80 matches
-
tocmai se Închisese peste o Întrebare. În oglindă, vedeam ușa din tocul căreia tocmai mă interpelase A***. Pe buze mi-a venit un răspuns șoptit cu un aer visător În tăcerea Încăperii: ‘Te văd Într-o oglindă’.” Oglinda Înseamnă atît derealizare, Îndepărtare, sau chiar fals - făcînd aluzie la Republica lui Platon. Dar poate mai ales intranzitivitate. La moartea lui A***, romanul este doar trecut de mijloc. Ceea ce urmează Însă nu are acțiune. Se mai Întîmplă foarte puține lucruri - totul se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semnele și semnele semnelor, pentru a încerca să regăsească realul concret al indivizilor și al grupurilor, care erijează subiecți-reprezentanțe, cu decupajele lor teritoriale și sociale și care se smulge curînd din sine către o mecanică de separare, către o totală derealizare. Pe de altă parte, o viziune expresivă a comunicării repară aceste diviziuni, prezentînd o legătură de alt tip: o legătură simbolică. Apelînd la cultură, tradiții, memorii ale trecutului sub formă de imagini "semnificative", ea tinde către interpretare. Viziune holistică. Fiecare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
puternice conflicte relaționale, sau de ordin intrasubiectiv, care pot genera revolta sau tulburări nevrotice. Indiferent de factorul care o generează — familia, influența mass-mediei, lipsa unei orientări vocaționale etc. — „frustrația vocațională” dă naștere unui puternic sentiment de neîmplinire, unor impresii de derealizare și stări de tristețe care, toate la un loc, pot afecta echilibrul de ansamblu al personalității, realizarea unor raporturi de bună colaborare cu semenii. Vocația, ca „disponibilitate auto-sociol-reglatoare” a ființei umane, asigură, în cazul în care există o corespondență vocațională
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
socială este chezășia unei ambianțe cu cât mai puține surse de conflict. Necorespondența între modelul personal al subiectului și profesia pe care se exercită provoacă, mai ales atunci când intervin și alți factori (ex. de ordin situațional), un sentiment de incompetență, derealizare și insatisfacție, care compromite obținerea unui randament ridicat în activitate. „Ineficiența” și „incompetența” pot constitui pentru individ factori stresanți, care să determine pierderea sentimentului de împlinire, absolut necesar în procesul echilibrării personalității. Comportamentul apărut ca o consecință a situațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
devenind un spațiu al experiențelor sufletești. Această manifestare apare în mod deosebit de pregnant în situațiile descrise și analizate de psihopatologie (alcoolism, intoxicații cu droguri psihotrope, psihodisleptice, halucinații, delir, stări ipohondriace, aure epileptice, vis, hipnoză, stările crepusculare isterice, stările de extaz, derealizare, anorexie mintală etc.). J.P. Sartre afirmă că de regulă în condițiile de normalitate „corpul este trăit în tăcere”. H. Tellenbach face aceeași afirmație că trupul reprezintă o zonă mută în raporturilor sale cu sinele, această „tăcere” a corpului fiind tulburată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor substanțe psihotrope de natură psihodisleptică, capabile de a produce stări de extaz, trăiri onirice, derealizări și depersonalizări etc., ce au semnificația de comportamente culturale, fără o intenție de cercetare psihopatologică directă; administrarea unui lot experimental de animale de laborator, sau pe subiecți umani voluntari, a unor substanțe psihotrope cu acțiune selectivă, controlabile, în scopul reproducerii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
substanțe mai sus menționate, apar și aparțin bazinului european al Mediteranei, în mod egal, din vechime sunt cunoscute și utilizate în Asia, în special în China și India, opiul și derivatele acestuia, tot pentru efectele sale analgezice, hipnotice și de derealizare. Aceste preparate au fost introduse și utilizate în medicina europeană, inițial de Paracelsus și, ulterior, de Sydenham. Dintre derivatele de opiu, cel mai cunoscut și folosit în medicină este morfina. Opiaceele produc o stare de liniște, sentimentul de „bine” general
