lipsită de speranță și deprimantă pentru orice traducător, nu l-a împiedicat pe Goethe să facă el însuși traduceri. Și după ce a tradus romanul Le neveu de Rameau a lui Diderot din limba franceză, un critic literar din acele timpuri le-a spus contemporanilor săi
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
fost niște "bonjuriști" slugarnici, de talia "gemenii" Petre, au fost incapabili sadea precum Dorin Marian, în a cărui figură de bebelaș senect citești toată deruta și incapacitatea unui aborigen parașutat la pupitrul de comandă de la Cape Canaveral. Sau, și mai deprimant, pleșcari pentru care trecerea pe la Cotrocerni a reprezentat doar pretextul de a mai completa o rubrică de C.V. Când unul din capetele S.R.I.-ului, om de casă și de încredere al președintelui - la domnul Gheordunescu mă refer - e prezentat în
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
bolovănoasă a lui Ciumara sunt tot ce-mi evocă, în clipa de față, partidul lui Maniu și Mihalache. în jurul copacilor mari nu crește nimic, spune poporul. Zicala inutilă, din nefericire, nu pentru că în jurul țărăniștilor nu s-ar întinde o sahară deprimantă, ci pentru că ei nu sunt copaci. Nici măcar tufișuri nu sunt. Maximum un fel de iarbă târâtoare, un peisaj buruienos ce caută cu încăpățânare Nordul sinecurelor politice. După ce-au încălecat voinicește toate ministerele-cheie, țărăniștii au intrat într-o dizgrațioasă hibernare
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
în jurul acestora. Când în Alba-Iulia puștii scandează "Pantelimon!" e semn, în plus, că cei din București încep să-și agonisească o identitate, care, așa pătată pe degete cu grafitti cum este, propune totuși o direcție în labirintul uniformizant și gri deprimant al blocurilor comuniste. Cristalizarea unei identități și a unor alianțe comunitare firești rămâne însă punctul nevralgic al bucureștenilor (majoritatea "de import"). Se resimte lipsa unei constelații de simboluri și valori după care ei să se poată orienta și pe cerul
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
eu plătesc în continuare televiziunea română, deși nu mă uit niciodată! Pledez pentru asumarea individualității ca forță creatoare în indiferent ce sistem de referință ne situăm: de creație, politic, social, geografic. Noi trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații - pentru mine nu înseamnă în primul rînd dreptul de a nega, ci asumarea răspunderii individuale. Destinul este întîi al unui individ, și după aceea al unei
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pentru reconstituirea unei epoci culturale din perspectiva unui om care a contribuit esențial la formarea și dirijarea ei. Not Entitled ( Fără titlu) este însă o cronică melancolică a unei existențe prezentate voit ca fiind mai curînd obscură, mediocră, pe alocuri deprimantă. Pentru cine nu e deja familiarizat cu stilul lui Kermode, dar și cu rolul pe care l-a jucat în cercetarea literară din ultimul secol, cartea aceasta ar putea ușor trece drept autobiografia unui veleitar care în pragul morții înțelege
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar ne inspiră și un sentiment de trecere, de mortalitate. Nu e nimic trist ori deprimant în aceasta, întrucât istoriile, prin esența și forța lor, sunt o pavăză contra vremii, o flacără în întuneric. Istoriile sunt de partea vieții, sprijină viața - chiar dacă povestesc despre moarte. Ever After e în parte o poveste de iubire care răstoarnă
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
văd Trilogia belgrădeana. Au trecut zece minute după oră 19,00. Timp suficient. Din aproximativ patru sute de locuri, capacitatea Sălii "Toma Caragiu", erau ocupate treizeci (pînă la final am ramas douăzeci și nouă, cineva abandonînd cursa mai devreme). Era aproape deprimant. Cel puțin la Teatrul "Bulandra" nu am mai văzut așa ceva. Și în nici un caz vineri seară - nu luni sau marți - la un spectacol ce tocmai avusese premieră. Poate a fost doar o întîmplare nefericită și nesemnificativă. Pentru trupa tînără din
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
