67 matches
-
gaz de când lumea, scârțâia lung, și în prag se arăta mama pământului, a de-o 344 seamă cu timpul, Marghioala. Mai albise, te uitai prin ea: obrazul, cum e pergamentul. Nu mai vedea, dar de auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești? > - Eu, Chirița. - Ei, bată-te să te bată! Intră... Musafira se uita peste ulucile putrede în curtea largă, fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru generarea alterității ipostatice și respectarea identității esențiale (mia ousia, treis hypostaseis), este icoana desăvârșită a interiorității transparente. Asceza umilește pulsiunea voinței de putere și evocă exigențele supreme ale participației în comuniunea de viață a lui Dumnezeu; participația nu este descărnată, ci antrenează corpul subiectiv care găzduiește bucuria și suferința. „Viața - spune Michel Henry - este faptul de a fi împreună ca atare, esența originară a oricărei comunități: faptul-de-a-fi-în-comun, precum și ceea ce este în comun. Fiindcă niciodată nu vom putea ști ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn. Își pipăise fața, încă neconvinsă că reintrase în realitate, carnea era amorțită și senzațiile nu corespundeau cu ceea ce vedea în luciul vitrinei. Abia apoi, după ce mersese la spital, înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de basm în care împăratul cel tânăr primise în dar pe tânăra împărăteasă, căprioară de argint, care și-acum "se despletea ca salcia de plâns". Natura participă la durerea mamei "frunza se lovește înduioșată, pietrele se macină sonor, ramurile se descărnează de fructe". Un sentiment blagian de liniște absolută încheie poemul: "Și de-atâta încordare și tăcere/ Iarba se aude înțepând bocancii/ și trecând prin piepturile celor șase". Poemul asimilează structura blestemului ce are, de-altfel, în literatura noastră, o străveche
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule; precum și de puterea ei destructivă și contagioasă. De aceea, în aceste spectacole, totul e redus la esență, vitalul, culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe micuța scenă din subsolul Teatrului "Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al lui Ștefan: mi se răspunde că-i la azil! Să nu cred! Din casă, aud glasul ebrietat al lui Gicu: Tu ești, Bogdane? Intru: fiul marelui actor, în pat, în chiloți, între sticle goale de spirt. Picioarele îi erau descărnate. Mi se face rău. Fug, ca și cum m-aș salva... Bătrînul a supraviețuit, tînărului. Păcat! Urît apus de soare!... * 2001. După o premieră, la Timișoara, obișnuita petrecere din barul teatrului (aici am petrecut multe clipe minunate: ne întîlneam artiști de la Operă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
capodopera intră într-o cămașă mitologică. Pentru că ni se par naive, transformăm miturile în surogate. Ce popor și-a mai transformat oare constructorii în martiri? Și pe zei lingușeala îi gâdilă în mod plăcut la ureche. Mitologia este etajul incipient, descărnat de detalii, al istoriei. Să-i sărutăm în contumacie mâna lui Adam. El ne-a scăpat de plictiseală. Sisif - acest protomodel al spațiului carceral. În orice Penelopă stă la pândă o Xantipă. Ciobanul din Miorița nu putea să-și bareze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
gât, la vreo viroză sau la guturai.“ „Așa e, ai dreptate. Calomelul producea o intoxicație masivă a corpului; după câteva săptămâni de tratament, pacientul se învinețea, avea pierderi de memorie și halucinații. Părul începea să-i cadă, unghiile să se descărneze. Rinichii nu mai funcționau. De regulă, scăpa de holeră, dar murea intoxicat sau făcea blocaj renal.“ „De unde ai toate informațiile astea tehnice? Ai fost la farmacie?