101 matches
-
-le. Numindu-se Iovius, împăratul voia să ara-te că fiind fiul lui Jupiter domnea și conducea Imperiul, în timp ce augustul Maximian, numit Herculius era executorul. O asemenea atmosferă sacralizată nu putea să nu intre în conflict cu spiritualitatea creștină, care desacralizase orice putere umană și demitizase orice om, solicitând respectul pentru fiecare om, indiferent de națiune sau condiție socială. În anul 295, tânărul creștin Maximilian, înrolat la Theveste, în Africa, se împotrivea prestării serviciului militar refuzând sacramentum militiae și aducând pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imaginat că personajele cărților de povești, ar fi părăsit pentru o zi paginile și ar fi invadat străzile unui mare oraș, ai fi avut cumva în parte imaginea acestei nunți cu adevărat regale. Păcat numai, că vederea personajelor reale a desacralizat ceea ce aveam noi în închipuire, de pe când ne spunea bunicul povestea împăratului Roșu. Pe atunci vedeam cu ochii închipuirii, prinți cu bucle de aur și prințese diafane în rochii vaporoase, care de abia atingeau pământul, în trăsuri de aur, înconjurați
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Astfel s-a creat o breșă pe unde au pătruns multe rele. Comportamentele au deviat într-o zonă inspirată de egoism și de lăcomie, de spirit mercantil și grosier materialist, modelele au devenit mai mult decît precare, societățile s-au desacralizat ș.a.m.d. Legea omului a înlocuit Legea lui Dumnezeu, ceea ce a umplut tribunalele de nemulțumiți și spitalele de alienați. Societățile noastre sunt grav bolnave, grevate de mentalități idolatre. Ce le lipsește este spiritul, duhul inspirator și o masă critică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mult, în fel și chip, despre atentatele din Franța, de aceea nu voi repeta clișee, dar cîteva opinii am și eu. De pildă, eu cred că așa-zisul Califat islamic este o realitate ireversibilă. Apoi, mai cred că societățile occidentale desacralizate pînă la impertinență creează un gol spiritual pe care tind să-l umple numeroasele lor comunități musulmane, provenite din țări pe care le-au exploatat încă din epoca colonială, ai căror tineri numeroși nu prea au alternative la emigrație. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Crăciunul anului 1950, de pildă, va fi conceput de reeducatori ca o ceremonie de ingerare a excrementelor și ca o „corală satanică”, prin intermediul unor colinde scabroase 28. De Bobotează se Înscena, de asemenea, o ceremonie satanică, În cadrul căreia botezul era desacralizat, iar urina era pe post de aghiazmă 29. În Duminica Floriilor era mimată intrarea lui Hristos În Ierusalim: o victimă era silită să joace rolul măgarului ( În patru labe), iar o alta rolul lui Hristos călare. Paștele anului 1951 va
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
-a fi atât de fierbinte/ Dar sunt mai singur ca-n ziua nașterii mele, morții mele." În volumul " Edenul de piatră" rămâne un dezrădăcinat, și făpturile grațioase Isus, îngerii, arhanghelii, existente și în celelalte volume apar în procesiuni dimensionate apocaliptic, desacralizând universul: "Îngerii mor,/ și cad pe acoperișuri". Poetul rămâne să tânjească după golul pur al câmpiei veșnice, iar casa pe care o tot invocă este undeva într-un "Eden de piatră", peste acoperișul căruia cad și se zdrobesc îngerii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu iartă:/ El șarpe doarme în gol și mușcă din Isus". Se reînvie un univers biblic, unde, ca și la Lucian Blaga, sfinții mor și universul se desacralizează. Viața devine înșelăciune și păcat, de aceea și preoții în altare acceptă păcatul: "Și preoții stăpâni din marmor întristat/ au fost privit la dulcele păcate/ ș-au plâns și râs cu ochiul vinovat". Universul balcanic ne trimite la Anton Pann
