185 matches
-
o diplomă sau așa ceva!“. Dar toate îndemnurile rămâneau fără rezultat și, pentru a se convinge singură de imposibilitatea unui astfel de plan, Gabriel ținea să fie toată ziua ocupată. Îi plăceau treburile gospodărești. Îi făcuse plăcere să pregătească și să deretice camera Stellei și să-i aranjeze o vază cu narcise. Existau trei dormitoare la Como, două de dimensiuni mijlocii și unul micuț. Adam ocupa dormitorul mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul, și în cele din urmă îl lăsă cum era. Coborî în camera de zi. — Judy, ai ceva împotrivă dacă-mi mai las valiza aici? Lucrurile mi le-am strâns. Vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singurătatea Lui e fără îndoială tristă ca toate singurătățile”. Marga Popescu tresări. O asemenea vorbire nu mai auzise până atunci și se întrebă, aproape înspăimântată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gândi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gândurilor, dar căldura după-amiezii de vară îi moleșea, voința că rămase întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întrebă. El continuă să stea nemișcat, privirea lui venea din încremenirile timpului, acele secvențe uitate, ce rămân în memorie din marea mișcare a materiei. Părea din altă lume. Era el și parcă nu. Ea se ridică în picioare începu să deretice un minut, două, așa ca să se afle în treabă, apoi trecu în dormitor și la urmă în salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stângace a burgheziei, imitând la începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci încă paralel, copie și aceasta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și, în loc de „noapte bună”, șopti zâmbind: - Ce bine când doctorul îți spune că nu ai nimic! Nu-i așa, domnule judecător? De data asta nu mai accentua ironic pe ultimele două cuvinte. A doua zi dimineața (mă trezisem mult înainte, dereticasem în amândouă încăperile, deschisesem ferestrele), o auzii pe treptele de la intrare (fiica ei rămăsese la vorbe cu doamna Pavel) bătând apoi la ușa masivă ce era întredeschisă: - Bună dimineața, îmi spuse râzând, în momentul în care mă ivii în canatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă minți vreodată! Știi că minciuna ucide sufletul! Dacă unul din noi spune celuilalt chiar și cea mai mică minciună, n-o să ne mai Întîlnim pe lumea cealaltă! Apoi Vic plecase pe neașteptate de acasă, iar Christina se apucă să deretice În camera lui. Uneori Îi plăcea să atingă obiectele pe care le folosea el și, ca să-și ofere un prilej, Începea să-i calce lenjeria sau facă ordine și curățenie, mai Întîi În camera lui Kiki, apoi În bucătărie, apoi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cîteva minute mai devreme. Avea impresia că știe precis ce ar urma să facă, senzație care Îi procura, la rîndul ei, o mare Încredere În sine. GÎndurile i se Înșiruiau Într-o ordine reconfortantă. Mintea Îi era ca o cameră dereticată de curînd, bine luminată și cu puține obiecte. Se aflau acolo niște eprubete Înșirate pe mai multe stative, ordonate, la rîndul lor, pe mai multe etajere și pregătite În orice moment să-și ofere prețiosul conținut, În vederea subtilelor operații alchimice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ceilalți, se lăsa copleșit cu adâncă plăcere de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de zece-unsprezece ani, premianta clasei, scrie fără să facă nici cea mai mică greșeală de ortografie sau gramatică: „Eu, când este Ziua Femeii, mă trezesc devreme, Îmi fac singură patul. Ofer mamei mele un buchet de ghiocei. O ajut la dereticat. La bucătărie curăț cartofii și morcovii. Mama cântă. La prânz, tata este fericit. Mâncarea Îi place mult și mama Îi spune că și eu am ajutat-o. Tata este și mai fericit. Eu sunt cuminte toată ziua. Seara, o ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucătarul meu- un mahomedan - le-a gătit, desigur, cu multă repulsie, căci nu fusese