233 matches
-
posibilă prin analiza unor recurențe sesizarea unui tipar psihologic, un erou introvertit, cu o sensibilitate acută, silențios și calm ucigaș. Un film noir, dacă dorim o încadrare în gen, Only God Forgives este în același timp și un film aproape descărnat care mi-a amintit de câteva dintre filmele de gen ale lui Jean-Pierre Melville, spre exemplu, Le samourai (1967) și Le cercle rouge (1970) cu deosebire că aici intriga este încă și mai marcată de sicitate, redusă aproape formalist la
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
întuneric, vei drămui lumina ca un avar, cu scopul de a-ți căuta, într-un ungher al camerei, sufletul. Pentru tine, mirarea nu va mai avea vreun sens. Ai fugit de ea toată viața, resemnat. Din urmă, te ajunge brațul descărnat al zăpezii și ființa ta capătă luciditate, până când ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi putut să calci. Elegie Și dacă nu ar fi decât acest alb strălucitor al amintirii pe care să-ți
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
cules cu spor toată noaptea din tufărișul viu cu vii rădăcini crescut pe fâșia îngustă dintre ușă și geam simțisem o singură clipă sau poate mai mult de atât cum flutură poalele lunii negre nespus de vesele pe un braț descărnat al asprei cruci cardinale de care se vorbise în neștire la știri o să treacă și iarna mi-am spus precum îmi trecuse prin față copil fiind șopârla aceea nenorocoasă fără direcție căreia i-am tăiat coada dintr-o mișcare cu
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
nopții ,fără urmă de stea", porții ,fără urmă de casă" și poemului fără cuvinte, menționate în acea profesiune de credință care este Semnul tăcerii (p. 53). Poezia Marianei Filimon demonstrează cât de adânc poate mișca o rostire părelnic albă și descărnată, cât de multă viață se ascunde în detaliile umile ale existenței și cât de convingător poate suna un glas ,mic", adică șoptit, pe deasupra multiplicității și fragmentarului lucrurilor: ,după spulberate liniști/ mai rămâne totuși ceva/ un adevăr simplu ca pâinea/ ca
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
fiindcă-i ziua de pensie și-n asemenea zile ea se trezește de la cinci dimineața, își închide nasturii la guleru-i fals, alb, al rochiei dinainte de război, își pune pașaportul pe pernă și înoată în întuneric spre dimineață ca un vapor descărnat. Doar timpul, cu infinită răbdare, e capabil să modeleze asemenea carne, vene și sânge. Bombănind ușor, ea trece pe lângă copil, îmi privește chipul. Îi simt pe gât răsuflarea, parfum de stafidă cu levănțică. Miros ivit din dulapul ei: în sertarul
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
fixă cu privirea. Împotriva voinței ei, femeia părăsi încăperea, închizând fără zgomot ușa în urma ei. Rămasă singură cu bătrânul, îl examină. Ochii larg deschiși ai lui moș Jusepi Vargiu aveau imobilitatea fără întoarcere a lucrurilor rupte. Bonaria îi luă mâna descărnată apăsându-i delicat încheietura și brațul, iar în atingerea aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
imobilitatea fără întoarcere a lucrurilor rupte. Bonaria îi luă mâna descărnată apăsându-i delicat încheietura și brațul, iar în atingerea aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta figură întunecată să-i dea ascultare și să se aplece. În ciuda neputinței sale, șoapta bătrânului nu se pierdu în cutele șalului și Bonaria Urrai îl auzi perfect. Afară se găsea
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
de morcov, mânuită de o infirmieră. O să vorbesc singură, o să fac pe mine și-o să fiu spălată cu dușul de aceeași infirmieră nervoasă. O să stau ore în șir, în câte-un fotoliu, uitându-mă în gol și legănându-mi corpul descărnat. O să-mi pun perna-n cap și o să mă zbat, strigând “Lasă-mă!”, când o să mă viziteze Dan și-o să încerce să mă mângâie. O să îi vorbesc, apoi, alintându-mă ca o fetiță, despre o pisicuță care ar fi trebuit
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
malul Dunării și hrănit de soția sa numai cu produse naturale, culese din curtea lor. Avea părul cărunțit și cu un început de chelie pe la tâmple. Mustața era una subțire și tunsă scurt. Mâinile lungi și cu degetele un pic descărnate ca un om ce abia s-a întors de pe o altă lume, unde nu și-ar mai fi dori să revină, aveau un ușor tremur, datorat poate mai mult emoțiilor că peste câteva ore își va revedea soția și casa
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