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu ar fi produsul fanteziei lui Ulisse, ci invenția troienilor înșiși, orgoliul lor de a-și pregăti singuri înfrângerea". Fiecare poartă în sine, vrea să spună poetul, "calul gând" al prăbușirii lui, instrumentul eșecului"7. Cu alte cuvinte, Adrian Păunescu desacralizează miturile, ce rămân niște povești posibile, dezbrăcate de exemplaritate pentru condiția umană. Ni se pare că Adrian Păunescu trăiește realul, posibilul, încărcat cu universul lui de povești, mituri, tradiții și credințe atât, cât și cum convine stării lui spirituale. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Între acestea se stabilește o anume organizare dinamică, mereu provocatoare, mereu semnalând ideea de nou datorită contrastului care echilibrează intenționalitatea discursului. Și totuși, în orice comunitate, societate, curent sau grupare culturală, există un fel de denivelare de discursuri: unele se desacralizează și intră în uzul dezorganizării cotidiene sau dispar odată cu actul enunțării lor; altele rămân persuasive doar în registrul nonliterar sau metaficțional și "stau la originea unui număr substanțial de acte de vorbire care le reiau."4 2. Personajul categorial, personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
analiștilor. Întâlnirea celor două profesii va genera cultură. Întâlnirea dintre Marilyn și Greenson, prin incompatibilitate și transfer de roluri, va genera romanul lui Michel Schneider, un masiv montaj de scene și cadre alerte, menit să ancheteze, să reconstituie și să desacralizeze totodată un mit (de cele mai multe ori bizuindu-se pe mărturii și declarații publice).Un roman de investigație, un roman-eseu dar și un roman frescă, argumentul fierbinte fiind relația imposibilă dintre două celebrități care au sfârșit prin a dori să-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea de propria țară, confiscată de clișee rasiste, febra războinică și brutalitatea poliției politice. Scepticul religios nu ezită, vizitând celebra localitate Fatima, să desacralizeze un loc geometric al miracolului credinței, destituit de promiscuitatea cerșetoriei, a publicității și a simulacrelor frauduloase. Saramago nu-l uită nici pe celebrul profesor Unamuno, în a cărui binecuvântare a franchismului citește un tipic gest de trădare și colaboraționism. Roman
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să o sacralizeze, să o Înalțe către sublim, către staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher, În materialitatea cea mai normală, către staturile pragmatice ale existenței. Una este apolinică, cealaltă este dionisiacă. Două terapeutici converg către fată. Una este terapeutica ascensională, cealaltă este una descensională. Luceafărul eminescian. O interpretare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
este o reprezentare modernă, mult mai evoluată decât agora antică, decât bâlciul medieval și celebrul carnaval ca modalități de distracție populară. Dar, spre deosebire de Disneyland, spectacolele comice din cadrul carnavalului își găseau un corespondent în realitatea pe care o subminau sau o desacralizau în mod conștient. În studiul său Rabelais și lumea sa, Mihail Bahtin face o excelentă analiză a carnavalului în general, dar în special a carnavalului medieval, după cum este ilustrat de Rabelais în Gargantua și Pantagruel, referindu-se la "o a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o inspiră, sau ar trebui să o inspire, discursul religios și aspectul de-spiritualizat al sacrului. Folosesc despiritualizat și nu profanat întrucât doresc să subliniez că, prin acțiuni umane, sacrul nu poate fi atins înlăuntrul său, deci nu poate fi desacralizat, ci doar dezbrăcat de haina sacră pe care, prin cult, o poate reîmbrăca (cazul Tanacu, indisciplina clericală); 6. discursul religios-mistic, în care reprezentanți ai laicatului sau ai clerului așează în paginile ziarelor, prezintă prin intermediul televiziunii sau al blog-urilor, aspecte ale
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ce o inspiră sau ar trebui să o inspire discursul religios și aspectul despiritualizat al sacrului. Folosesc despiritualizat, și nu profanat întrucât doresc să subliniez că, prin acțiuni umane, sacrul nu poate fi atins înlăuntrul său, deci nu poate fi desacralizat, ci doar dezbrăcat de haina sacră pe care, prin cult, o poate reîmbrăca. Acest despiritualizat vizează și aspectul de refacere a spiritualului, respectiv pentru spiritualizat. Sacrul este prin sine spiritual, însă prin mecanisme umane de profanare își pierde, doar în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
