436 matches
-
Ei, pe naiba! se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am energia să fac lucrul ăsta. Și de ce aș face-o? -Ai dreptate, de ce ai face-o? răspunde Plăcințica absentă. Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i s-au terminat fisele. Alături, la ghișeul de informații, un ceferist răspunde mereu la telefon că toate trenurile merg normal. Aura scoate o plăcintă din geantă și începe s-o mănînce, bucuroasă că a rămas singură în compartiment. Își descalță pantofii și-și întinde picioarele pe canapea, strîns lipite, aproape încordate, așa cum stă pe pat seara cînd citește și-l simte pe Radu apropiindu-se, știind că mîna lui, pornită într-un gest de atingere, se va plimba în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă ăsta-i esențialul." *** " Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor? De ajuns. Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar face. Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns din partea "soției tovarșului Săteanu". "Nu trebuia să-l refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi le-a descălțat Mihai?! Nici nu mi-am dat seama... Doar sărutul lui... Ce nebunie! și-acum mă furnică pielea pe coapse... Doamne, cred că Theo ne-ar ucide pe amîndoi dacă... Ba... Deseară, cînd o să afle de la mine și de la mama adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu folosise în fișa lui termenul blestemat de „psihosomatic“. Dar pentru toate există un început. — Bine, prietene; în cazul ăsta, suie-te pe masă și hai să vedem despre ce e vorba. Bull făcu exact cum i se spusese. Se descălță și se întinse pe o parte pe masă. Își ridică picioarele și își lăsă capul cu păr de culoarea ghimbirului pe învelitoarea de protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care s-au transformat într-un alt munte înalt, ce stă parcă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din puteri și se rupea în pârâiașe funcție de geografia cartierului și de locurile de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
însoți ca niște umbre, Flint s-ar putea să fie prea orb ca să piloteze, dar se va afla acolo, în carlingă, cu tot ce a învățat la aviație. Aici, în cabina de piele a Gulfstream-ului G550, Flint s-a descălțat de cizme, și unghiile de la picioare îi sunt încă rozalii ca sfârcurile, din cauza ojei. Încă se mai simte o notă de Chanel No. 5 amestecată cu mirosul de transpirație. Într-una din ultimele lor reprezentații, în orașul Missoula din Montana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem ceva. Și strigă, deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem ceva. Și strigă, deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încontinuu, cu disperare, să transpună în cuvinte admirația și fericirea pe care le simțea. Ernest râdea mereu, se învârtea în jurul ei iar la un moment dat se opri brusc și strigă: Scoate-ți pantofii! Unde mai auzise asta? Băiatul se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde. Cum nu era loc de un refuz, fata își scoase pantofii și-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei la nuntă rămăseseră neatinși, Avea de gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna, își luase papucii. Îl găsi afundat în fotoliu bătând cu degetele pe rezemătoare. Bună seara, doamnă, nu te așteptai să mă vezi, așa-i? Nu la ora asta, nu astăzi, dar știam că într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit să se cațere În măr. A reușit după mai multe Încercări și doar după ce s-a descălțat. În timp ce-și lega șireturile bocancilor, a văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va Închina această călătorie cât și discursul de adio pe care urma să-l improvizeze. Deschise ușa balconului În aplauzele mulțimii. 37. Gheretă visa că un șoricel albastru Îi rodea de zor un călcâi. Se trezi lac de sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre Occident trebuie să treci pe la Greci. Doar n-ai vrea s-o luăm spre est. Estul a venit singur peste noi, așa că-l știm. Mergem pe la ortodocșii noștri sârbi sau pe la cei de la Muntele Athos, pe urmă ne-om descălța. Pentru ocean ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ei, pe naiba! se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Zarizanca), ea încă nu a găsit tonul potrivit pentru a se exprima deplin și convingător. Aleargă în pantofii strâmți și cu tocuri înalte ai unui limbaj artificial, în loc să-și caute o încălțăminte pe măsură sau pur și simplu să se descalțe. Rica Venturiano, filozof Limbajul cotidian cunoaște o permanentă desolemnizare (și degradare, dar aceasta este altă poveste). Iată însă că unii autori ignoră preferințele publicului și folosesc în textele lor cuvinte ‹ mari, riscând să devină ridicoli. Printre ei se numără și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]