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antidepresive și euforizante, ca anestezic, excitant intelectual și al imaginației. O altă substanță psihotropă, cunoscută încă de la Herodot și menționată de Homer în Odyseea, este hașișul, principiu alcaloid extras din canabis indica, cu acțiune halucinogenă, producând prin ingestie stări de derealizare onirică, euforie, destindere generală. Era foarte la modă ca utilizare în secolul al XIX-lea la poeții și scriitorii romantici. Ch. Baudelaire notează aceste experiențe personale în Les paradis artificiels și, ulterior, J. Cocteau le va descrie în Opium. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paradis artificiels și, ulterior, J. Cocteau le va descrie în Opium. Tot din America provine mescalina, alcaloid extras din peyotl, venerată de indigeni ca drog inițiatic. Administrarea sa induce o stare de extaz nirvanic, populat cu viziuni, o stare de derealizare resimțită de individ ca o dematerializare corporală cu trecerea în „alte dimensiuni” temporo-spațiale. Mescalina, utilizată experimental, produce stări senzoriale particulare de tipul „audiției colorate” în cursul cărora subiectul percepe sunete muzicale asociate cu imagini, mai mult sau mai puțin organizate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pragului sensibilității la acțiunea stimulilor externi. În aceste cazuri totul apare neclar, ca prin ceață, zgomotele sunt înăbușite, surde, îndepărtate. Hiposteziile sunt semnalate în următoarele circumstanțe patologice: a) stările stuporoase; b) în cursul schizofreniei; c) în sindromul de depersonalizare și derealizare din cursul afecțiunilor organice cerebrale. 3) Iluziile Iluziile sunt false percepții la baza cărora se află un stimul senzorial real, dar care nu este perceput așa cum este el de fapt în realitate, ci în mod deformat. Iluziile se datorează unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tipul „dèja vu” sau „dèja connu”. Apar în epilepsia temporală, infecții, intoxicații, procesele encefalitice. 10) Stupoarea confuzională este o scădere accentuată a stării de conștiință în cursul căreia reacțiile bolnavului sunt deficitare, activitatea, motorie și psihică fiind suspendată. 11) Derealizarea este tulburarea de conștiință în cursul căreia bolnavul are impresia că totul este schimbat în jurul său, diferit de cum era înainte și înstrăinat. Acest tip de tulburare apare în cursul schizofreniei, melancoliei, în psihastenie și se poate asocia uneori cu depersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
auditive (fosfene, acufene), - fenomene vestibulare (vertij, greață, tulburări de echilibru și de orientare spațială). 3) Schema corporala viscerală se raportează la fenomenele viscerale, sub formă de manifestări cenestopatice, tranzitorii și parțiale de următoarele aspecte: - palpitații, dispnee, grețuri, - atacuri de panică, - derealizarea schizofrenică, - sindromul Cottard din melancolie. Aspecte psihopatologice Psihopatologia schemei corporale oferă un cadru extrem de larg și nuanțat de tulburări care pot fi întâlnite în multe afecțiuni psihiatrice sau neurologice. O sistematizare precisă este destul de greu de făcut. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concentrare a atenției etc. b) Aura epileptică reunește tulburările care preced imediat, cu câteva minute sau secunde, declanșarea atacului convulsiv. Ea se manifestă prin dureri acute de mare intensitate, halucinații vizuale sau auditive, dar și olfactive sau impresii de straneitate, derealizare, stări de angoasă sau de extaz etc. c) Atacul convulsiv propriu-zis, este aspectul vizibil cel mai dramatic al crizei epileptice și care produce o puternică impresie emoțională la persoanele care asistă. El constă dintr-o pierdere bruscă și completă a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a lobului temporal (crize vizuale, auditive, olfactive, gustative); crize afazice sau amnestice; crize vegetative. 