240 matches
-
garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
m-am obișnuit repede cu ele. Einhorn dormea în izmene pentru că îi era greu să se schimbe în pijama, iar el și nevastă-sa se culcau târziu. Astfel, cu lumina aprinsă, îl vedeam pe Einhorn în brăcinari, cu brațele lui descărnate și pline de pistrui, cu părul lui cărunt ce zbura în toate părțile în jurul feței care era întrucâtva teșită, cu nasul lui coroiat cu șiretenie și mustața tunsă scurt. Dacă era fără chef, ceea ce se întâmpla uneori, știam să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sufragerie, oameni bătrâni și femei bătrâne o urmăreau pe Bunica ieșind din mașină. Am pășit pe alee, printre capetele lor bătrâne încete, colcăind de gânduri, învinse, mâini pătate, miros de săruri vechi și de oală de noapte, domuri dure și descărnate sau, dimpotrivă, umflate, cu mușchii împletindu-se pe grumazurile fără guler, înnebunite de asalturile arșiței din Kansas sau ale înghețului din Wyoming și încordate de la corvezile din bucătărie, de la săpatul în Vestul Îndepărtat, de la comerțul făcut în Cincinnati, de la tăiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și din tufele rozacee, a douăzeci-treizeci de movilițe mortuare, cu crucile doborâte, începeau să se propulseze, înspre aer, escavând vertical țărâna compactată: Ba un braț lung și descărnat! Ba un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în peisaj, erau realmente pungi de tegument deshidratat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața lui Ellis e de-un roșu închis și strălucitoare, așa cum ai arăta dacă ai nimeri plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Un deget descărnat desenează un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de centimetri de limbă a lui Ellis trasă afară. Ellis lovește cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca să o poată folosi pentru ea. Frumoasa Pereche a fost cu totul îngropată sub corpurile atacatorilor. În cele din urmă țâșnește sânge) Sfârșitul primului act Actul al doilea (Din nou în local. Două cadavre destul de dezmembrate, din care ies coastele descărnate. Cârciumareasa, Karli, Jürgen, Fotzi, Schweindi și Hasi îngenunchiați sau pe vine în jurul cadavrelor, sunt încă numai pe jumătate îmbrăcați, dezorientați, zbârliți, plini de sânge. Deci, tocmai consumaseră Frumoasa Pereche. Herta stă în același loc ca și în actul 1 și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în fața blestematului de soare Mocirla moale și întunecată În mocirlă zac toate de toată lumea urâte și drăgălașe păcate ale schilozilor Și care la final vor fi liberi de viermi Mocirla este supa mea prezidențială de donație Mocirla este regele meu descărnat în chinurile sufocării Toate durerile mă iau în primire ca un om de schimb în echipa de paznici Eu sunt cel care dă alarma paznicilor Mă înțeapă toate peste tot Moartea nu-i decât un tip de mașină mini Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
singură să se ferească de ea Atunci poate să vină o deplin liniștită și fără pată Putirință Și așa moare eliberată de omenie Și tot cimitirul scâncește Că trebuie să aibă în el o groapă cu un balon de săpun descărnat Pădurea duce un război de partizani împotriva cimitirului Cimitirul este tranșeea imaginilor contra pădurii Cine vrea să aibă o imagine neterminată Acela sapă un război mondial către contra apusului Și soarele e fecior de curvă Cine poate naște, naște pâine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vârful vulcanului (Iulian se apleacă asupra unui ochi care "arde precum focul")358. Este prezent și mitul lui Narcis, când se apleacă pe marginea unei fântâni pentru a estima adâncimea apei și când vede apărându-i în față un bătrân descărnat, cu barbă albă și cu aspect mizerabil care plânge. Recunoaște în propria imagine pe cea a tatălui (și nu se mai gândește atunci să se omoare fiincă aceasta ar însemna să comită din nou paricidul)359. Fără a mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
statului Congo, care cunoaște (însă cu ce întârziere, căci în ținuturile agni arborele de cafea s-a impus încă din 1910!) această restructurare a satului în jurul plantatorului individual, această anemiere a familiei tradiționale, care nu mai este decât o osatură descărnată. Cei mai mulți observatori ai acestui proces de transformare revoluționară s-au plasat într-o perspectivă temporală relativ vastă: satele sau regiunile studiate au adoptat cultura arborelui de cafea de mulți ani. Producția, importantă, aduce un venit relativ ridicat. Această perspectivă de
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
care făcea frumoase rotocoale albe în aer, cu celălalt soldat cu chipiul tras pe ochi, care dormea sub un copac. Iar câteva imagini mai departe, puteau fi iarăși văzute schelete vii în pijamalele vărgate, ochi măriți de suferință, trupuri goale, descărnate, care nu mai aveau nimic omenesc. Vocea din off începea să adune cifre: întârzierea acumulată de soldații aceia trândavi, numărul victimelor care ar fi putut fi salvate... Existau în filmul ăsta câteva găselnițe tehnice. La un moment dat, ecranul se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
