450 matches
-
ceremonie menită a trezi energii profunde, cum era odată actoria în vremuri nobile, azi nu a mai rămas decît aparențele unui delir histrionic. Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet. Li s-a inoculat atît de adînc
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
în exil s-a suferit. Doar ei, acolo, au dus răul”. Sau, și mai răspicat, ea notează că intelectualii „devin conformiști pentru avantaje minore, când își puseseră, mai înainte, cariera - dacă nu chiar viața - în joc, refuzând să cedeze complet. Deriziunea mi se pare a acoperi totul; e în mine atâta fiere năclăită, încât tot ce-am putut face sau năzui se despoaie de orice valoare”. Privirea ei rămâne una „clinică”, ca la Glucksmann, încurajânduse că, scriind în agende, trăiește „aparența
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
creației îmi evocă simplitatea și viteza pe care, mai târziu, le-am identificat la un mare tenisman — Roger Federer. Mircea Nedelciu știa să facă orice: și construcție narativă, și dialog, și parodie, și subminare textuală, și analiză, și asumare a deriziunii pe care tocmai o exersase pentru a pune între el și lume un solid zid protector / despărțitor. În perioada în care ne-am înhămat, alături de Adriana Babeți, la scrierea romanului Femeia în roșu, am descoperit nu doar un extraordinar partener
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
și de stilistica lor individuală, cei șase artiști au în comun un orizont spiritual profund și o conștiință artistică de tip creator, afirmativ sau, altfel spus, o conștiință din care lipsesc deopotrivă scepticismul în fața lumii vizibile și denunțurile revoltate în fața deriziunii cotidiene. Și tocmai aceste dominante au fost valorificate firesc la întîlnirea lor cu peisajul Munților Apuseni și comunicate nemijlocit în spațiul expoziției. Fără a face eforturi speciale de adaptare la "model", în sens strict la peisaj, dar și fără să
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
de plăcere care nu angajează la nimic, iar prietenia ca pe cel mai sfînt lucru din lume". Dar cu osebire savuroasă ne apare o descriere burlescă a unui alai nupțial similicanin, fixat în apa tare valahă a unui amestec de deriziune și parșivă consimțire, demn de pana lui Mateiu. Steaua balcanismului se aprinde în atmosfera unor atari rînduri, risipind asupră-le sclipirea-i echivocă: "Și atunci, unde să mai găsim sau să mai fie cu putință spectacolul sută în sută de
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
bazar îl ajută să descrie odiseea de mucegai sau rapsodia de "cuvinte potrivite" din universul arghezian". Ca și: " G. Călinescu a făcut, incontestabil, mult pentru cîțiva dintre clasicii noștri. Nu e mai puțin adevărat însă că ispita caricaturii și a deriziunii îl stăpînesc pînă la grotesc. Cine, în afară de G. Călinescu, va mai putea vedea în Ion Creangă un "Cațavencu moldav"?". Sau: "De data aceasta nu ne mai aflăm în fața unui simplu "caz" Tudor Arghezi. Ultimul său act întrece cu mult întreaga
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Luminoasă, versuri ce respiră romantism suav, ca în poemul de iubire dedicat Aidei: "o clipă de abundență a ființei/ reînnoite de pulberile senine ale primăverii/ pe spinarea viselor iubito/ în rochița tandreții de vata de zahăr", dar și ironie, și deriziunea banalității: "aici e necesar/ să ai nume leafa nevasta/ niciodată câine tobe metafizice/ poeme balcoane ermetice". Într-un univers citadin, uneori alienant care îți dă senzația că "apocalipsa s-a inventat în vatra luminoasă", un spațiu în care poetul vede
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al zilei de astăzi, Traian Coșovei scrie în metaforele deriziunii despre temele mari ale morții și alienării, punându-le punct: "E și viața asta un mod de întrebuințare". Mahalaua de azi pe mâine. Poeme trăite, Dan Mircea Cipariu și Traian Coșovei, Ed. Vinea, București, 2000, prefață Nicolae Țone, 96 pag
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de d. Grădișteanu, care, din spirit de polemică, îl numește pe Eminescu în deriziune genial?"11). Același Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi, afectat, părea vesel, în timp ce Eminescu "rîdea cu indiferență", fără să-i acorde vreo importanță. Maiorescu administrează o