halal, adică ucis În numele lui Dumnezeu, lăsând să i se scurgă sângele, ci a murit când sângele era Încă În organism. Oricum Însă, cel ce-mi deretica prin casă, un bangee din casta paria (Pariah), le mânca cu lăcomie, devenind deosebit de corpolent din pricina acestor bucate. Sfat pentru toate cazurile de mușcături ale animalelor veninoase tc "Sfat pentru toate cazurile de mușcături ale animalelor veninoase " Următorul caz poate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe atunci în zonă. Mătușa mea afla de pe la cunoștințe și tot ceea ce se găsea de lucru, surorile mele executau. Făceau ordine prin case. Sora mea care trăiește la Brașov era foarte ordonată și toată ziua spăla pe jos, spăla geamuri, deretica, era un fel de fată în casă la mătușa Lucica. C. I.: Muncile acestea erau contra cost? Primeau bani surorile dumneavoastră? R. R.: Nu, pentru curățenia pe care o făcea la mătușă nu ne-a luat chirie. Chirie am plătit
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
eroului uranian cu un monstru htonian. Comentând basmele unde apare numele Pipăruș Petru, Simion Florea Marian arată că acest erou provine dintr-un fir de piper care a sărit jos de pe masă sau din alt loc, pe când nevasta mătura sau deretica prin casă și nu peste mult timp, naște un băiețel, Piper sau Pipăruș. Un caz deosebit este relatat Într-o narațiune sugestivă: Poveste cu-mpăratu care n-avea copii. Rămas fără nici un copil, Împăratul ale cărui trei fete au fost răpite
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
basme, unde o băbuță și un moșneag își duceau traiul, culcându-se o dată cu găinile și sculându-se la cântatul cocoșului. În casă, pe unul din pereți, aceleași cusături în arnici roșu și negru care reprezentau un interior cu o gospodină dereticând. O știam de când deschisesem ochii, pe ea am învățat să silabisesc, înainte de a merge la școală: „Curat și bine aranjat,/ Faci din colibă un palat”. Am zâmbit. Palatul e în sufletul nostru; și tot în sufletul nostru și grajdul iadului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
baie sărată la picioare înainte de culcare, că parcă-i puțin răcit, și-am plecat. A două zi, vineri, tata s-a sculat mai devreme, a altoit un cireș, se plimba prin grădină, tăia crengile uscate ale pomilor, în timp ce soția mea deretica prin casă. Seara s-a culcat liniștit. Sâmbătă a ieșit iarăși în grădină, a admirat ghioceii și zambilele înflorite, până aproape de amiază. Atunci a intrat în casă și i-a spus soției mele, la care ținea foarte mult: Ia să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind un foc de vreascuri în cămăruța roșie, dar coșul s-a apucat iar să fumege. Am dereticat și am făcut curățenie în casă. Ce satisfacție extraordinară îți procură curățirea diverselor obiecte! (Să fie o satisfacție legată de simțul proprietății? Presupun că da.) Am măturat holul și scările. Am spălat plăcile mari de gresie din bucătărie (foarte mulțumitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
revenit, în tăcerea istorică ce se așternuse peste planșetă, Horvath și-a privit ca o stană de piatră gustarea. În minutele care-i mai rămăseseră nu avea cum să pună toate la locul lor, chiar să fi vrut. Cât despre dereticat și digestie, nici vorbă. De-atunci, n-a mai vorbit niciodată cu Pațulea. Dar nici Pațulea n-a mai fost același. Iar eu încălecai pe-o șa și vă spusei povestea așa și-așa! Iubirea În dimineața în care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