veche, umplută cu apă, pe care o strângea în mâini. Era apa pe care o aduna din minuscula picurare a unei țevi. Apa care deja salvase. Disciplinarul rănit l-a văzut pe prizonier, i-a văzut ochii duși în fundul capului descărnat și a tăcut. Nu mai existau pe lume decât cele două priviri care se îndreptau încet una spre cealaltă. Mă gândeam la prizonierul acela cu o bucurie pe care nu izbuteam să mi-o explic. Îmi spuneam doar că privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
complicității inițiaților, ca o declanșare a căutării unei bogății potențiale. În acest sens, putem considera haiku-ul ca o schiță. Dar nu ca o schiță În accepția de plan sumar al unei lucrări care abia se cere elaborată, ca o descărnată schelărie provizorie, ci ca un gen Închegat și consistent, suficient sieși. Nimic după scris - la geam cu umilință o floare de nuc Șerban Codrin Numai stamine și pistil (fără petale, fără miresme), ce floare să fie mai umilă ca floarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ori manevre diagnostice și/sau terapeutice induce (info-energetic) starea de liniște fizică și spirituală (cenestezie) pentru un pacient (client): Atenție! Contrar părerii curente, conceptul este materialul esențial al sufletului, iar acesta nu este doar sfera enigmatică a unei abstracții oarecum descărnate slujind unei activități raționale dirijate exclusiv de rațiune și de legile logicii clasice ale noncontradicției, identității și terțului exclus, ce constituie motorul lor imobil, este esența, s-ar putea spune chiar chintesența psihicului, psihicul la cel mai înalt nivel al
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
tradiția joacă un rol crucial în viața Bisericii 1. Într-un sens apofatic, Adevărul ipostatic al tradiției este inarticulat (iar nu dezarticulat, pe contrasens); mai precis, invizibil, vocativ și universal. La celălalt pol, avem adevărul lumii, epuizat în enunțuri plate, descărnate, rigide, pronunțate eventual în registru inchizitorial. Prin urmare, se află în elementul predaniei nu cel care validează o listă canonică de texte, declarate în Biserică ca „Sfinte Scripturi”. Nu este onest să te bucuri de fructele unei livezi fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei. IVtc "IV" Nașterea sinelui și dilemele corporalitățiitc "Nașterea sinelui și dilemele corporalității" Subiectul descărnattc "Subiectul descărnat" Ar fi greu de contestat faptul că modernitatea europeană a consacrat o concepție dualistă asupra subiectivității. Lunga posteritate a scrierilor lui René Descartes (1596-1650) a marcat profund o întreagă tradiție filozofică și umanistă, care a continuat până târziu în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a cărui interioritate a pătimit eterna autoafectare a Vieții: Ghetsimani nu este, din acest punct de vedere, decât cel mai pregnant exemplu 2. Dacă pulsația viului în fenomenele lumii (de la plante și animale până la oameni) poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
susțin urcușul fără sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de paradoxală, gîndirea apofatică nu e deloc descărnată, nu se rezumă la jocuri speculative ale unei minți încîntate să-și folosească abilitățile. Realul cel mai concret, varietatea spectaculoasă, ambiguă, contradictorie a lumii îi dau materie și suport. în eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mai vineție așa, poporul de nori pe miazănoapte, învăluire și dealuri, peste coama dreaptă un buluc înfoiat, negrul de noapte al pămîntului răzbate paloare pe verde și norul rar, negură, umbră, gînd, balta lîngă drum, imaș cu gropi băltite, vagoanele descărnate și o mare magazie, ce stație? că i-am găsit trenului perechea, am oprit alături de cel de Iași, etajat, lume, perechea cu un sac împins la picioare, pe trenul de alături salcîm, sîrme, țiglele de pe vîrf de magazie, pasivitatea atribuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
niște pantaloni de pânză kaki, suflecați, și o veche dar curată cămașă albastră, care-i atârna descheiată, peste pantaloni, dezvăluindu-i bustul îngust, rozaliu, acoperit de perișori foarte rari. Era încălțat cu sandale care-i scoteau la iveală picioarele albe, descărnate, cu degete lungi, osoase și apucătoare, care mă îngroziseră în copilărie. („Picioarele lui James sunt ca niște mâini“ îi spusesem odată mamei mele, de parcă descoperisem o diformitate tainică.) Când ne-am apropiat de casă, m-a întrebat: — Ce ai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prompt, uitându-mă al fața ei pentru a aștepta vreo nouă poruncă. Dar n-a venit. Bunica avea în mâna dreaptă un lanț; s-a așezat în genunchi în fața prispei unde era Haiduc și i-a petrecut lanțul după gâtul descărnat, scorțos și urât mirositor. Operațiunea a necesitat oarecare timp, deoarece câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei, de-amu ne-om plimba șî noi oleacî. Hai! Bunica mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare și compasiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]