-n cer spre neființă, făcute nu-s din fier și cremene ci, din lacrimi uscate-n neștiință. Trei se văd bine, sunt manipulate de întuneric scurs în loc umbros, sunt cele mai expuse și mai vătămate de bezne, vânate pentr-un descărnat craniu de os. Două sunt adolescente încă, discret pălăvrăgesc ca fetele și ele, visează când vor fi mari să devină stâncă de viață, cu dulce gust de acadele. Aceste turnuri gemene săracele-s lovite, sparte, puse să se-ncremene în amintiri
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MOMENT DE SEARA Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbraca în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Referință Bibliografică: Moment de seara / Marius Horvath : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
sălii capitulului de la San Piero. Erau singuri. Garda se Îndepărtase și ea. O foaie mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rang, iar când din uzatul burduf de piele se scurse și ultima picătură, oftă din adânc și murmură: — Allah este mare. Lăudat fie Allah! Acum nu ne rămâne decât să așteptăm. Și așteptară. Moartea, cu toate că e atât de bătrână și descărnată, este în primul rând femeie și, prin urmare, capricioasă. De nenumărate ori, dintr-un moft, ia înainte de vreme tineri sănătoși și voinici pe care-i așteaptă un viitor frumos; alteori, fără nici un motiv aparent, cu cât treaba e mai ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii. Pentru numele Tău, Dumnezeule, ce e bucata asta de lemn coșmarescă în care m-am preschimbat eu însumi și de ce sunt gri și rece? Ce sunt degetele acestea descărnate și al cui e scheletul ăsta care urmează să fie coborât în pământ? Al meu în nici un caz, nu recunosc arătarea asta lipsită de viață cu nici un chip! Și ce sunt tainele acestea care se săvârșesc sub proprii mei ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rânduri decât murind. Bine măcar că le-am scris eu și nu altcineva, măcar pentru atât aș putea să-i mulțumesc... Vederea unui trup mort e prea mult pentru oricine poate gândi, indiferent dacă vătămat sau nu acel corp, ciopârțit sau descărnat acel trup, numai simpla reflecție asupra simplului fapt de a fi cineva mort fiind înnebunitoare prin neverosimilitatea ei pentru cineva aflat într-un stadiu de avansată demență, precum cel în care mă aflu eu. Dar vederea propriului corp lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aflată Încă În umbră, unde se găsea scara ce ducea la etajul chiliilor. Abia Începuse să urce când peste el dădu cineva care cobora vertiginos. Era o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să șoptească, cu glasul retezat. Tânăra izbucni, râzându-i În nas cu o expresie prostească, Înainte să Își reia alergarea spre ieșire. Un damf de vin Îi Împunse nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trăsăturile greoaie, marcate de trecerea anilor. Și nasul, deviat ca din pricina unei fracturi mai vechi. Îl cuprinse din nou acea senzație pe care o Încercase și la han. Mai văzuse acel chip, se gândi el, trecându-și mâna peste obrajii descărnați. Stăpânindu-și greața, luă capul și Îl apropie de propria lui față. - Cine ești? murmură el. I se părea că pășește În cerc pe marginea unui puț Întunecat. Apoi, dintr-o dată, ca o bulă de aer care urcă la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
au avut acest efect. E un ten curat, iar părul ei blond e tot curat și mătăsos, pe când tu ai de obicei niște lațe unsuroase care atârnă pe ceva ce cu greu s‑ar putea numi umeri, mai degrabă schelet descărnat. Sau umeraș îmbrăcat. Dar care tot are ceva frumos. E exact ce‑i trebuie unui bărbat sportiv care‑și descoperă totodată și calitățile spirituale. Nu vrei să‑nveți și tu să joci tenis? Cred că ai simțuri destul de bune, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
miniaturist, îndemânare de bijutier și imaginație de poet. Uneori preia o tema clasică, precum celebra fabulă cu greierele și furnica, sau nu mai puțin cunoscuta poveste din ”Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevarată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în copaci.” Natură
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
miniaturist, îndemânare de bijutier și imaginație de poet. Uneori preia o temă clasică, precum celebra fabula cu „Greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscută poveste din „Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevărată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că furnicile sau păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]