Prin urmare, e de mirare că "autorul acestei vulgarități pline de haz" e membru al Academiei Române! Dan Botta se căinează deprimat: "Cutremurat în adâncul fibrei mele, mă întreb cum s-a întâmplat că o atare impostură, o ajustare de citate deprimante, un delir de locuri comune au fost lăsate să oficieze atât de aproape de altarele Patriei". Fostul simpatizant legionar vrea să-l pună pe Blaga la stâlpul infamiei pentru caracterul antipatriotic al filosofiei sale. Dar asta nu e totul. Dacă în
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
Mircea Mihăieș Am privit cu uimire și cu un început de scârbă felul deprimant în care oamenii din răposata Convenție Democrată acceptau, cu ani înainte de termen, ideea că vor pierde alegerile. Și, mai apoi, resemnarea de miel dus la cuțit la știrea că vor fi dați afară din funcții. Fără îndoială, mulți dintre ei
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
să nu te facă să zâmbești. Eu așa aș vrea să arate orașul/țara/lumea în care trăiesc, ziarele pe care le citesc și televizorul la care mă uit. Optimist. Mi-ar plăcea să nu mai fiu bombardată cu informații deprimante. Să nu mai știu de toți copiii grav bolnavi, de toate accidentele cu mulți morți, de toți politicienii care fură. Chiar dacă se întâmplă toate lucrurile astea, aș vrea să nu le mai știu. Din păcate, nici eu și nici voi
“Sexul poate începe aici” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19622_a_20947]
-
Simona Tache Bine v-am regăsit, dragi cititori, la tradiționala rubrică de revistă a presei. Sătulă de politică și de știri deprimante despre morți, sinucigași și criminali, săptămâna trecută am răsfoit numai reviste glossy. Am aflat lucruri vrednice de interes și, mai ales, utile: • „Șase idei inedite pentru un week-end sexy în doi“ le livrează cititoarelor sale unica.ro. Două dintre ele
Sexy şi rea în parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19832_a_21157]
-
burta mamei. Eu, mai terestru, fiindcă mi-e bine în burta acestui pat. S.P.: „Adevăratul păcat este amărăciunea. Și de asemenea această lene care a dominat la mine mereu”. Știu. Cât de bine știu! Jurnalul este, pe aproape tot parcursul, deprimant. De unde ar reieși fie că jurnalul - numai al ei ? - nu-i literatură, fie nu-i adevărat că literatura, oricât de aspră, te scoate din contingent. Excepție, câteva portrete caustice, unele chiar la sfârșit, scrise cu opt luni înainte de a - din
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
Irinel Columbeanu, toate aceste chestiuni pe care le vedem permanent la televizor și care, parcă, le sugerează în subtext Vasile Dâncu, parcă creează o altă realitate sau aceasta este chiar realitatea în care ne mișcăm în acest moment. Este destul de deprimant acest lucru din punct de vedere al revenirii la o serie de valori fundamentale cu care, poate, dar nu suntem siguri, eram odată obișnuiți. Această avalanșă de mondernitate privitoare la viața privată a unor personaje, generare de mitologii destul de vulgare
Maior îi sugerează lui Dâncu să facă, într-o carte, o analiză despre breaking-news-uri () [Corola-journal/Journalistic/26277_a_27602]
-
înaintează Procuraturii, se vădește o manieră de exprimare ce nu avea prea multe în comun cu tagma funcționărească. E uimitor că un spirit atît de rasat acceptase să facă o muncă atît de prozaică, într-o branșă atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va îmbolnăvi de nervi, capitulînd în fața numerelor, contractelor
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
pe hârtie Salutăm apariția pe piață - cu două numere duble foarte elegante și substanțiale - a revistei STEAUA, publicație a cărei tipărire a fost mult întârziată de cunoscutele dificultăți financiare prin care trece editorul revistei, USR. E o melodie monotonă și deprimantă aceasta pe care suntem siliți s-o tot repetăm când vorbim de Uniunea Scriitorilor, și anume lipsa banilor ce împiedică funcționarea sa normală, dar n-avem încotro. Să amintim că reapariția de azi a revistei Steaua, ca și a celeilalte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
statală este lipsită de importantă pentru mass media occidentală, pe nimeni nu interesează ce se întâmplă cu el aici. Oricum, acest buget pe care îl fac ei este pentru asistații sociali, pentru salariile unui sistem parazitar statal și e putin deprimant că statul nu mai are forță lui din trecut. Nu trebuie să mergem prea departe, statul lui Ceaușescu avea o anumita coerentă, ați văzut cum s-a pulverizat? Nu a mai rămas mai nimic din el. Cultură de anonimat a
