69 matches
-
venea să cred. Dintr-odată m-am gândit că mașina poate o să se întoarcă; că șoferul poate o să verifice dacă am murit sau dacă e nevoie să dea cu spatele peste mine. Poate aș fi reușit să arunc cu mâna descărnată peste acel cineva. Asta i-ar speria de moarte. Am încercat să mă ridic și am respirat îndurerată. —Sam, Sam, ești teafără? Sam! —Aaaaa! am urlat în stare de șoc. Corpul peste care stăteam întinsă pe jumătate a sărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
piramidă Într-un așa fel Încât cu greu Îi puteai așeza pe targă. Nu știam ce se cred, am Înebunit ori am nimerit Într-o altă lume În care voi avea aceași soartă...! Halucinația se produse instantaniu: grămada de schelete descărnate În număr de peste 60-70 de foste ființe omenești, erau În picioare cu mâinile - mai bine zis scheletele extrem de lungi Întinse către mine În timp ce ochii deschiși dar pierduți În fundul capului mă priveau cerând Îndurare și În același timp parcă Întrebau. “Dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Oțet să fie în inima dușmanilor. - S-au arătat semnele! repetă, mai tare, Simion. - Ce semne, tată-socrule? întrebă Stănică, cu intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele descărnate înspre barbă. - Domnul mi-a dat barba lui. - Mai bine te-ai fi tuns puțin, decât să stai în halul ăsta. - Eu să mă tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
viață încerca o formă care să i se potrivească... Milioane de piei încercau să umple trupuri dezgolite dezagreabil... Niciuna parcă nu se potrivea și ca într-un magazin second-hand, ca într-o paradă a umilinței, pieile umblau dintr-o mână descărnată în alta încercând să-și acopere dureros chipurile. Uneori, ochii nu se potriveau cu ferestrele tăiate în dreptul sufletelor. Alteori, oasele craniului împungeau ostentativ scalpul... După o muncă de sisif, piei și trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului cu palma deschisă, s-a uitat din nou pe fereastră, la cerul mov care se limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei bărbia, lăsând sunetul să se apropie, să intre în lumea ei de-acum ferită de dureri, ferită de neprevăzut și să răvășească din nou ceea ce de-abia se cumințise într-o visare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
liniște atât de pașnică și de indiferentă nega, cu ușurință parcă, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa și cerșetorii ei hidoși, paturile umede și putrede lipite de țarina bătătorită a spitalului din Constantinopole, bolnavii târâți cu cârligele, carnavalul medicilor mascați în timpul Ciumei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tejghelei; vâră polonicul în borcanul uriaș și-l scoate plin cu măsline mari, crețe și pline de ulei. Din cauza lor, vinul îmi pare acru, nu era un vin prea bun, oricum, iar eu ador măslinele astea. Una după alta, le descărnez sâmburii, pe care-i scuip. Mi se face gura pungă de la amestecul de gusturi. —Tu cu ce te mai lauzi, Davey? întreb eu. Sunt plină de sentimente umane în momentul ăsta, plină ochi, ca un pahar care așteaptă și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet. Văzu, pentru o clipă, o pată Întunecată la capătul unei alei Îndepărtate și știu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gaz de când lumea, scârțâia lung, și în prag se arăta mama pământului, a de-o 344 seamă cu timpul, Marghioala. Mai albise, te uitai prin ea: obrazul, cum e pergamentul. Nu mai vedea, dar de auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești? > - Eu, Chirița. - Ei, bată-te să te bată! Intră... Musafira se uita peste ulucile putrede în curtea largă, fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capodopera intră într-o cămașă mitologică. Pentru că ni se par naive, transformăm miturile în surogate. Ce popor și-a mai transformat oare constructorii în martiri? Și pe zei lingușeala îi gâdilă în mod plăcut la ureche. Mitologia este etajul incipient, descărnat de detalii, al istoriei. Să-i sărutăm în contumacie mâna lui Adam. El ne-a scăpat de plictiseală. Sisif - acest protomodel al spațiului carceral. În orice Penelopă stă la pândă o Xantipă. Ciobanul din Miorița nu putea să-și bareze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn. Își pipăise fața, încă neconvinsă că reintrase în realitate, carnea era amorțită și senzațiile nu corespundeau cu ceea ce vedea în luciul vitrinei. Abia apoi, după ce mersese la spital, înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al lui Ștefan: mi se răspunde că-i la azil! Să nu cred! Din casă, aud glasul ebrietat al lui Gicu: Tu ești, Bogdane? Intru: fiul marelui actor, în pat, în chiloți, între sticle goale de spirt. Picioarele îi erau descărnate. Mi se face rău. Fug, ca și cum m-aș salva... Bătrînul a supraviețuit, tînărului. Păcat! Urît apus de soare!... * 2001. După o premieră, la Timișoara, obișnuita petrecere din barul teatrului (aici am petrecut multe clipe minunate: ne întîlneam artiști de la Operă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de basm în care împăratul cel tânăr primise în dar pe tânăra împărăteasă, căprioară de argint, care și-acum "se despletea ca salcia de plâns". Natura participă la durerea mamei "frunza se lovește înduioșată, pietrele se macină sonor, ramurile se descărnează de fructe". Un sentiment blagian de liniște absolută încheie poemul: "Și de-atâta încordare și tăcere/ Iarba se aude înțepând bocancii/ și trecând prin piepturile celor șase". Poemul asimilează structura blestemului ce are, de-altfel, în literatura noastră, o străveche
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la această constatare: cultura actuală, pe un plan, este încă prea literară. Ea se cere reechilibrată în sens ideologic, sistematic, erudit-enciclopedic etc. Și, bineînțeles dacă nu chiar în primul rând în direcția sistemului de idei și filozofic. Idei reci, abstracte, descărnate de imagini și impresii. Ele sunt rezervația naturală a spontaneității, dar și a vagului aproximativ, a autenticității, dar și a micilor percepții superficiale, a sensibilității, desigur, dar și a emoțiilor fruste, needucate, adesea chiar rudimentare sau primitive. Este vorba, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu, cu oroare exagerată de simbolism, foarte analitic sub un unghi cu totul tehnic, dar fără dogmatismul profesorului. D. NANU Primele poezii ale lui D. Nanu (1873-1943) sunt în raza lui Eminescu, descărnat după formula Vlahuță. Poezia mistică, încercată mai târziu, e fără ingenuitate și vibrație. Din toată lirica lui D. Nanu (bun traducător de altfel din Corneille, Racine și Shakespeare) se desprind pentru antologii Ploaia de noapte, în care o aversă nocturnă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule; precum și de puterea ei destructivă și contagioasă. De aceea, în aceste spectacole, totul e redus la esență, vitalul, culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe micuța scenă din subsolul Teatrului "Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
divin și cel omenesc: Prometeu, răzvrătindu-se Împotriva regelui zeilor, vrea să-l Înșele spre profitul oamenilor. Fiecare din cele două grămezi pregătite de titan e o Înșelătorie, o cursă. Prima, camuflată de puțină grăsime, apetisantă, nu conține decât oase descărnate; cea de-a doua, sub pielea stomacului cu aspect dezgustător, toată carnea comestibilă a animalului. Zeus, În numele zeilor, va alege primul. El a Înțeles În ce constă cursa și dacă lasă să se creadă că va cădea În ea, este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt adunate Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră descărnate și lăsate În voia păsărilor de pradă. Defunctul are, de obicei, lucruri personale și hrană. Două orașe anatoliene, aflate Într-un stadiu incipient, prezintă un cadru cultual impresionant. În mileniul al VII-lea, Nevali Cori deține un complex de temple
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]