4) Paroxismele epileptice cu manifestări psihiatrice sunt reprezentate prin apariția bruscă, cu caracter paroxistic, a unor manifestări pur psihiatrice cum ar fi: crizele halucinatorii; crizele de derealizare sau înstrăinare (deja vu, jamais vu, deja connu, jamais connu) datorate tot unui focar epileptic temporal; destructurarea brutală a stării de conștiință cu caracter pasager; scurte episoade de confuzie mintală; tulburări pasagere ale cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale secolului al XIX-lea, ca și neurosifilisul în general, maladie care a făcut multe victime, epilepsia a jucat și ea un rol interesant în istoria culturii și a religiei. Așa cum vom arăta mai departe, accesele epileptice, produc stări de derealizare, fie în timpul aurelor epileptice, fie în cazul echivalențelor psihice a acceselor paroxistice. Această experiență sufletească nouă, absolut inedită, a fost una din căile prin care s-a „descoperit” existența vieții interioare omului, fie că este vorba de introspecția filozofică (Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristicile și natura drogurilor utilizate de toxicomani, J. de Ajuriaguerra propune următoarea clasificare: a) Droguri magice, capabile de a induce forme particulare de beție, stări onirice și de extaz, veritabile noi experiențe sufletești și somatice, iluzii sau halucinații, stări de derealizare și depersonalizare, călătorii imaginare în timp și spațiu etc. b) Droguri psihostimulante, care antrenează o diminuare a stării de oboseală, o senzație de creștere a energiei personale și a activității, o stare de excitație euforică. c) Droguri ce reduc starea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Extaz și iluminare Aceste experiențe sufletești contribuie la configurarea unui model de existență pato-biografică cu aspect particular. El este specific bolnavilor epileptici sau celor cu o structură mintală de tip isteric. Experiența acestor bolnavi este dominată de stările paroxistice de derealizare, pe care le trăiesc ca pe niște experiențe extatice de iluminare. Interpretarea lor, cu un puternic impact emoțional-afectiv asupra bolnavilor, le construiește convingerea că acestea sunt niște „semne divine”. Mulți dintre ei vor dezvolta atitudini, conduite și convingeri mistice, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un puternic impact emoțional-afectiv asupra bolnavilor, le construiește convingerea că acestea sunt niște „semne divine”. Mulți dintre ei vor dezvolta atitudini, conduite și convingeri mistice, care se pot organiza în final într-o structură delirantă mistică. Crizele paroxistice de derealizare, sunt interpretate ca momente în care sunt „transportați într-o altă realitate”. Ei sunt vizionari, sau persoane alese pentru misiuni salvatoare. Epilepsia și stările secunde isterice pot schimba complet modul de existență al unei persoane. Ei vor trăi și exprima
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de natură constituțională, dizarmonic-caracteriopatică, cu implicații asupra capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate, precum și a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reduc la "dramaturgia Ființei și a Neantului" în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
materialului predat, dar și la modalitatea de predare. De asemenea, prin utilizarea blogurilor tutorii pot crea un spațiu virtual de învățare, ce promovează dialogul deschis cu cursanții și facilitează interacțiunea la nivel creativ. Blogurile pot fi utilizate și ca spațiu derealizare/diseminare a proiectelor comune, iar tutorele are, astfel, la îndemână posibilitatea de a administra proiectul, urmărind efectiv cine a contribuit, în ce fel și când, încurajând sau moderând, atunci când este cazul, discuțiile în grup, lucrul în echipă sau învățarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
materialului predat, dar și la modalitatea de predare. De asemenea, prin utilizarea blogurilor tutorii pot crea un spațiu virtual de învățare, ce promovează dialogul deschis cu cursanții și facilitează interacțiunea la nivel creativ. Blogurile pot fi utilizate și ca spațiu derealizare/diseminare a proiectelor comune, iar tutorele are, astfel, la îndemână posibilitatea de a administra proiectul, urmărind efectiv cine a contribuit, în ce fel și când, încurajând sau moderând, atunci când este cazul, discuțiile în grup, lucrul în echipă sau învățarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]