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]
-
în Occident, în afară de faptul că țiganii romanes romi au creat o imagine negativă după Revoluție. Programul de guvernare e necunoscut. Nu am auzit nici unde un comentariu legat de el, 75 la suta salarii și ajutoare sociale, fără mari investiții, deprimant, aș spune, iar ca occidentalii să vină să facă infrastructură aici, e greu de imaginat. Uniunea Europeană da bani nerambursabili cu condiția ca românii să participe și ei, dar pentru infractorii este mai ușor să devalizeze bugetul decât să participe cu
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]
-
bun actor si cel mai bun film britanic și Independent Spirit pentru cel mai bun film internațional. Filmul Crimele din Snowtown, al australianului Justin Kurzel, a încins spiritele criticilor care l-au declarat filmul perfect pentru Cannes: crud, deviant, sec, deprimant, ultra-violent și bazat pe fapte reale. Lansat la Sundance 2011, filmul Submarine a fost nominalizat la BAFTA 2012 pentru cel mai bun debut. Submarine este un coming of age șarmant/optzecist; așa ar fi arătat un film cu adolescenți făcut
Festivalul Internaţional de Film Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/97381_a_98673]
-
națiunilor (ca și acum, de altfel, dar globalismul, multinaționalele, imperiile și cozile lor de topor - mai toate recrutate chiar din „intelectualitate” - încearcă să compromită ideea). De aici, printre altele, dram(olet)a scriitorimii românești actuale. Comparația cu „scriitorimea fondatoare” este deprimantă, chiar dacă această comparație este de multă vreme nepotrivită, pentru că altfel se face acum istoria, „boieri” nu mai sunt, zgomotul-exhibiționismul sunt patetic-ridicole, recent îmboieriții (în sens foarte larg) sunt nepa-tetic-ridicoli, politica presupune un altfel de „intelect” decât cel scriitoricesc - plus că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93609_a_94901]
-
sau sunt boante, Pe lângă lună trec abia, razante, Zadarnică e-atunci întreaga muncă. Iar stelele-s prea reci și prea distante Și eu nu pot decât să presupun că Ascultă vreun îndemn sau vreo poruncă, De a ne face clipe deprimante. Din brațele cu mâinile-ncleștate Și din sudoarea limpede a frunții, Un monument începe să se-arate, Mult mai semeț și mai înalt ca munții, Pentru acei cu suflete curate, Chiar dacă sunt prea mult bătrâni, cărunții. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet
ARCAŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382164_a_383493]
-
mine, ca pe un ghimpe cotidian, în fiecare episod de viață. În ianuarie 2002, am simțit nevoia să recuperăm o experiență de tinerețe: să ne întîlnim cu regularitate în jurul unui text. Era un fel de a contrabalansa asfixia administrației zilnice, deprimantă și inevitabilă deopotrivă, un exercițiu de reîmprospătare intelectuală, o tentativă de a regăsi umilitatea școlarității, colocvialitatea juvenilă a anilor de ucenicie. ș...ț Întîlnirile celor patru s-au întins pe intervalul a cinci luni. Într-un fel a fost un
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
Sorin Lavric Ține de o fatalitate a breslei ca filozofii să fie în genere triști. Dispoziția lor de bază e de ordin apatic: privire melancolică absorbită în interiorul unui orizont deprimant. Rareori cînd dai peste un gînditor care, sărind peste pragul posomorelii cotidiene, poate cultiva umoarea unei euforii tonice. Și la mijloc nu e doar luciditatea la care este osîndit prin natura disciplinei pe care o practică, ci un amănunt mai
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
ci unul istoricizat, tot așa cum poezia lui Eminescu nu mai poate constitui un model pentru poeții vii, ci numai obiectul admirației lor, de la distanța infrangibilă a două regimuri cronologice distincte." (pag. 384) Dar nici nu văd de ce-ar fi deprimant să afli, ca filolog exersat, așa ceva. Șocuri din acestea nu le sunt fatale decât celor creduli. De altminteri, cazul lui Eminescu, cu care Alexandru Matei stabilește analogia, nu e, prin nimic, îngrijorător. Operăm, în-tr-a-devăr, cu valori datate. E un loc
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]