“ „De două ori incult! Ar trebui să-ți fie rușine, profesore. În 1849, Philadelphia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prea mult de culturile care ne-au reținut până în prezent. Morții erau îngropați însoțiți de ofrande, printre care figurine din lut. Taurul sălbatic era venerat ca epifanie a fertilității masculine. Imagini de tauri, bucranuri [motive ornamentale figurând capete de taur descărnate - nota trad.], capete de berbeci și securea dublă aveau, desigur, un rol cultual, în legătură cu zeul furtunii, atât de important în toate religiile Orientului Apropiat antic. Totuși nu s-au găsit figurine masculine, în timp ce imagini ale zeiței abundă; întovărășită de porumbei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de la această constatare: cultura actuală, pe un plan, este încă prea literară. Ea se cere reechilibrată în sens ideologic, sistematic, erudit-enciclopedic etc. Și, bineînțeles dacă nu chiar în primul rând în direcția sistemului de idei și filozofic. Idei reci, abstracte, descărnate de imagini și impresii. Ele sunt rezervația naturală a spontaneității, dar și a vagului aproximativ, a autenticității, dar și a micilor percepții superficiale, a sensibilității, desigur, dar și a emoțiilor fruste, needucate, adesea chiar rudimentare sau primitive. Este vorba, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe sub ampli copaci fără frunze,/ mă lăsam înfrigurat de toamnă/ sau alb pe clișeul negru al lacului/ ziua trecea prin mine mult mai iute". În acest tablou dezertat de lumină, sufletele globulare par să fie singurele încă vii, conștiințe pure, descărnate de orice urmă a existenței sensibile. Intuiția nu surprinde aici decât imaginea epurată a unei suspensii sau, altfel spus, epura unei ființări încă posibile, abia răzbătătoare prin deriva pustiirii și a absenței. Cât despre "alb pe clișeul negru al lacului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
palma întoarsă, lăsând să se înțeleagă tot. O mână bătătorită de muncă, cu unghiile rupte până la carne și tivite cu negru. "Vrei să-i vezi?" Nu, nu!" Prea târziu, cineva dăduse la o parte pânza. Văzu cheagurile de sânge, piepturile descărnate sub cojoacele de oaie, murdare și ferfenițite. Nici cămăși nu aveau... Și picioarele goale în bocanci cu talpa căscată. Până atunci, locotenentul nu văzuse, sunt sigură, decât morți fardați, culcați în sicrie împodobite cu aurării și înconjurați de flori. Morți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu, cu oroare exagerată de simbolism, foarte analitic sub un unghi cu totul tehnic, dar fără dogmatismul profesorului. D. NANU Primele poezii ale lui D. Nanu (1873-1943) sunt în raza lui Eminescu, descărnat după formula Vlahuță. Poezia mistică, încercată mai târziu, e fără ingenuitate și vibrație. Din toată lirica lui D. Nanu (bun traducător de altfel din Corneille, Racine și Shakespeare) se desprind pentru antologii Ploaia de noapte, în care o aversă nocturnă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-l imite. Dar omul nu este singurul care dorește să se anexeze animalului. Forțele de dincolo îl rechiziționează adesea pentru a-l face purtătorul lor de cuvânt. Investit cu o realitate care îi este străină divină sau satanică animalul se descărnează și își pierde uneori întreaga materialitate. El se prezintă în astfel de cazuri ca un instrument docil plasat în mâinile omului avid să-și cunoască natura sa profundă și destinul, în mâinile puterilor răului care încearcă să-i ducă pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Martie 25, 1987, Teatrul "Mihai Eminescu", Botoșani; Mai 5, 1992, Teatrul dramatic, Baia Mare " Piesa se situează pe o platformă de meșteșug deja cucerită, un studiu de moravuri realizat cu mijloacele unui scriitor satiric pentru care observația de factură etică nu descărnează evenimentele, dar le imprimă o mișcare excentrică, reprezentativă tocmai prin abaterea de la normă. Între deziderate și realități se interpun interdicții rigide ori falsele simboluri ale unei fericiri cu tot dinadinsul, inoculate indivizilor prin toate mijloacele, inclusiv acelea ale tradiției «naturale
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
filiala Iași, a afirmat că este posibil ca osemintele descoperite să fie cele ale domnitorului Miron Barnovschi-Movilă, decapitat de turci în 1633. "Dovezile care susțin ipoteza aducerii în grabă a corpului domnitorului sunt greu de combătut. Cadavrul acestuia a fost descărnat. În mormânt, s-a găsit o monedă poloneză, aflată în circulație în anul morții sale, 1626. De asemenea, tunica brodată în aur, găsită deasupra oaselor răvășite, provine din aceeași perioadă", a susținut el. Arheologul Costică Asăvoaie a afirmat că lucrarea
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]