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume, din "vara cu miros de beton/ mai rece ca ochii pasărilor". Epitaful are un lexic ce trece în poezie prozaicul și grotescul într-o explozie a deriziunii totale: Aici zace/ Bodnaru Adrian/ cel ce/ după Hristos/ în nouă sute nouăj' nouă an/ ca-n Rubens/ de frumos/ a vomitat/ cu fratele Tremens/ pe un/ tonomat." Mizând foarte mult pe aspectul grafic, volumul de poezii al lui Adrian Bodnaru
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
și triști/ Și alergii diverse la turiști// În labirintul păcii ce se-așterne/ Iști fețe mohorîte, rele, terne,/ Roboți de stradă asmuțind secrete/ Alcovuri pentru diletanți și midinete" (Ființa mitologică). Pentru a-și sublinia procedeul, autoarea își azvîrle nu o dată deriziunea asupra personajelor Olimpului, victime tardive ale unei demistificări operate cu programatică statornicie, ca o exasperare a antiidealizării: "În noaptea asta Pan cerșea în cer/ O linguriță neagră de piper/ Și apostolicele frunți cedară/ Prînz gratuit nebunului o vară" (Noaptea cărăușilor
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
literatură" în toate criticile aduse formalismului estetic de-a lungul unui secol care a fost pe rînd, în multe țări, democrat, dictatorial și din nou democrat. Chiar denumirea de formalism estetic preferată de dl. Nemoianu și de exegeza americană indică deriziunea în care tot ce se leagă de frumosul din artă, de ordine, armonie sau seninătate, e privit prin opoziție cu un presupus fond serios și utilitar pe care s-ar cuveni să-l posede arta. Aici mi se pare a
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
Gheorghe Grigurcu Spre deosebire de majoritatea poeților noștri născuți în anii '50, atrași de ludic, de zeflemea, de o deriziune în raport cu solemnitatea temelor existențiale (al cărei revers pozitiv ar trebui să-l constituie cultul realiilor umile, neglijate însă în temeiul cinismului conținut în ironie), Dan Damaschin rămîne străjer neînfricat - pe înaltul platou al marilor întrebări ale ființei și al retoricii
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
curată/ Spune-mi, servitoare bătrînă, ce era odată ca niciodată/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția cînd o să cînte cucul." Toate versurile predadaiste ale lui Tzara păstrează gustul frondei, menite să indigneze spiritul moral burghez. Apoi dadaismul său a supus deriziunii necruțătoare totul și toate, în această poezie putîndu-se detecta umorul iudaic (batjocura, ne previne Crohmălniceanu, întorcîndu-se asupra chiar a dadaiștilor, care numai de lipsă de umor nu pot fi acuzați). Iar curajul autoderiziunii caracterizează perfect umorul evreiesc, fiind propriu culturilor
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
azi, spune Negoițescu (dar putem spune și noi), "când asistăm la o ciupercărie de "generații", unanimiști, dadaiști, existențialiști, disperați, refugiați, tremurici, pistolarzi, bătrâni și tineri, 22, 32, 42, 72, 102 ș.a.m.d." Înainte de a se dezlănțui polemic, luând în deriziune pășunismul și reacțiile la scrisoarea grupului lor către Lovinescu, Negoițescu face o declarație de atașament la programul revistei "Saeculum" și subînțeles, la orientarea lui Blaga. Eram la începutul anului 1944, cu un an înaintea apariției "Revistei Cercului literar" de la Sibiu
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
tineri, de seama lui, habar n-au și nici nu-i interesează ce au însemnat cu adevărat blestemul comunist, securitatea, turnătoria, iar părinții lor - unii vinovați, alții rușinați - nu vor să pornească pe drumul Damascului. Păstrînd și chiar punctînd limitele deriziunii unei situații aproape banale, ordinare, regizorul dezvoltă filonul demenței, al patologicului introdus de Kovacevic în piesă. Pendularea între normalitate și boală, deraierile schizoide din societatea comunistă, suspiciunile și ambiguitățile de tot felul, conviețuirea victimelor cu torționarii, nasc în cea mai
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
o iotă din vîltoarea unui monolog fără sfîrșit? Nu-i nimic. Nu-l întrerupe! Îi poți domina prin simplul fapt că ploaia de vorbe cade cu picături mari, grele, îi lovește în cap, îi năucește. Și nu se oprește. Ridicolul deriziunii e fără margini. Un ochi al meu rîde, celălalt plînge. Cine este adevăratul clovn? Actorul Bruscon este în turneu și dă năvală cu trupa lui, una și aceeași cu familia - soția, fiul, fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie, parabolă, eseu - acestea sunt invariantele romanului lui Ion D. Sîrbu (poate cel mai curajos roman politic despre alienarea societății românești sub totalitarism) și ale unei întregi direcții din proza secolului al XX