care au adăpostit peste un mileniu și jumătate sfinte moaște, pentru ca, la momentul în care Dumnezeu a dorit, ele să iasă la iveală și să resacralizeze spațiul. Deci, în timp, sfințenia nu a fost nicio clipă distrusă, dar a fost desacralizată. Ca factor desacralizant, omul este chemat și el, la un timp pe care Dumnezeu îl îngăduie, să refacă, fie în el, fie în spațiul acordat lui, spațiul sacru. Astfel și discursul religios al sacrului despiritualizat vizează, pe de o parte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Din tinerețile mele, multe patimi se luptă cu mine", satirizat în forma " Din tinerețile mele multe paturi se rupseră cu mine", duce involuntar la o repetare mentală sau la o perturbare a rugăciunii, care de multe ori este de nedorit, desacralizând astfel gestul ritual al rugăciunii. IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ " Ceea ce contează este să vedem în omnipotența obsedantă a mediaticului un adevărat simptom de criză. În procesul destul de van pe care democrația îl instruiește neîncetat împotriva mass-media, propriul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
scurtă sau mai extinsă, în legătură cu relațiile de putere ce funcționează în mediul lor particular de interacțiune și/sau într-un mediu mai larg, al structurilor sociale și politice în care sînt situați participanții. O sferă publică are efectul de a desacraliza relațiile de putere, este mediul vital în care se rostesc pe față tabuuri, se deconspiră fraude, se iau atitudini, se inițiază dispute, se induce diffidenza (Eco), se zguduie lumea, împiedicînd-o să adoarmă. Sferele publice de acest fel nu apar niciodată
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
transformă pentru a mijloci întâlnirea dintre cele mai vechi nevoi umane cu cele mai noi circumstanțe. În orice caz, puterea credinței este cea mai puternică magie"310 și care dă forță și valoare sacrului. În foarte rare cazuri, simbolurile se desacralizează pentru a dobândi o utilitate la nivel social. Crucea, spre exemplu, este un simbol universal al creștinismului, ale cărui semnificații nu depind de spațiul în care este prezent și care redau o multitudine de interpretări, răspund unei infinități de nevoi
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nevoii de măntuire. Ele trebuie să fie privite mai întăi în sensul unor căutări disperate ale izvoarelor prime ale ființei umane. Chiar dacă Nietzsche exagerează, strigătul său rămăne la fel de obscur pentru suflete, în timp ce pentru fondul cultural și religios al unui Occident desacralizat prin raționalizare, apelul său este tratat cu repulsie și aroganță în stil de inchiziție și de martiraj. Chiar dacă Nietzsche va mai fi blamat, chiar dacă va continua să fie condamnat în numele credinței, chiar dacă aceia care o fac au dreptatea lor, eu
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
cosmici care pârjolesc omul. Am ceva în plus față de Dumnezeu : frica. La Judecata de Apoi trupurile noastre vor fi judecate în contumacie? Iisus a fost condamnat ca eretic. Pentru că a venit cu altă credință față de cea oficială. Sentimentul religios se desacralizează. Coboară spre spectacol. Transformarea gândirii celorlalți o pot face : religia - prin convingere, politica - prin forță. Cotropitorii se legitimează, de regulă, prin soli ai unui Dumnezeu. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. Dumnezeu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altele nu. Cele dintâi sunt numite uneori "sacre". Pentru noi, sacrul există oriunde imaginea se deschide spre altceva decât ea însăși. Imaginea ca refuz al celuilalt și chiar al realității apare în forță odată cu această eră a "vizualului" care a desacralizat imaginea prefăcându-se că o consacră. Deschiderea imaginii în era artei încă ne expunea unei transcendențe, înțelegând, prin acest cuvânt-capcană, nici mai mult, dar nici mai puțin decât independența motivului și libera sa recunoaștere mai întâi de către artist, apoi de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a absurdului. Literatura, știința, cultura, civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt mai mult
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnul crizei, poate fi considerată o „cultură a crizei”. Criza este, în primul rând, a omului modern. Literatura nu face decât să oglindească această stare de fapt. Ortega y Gasset, în Dezumanizarea artei, vorbește despre „criza omului în lumea modernă desacralizată”, iar trăsătura definitorie a artei „noi” sau „moderne” este dezumanizarea. Criza omului a început însă mai devreme, odată cu „moartea lui Dumnezeu” anunțată de Nietzsche. Moartea lui Dumnezeu și moartea omului (ambele metafore sugerând prăbușirea umanismului sub influența nihilismului) sunt strâns
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]