le vor fi obținut În timpul prizonieratului fiului meu. Iar mai acum un an, când asistam la Înmormântarea unui prieten, le-am văzut intrând, cu suflete pioase, În mausoleul lor de la Bellu Înălțat cu bani mulți și În care ele Își deretică, Încă din vreme și În viață fiind, repausul și amintirea eternă. Am cunoscut și eu pe una din obișnuitele acestor case de ren dez-vous - dar nu ca client al ei, ci ca prietenă a casei mele. Rozina era o fată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în societate și chipul de a-și mobila locuințele prezintă contraste la fel de surprinzătoare ca echipajele și costumele descrise mai sus. Auzi vorbindu-se franțuzește și vezi toalete occidentale, dar și fumători de ciubuc lungiți pe divane sau țigani zdrențăroși care deretică prin casă. În septembrie 1837 descindea în București Ion Codru Drăgușanu: „Iacă-mă în Babilonul României. Nu-ți scriu figurativ, ci deplin în sens leterale. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și combinațiunea cea mai bizară den toate.“ O
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
i-am zis să vină a doua zi la mine. Tipa a acceptat fără să stea pe gînduri. între plecarea părinților și sosirea trenului cu care venea ea erau doar vreo două ore, timp în care, în mare fugă, am dereticat prin casă și am dosit lucru rile care dădeau rău în peisaj (am dus într-un dulap de pe balcon un ibric ruginit din baie, cîteva borcane nasoale de sub chiuveta de la bucătărie, sticla cu apă oxigenată a maică-mii din toaleta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai dormisem de patru nopți decât cel mult câte două ore, dar nu mai aveam decât o singură dorință: să plece odată. Un strat gros de praf acoperea ce mai rămăsese. Și atunci altă clacă: unele semnau cărți, altele măturau, dereticau și aranjau ca după mort. Îți dai seama: cinci camioane cu cărți în fața casei; studenții care treceau pe acolo, ieșind de la Universitate - am auzit că erau persoane care plângeau -, șopteau: „Confiscare... biblioteca lui L[ovinescu]“. În noaptea acelei blestemate zile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și-a dat seama cât de încurcate sunt treburile casei. Cât de harnică este mama. Și, în fiecare dimineașă, înainte de a pleca la școală, Adriana rânduia totul în casă. Într-o zi, când se întoarse de la școală, își găsi mama dereticând prin casă. Sărutând-o, abia a putut să-i șoptească printre lacrimi: Ce greu e fără tine, mămico! Vocabular: vrafuri: unele peste altele; dereticând: orânduind lucrurile; Întrebări. Copilul cel isteț după Petre Ispirescu A fost odată un om care rămăsese
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Adriana rânduia totul în casă. Într-o zi, când se întoarse de la școală, își găsi mama dereticând prin casă. Sărutând-o, abia a putut să-i șoptească printre lacrimi: Ce greu e fără tine, mămico! Vocabular: vrafuri: unele peste altele; dereticând: orânduind lucrurile; Întrebări. Copilul cel isteț după Petre Ispirescu A fost odată un om care rămăsese la bătrânețe singur cuc. Urâtul singurătății nu-l lăsa în pace și el hotărî să-și ia un copil. Plănui să ia de suflet
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cu profilul privilegiat al suveranității, ci are ocupații casnice prozaice. Viziunea aceasta, tipic românească, dezvăluie un imaginar arhaic senin, în care instanțele superioare nu timorează, ci copiază realitatea cunoscută de țărani: Dumnezeu și Sfântul Petru sunt niște moșnegi vorbăreți, zânele deretică, împărătesele mătură prin casă. Viziunea animistă din spatele încăpățânării bobului (subliniată la nivel morfologic de adverbul iară) se dezvăluie din atitudinea calmă a împărătesei confruntate cu așa un incident. Nici măcar sarcina apărută din senin nu provoacă frisoane, mentalul tradițional este familiarizat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică denotă acceptarea stării de crisalidă, pentru captarea forțelor specifice sacrului și, în același timp, creează la nivel narativ pretextul „salvării” și aducerii în social, ca mireasă aleasă a eroului civilizator. Naramza, fecioara cu nume de rod, deretică pe ascuns în casa zmeilor, ba chiar le pregătește și masa. Surprinsă într-un târziu de mezin, ea devine sora zmeilor, care construiesc pentru ea o casă suspendată, heliotropă. Casa solară apare în Cântecul Lioarei ca spațiu formator feminin: „Ieste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]