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
unul. Nimic fără cauză în aceste popasuri pamfletare ale scrisului blagian. Că atitudini personal ostile l-au incitat pe gânditor, ne-o spune finalul "notei" critice Neopozitivismul, unde este interogat direct adeptul acestei orientări, unul care îndrăznise să ia în deriziune o idee din Spațiul mioritic, printr-o nepermisă exagerare. În cel de-al doilea și ultimul an al revistei "Saeculum", simetric, Blaga revine la subiectul prim, poziția revistelor teologice față de scrierile sale. Contestatarul teolog cunoscut este vizat prin ricoșeu, prin
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Multe întrebări se referă la termeni de specialitate - așa-numiți tehnici - a căror cunoaștere ori ignorare nu dovedește nimic. Dacă nu ești marinar, de ce trebuie să știe ce este santina? Alte întrebări se referă la domenii pseudoculturale și împing spre deriziune necesitatea de a fi informat a concurenților. La ce folosește să știi cînd s-a născut conducătorul unei formații efemere de muzică hip-hop? E imposibil, în aceste condiții, să legi mărimea sumei obținute de cultura generală a concurentului. Unii abandonează
Jocuri și concursuri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16138_a_17463]
-
fluide în căutarea formei, iar autoritatea, pretutindeni prezentă, este când omnipotentă, când paralitică, izbânda scapă fatal printre degete prudentului Plagamat, așa cum între parteneri, actul dragostei pendulează între coșmar și extax, iar între semeni nici un sentiment nu prinde temei, în tentația deriziunii și sub imperiul imediatei materialități. Indiferent la care din etaje, viața în craterul săpat de meteorit își consumă nefirescul și nefericirea ce nu poate fi, până la urmă, mascată. Mesajul auctorial, la finele spectacolului, este, desigur, un avertisment. Caricatural, fantast, nervos
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
prin cercuri concentrice”, publicistul George Bodea a afirmat, printre altele, două fraze pe care le-am reținut pentru că erau în deplină concordanță cu o anumită latură a convingerilor mele: „Ce se spune în raportul Comisiei Tismăneanu a căzut demult în deriziune”... „Cine mai are chef de condamnarea comunismului?”... Este, îmi permit să afirm, fără intenția de a vă abate atenția ori de a vă influența în vreun fel, un ceva foarte asemănător cu așa zisa importanță a „Legii lustrației”, lege promulgată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe. Când totalitarismul sucombă și pericolul reactualizării lui este îndepărtat, cu totul abstract (situația din prezent), ironia și autoironia, critica și autocritica, persiflarea, deriziunea au feu vert. N-aș vrea să verific cu tot dinadinsul valabilitatea acestei foi de parcurs, așteptând o altă epocă de gheață, cu noi mitizări și curente spirituale subterane. E suficient să spun că, așa cum i-a integrat pe Maiorescu
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
aluziile literare, chiar și la Homer (481). Aici, lui Sorescu i se reprimă intertextualitatea. Omul "nou" nu trebuia să citească din Sorescu despre felul cum se desfășura autocritica în faza primă a comunismului românesc (483). Ori să ia în râs deriziunea criticii în epocă (484). Nici terapia prin înjurătură - expresia "populară" emisă de Tudor Frățilă: "să mă pupe-n cur" - nu poate trece din viață în carte (469). Comunismul naționalist depășise comunismul internaționalist, dar esența (in)justiției rămâne bine camuflată. E
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
un adevărat expert în captarea lectorului: masculin sau feminin, niciodată neutru. Notațiile lui sunt aproape totdeauna expresive, umorul de situație și de limbaj e mai mereu prezent; dar, dincolo de aceste proiecții pozitive ale scrisului său, autorul-personaj câștigă partida prin autoironie, deriziune de sine, implozie controlată a propriei imagini. Lectorul, fie el naiv sau experimentat, se simte flatat. În loc ca scriitorul pe care-l citește să-și construiască un soclu pentru impunătoarea statuie (el însuși), ori chiar să-și comande una și
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]